- Ştii ce înseamnă împărtăşania?
- Da, curăţarea păcatelor şi Dumnezeu te ajută să fii sănătos.
- Şi atunci de ce nu vrei să mergi?
- Mami, fac de trei ori pe săptămână Tai Chi, unde adun energie pozitivă şi las Soarele să-mi pătrundă prin frunte în cap, inimă, stomac şi ajunge la rinichi. Fac şi Karate, o dată pe săptămână, asta mă ajută sa fiu sănătos. De ce trebuie să beau vin şi să mănânc pâine uscată?
Cam aşa poate să sune logica unui puşti în era informaţiilor transmise, interpretate şi înţelese în mare viteză. Nu zic că ar fi rea credinţa, e liniştitoare, te îndeamnă la cugetare, la cumpătare. Dar nu sunt de acord cu forţarea, parcă îţi îndeasă cu pumnul, îţi violează dreptul de a opta pentru ce (crezi că) simţi. Consider că educaţia religioasa trebuie să plece dinspre familie către biserică. Dacă eu sunt de altă confesiune? De ce trebuie să dau în fiecare an taxă către biserică? De ce trebuie să plătesc pentru botezare, cununie şi înmormântare iar ea, marea biserică ortodoxă, să nu contribuie cu nimic!? Se recuperează pierderile din vremea Domnitorului Cuza şi din perioada cenuşie a comunismului? Acea contribuţie, pentru care eşti trecut în catastif, de care nu ai cum să scapi, te caută acasă, la prima vizită la biserică eşti întrebat de bani. Păi, nu se potriveşte cu ce propovăduieşte fiecare om în sutană. Zi de zi, pe stradă sau la televizor, văd doar îmbuibarea bisericii, indiferent de rit. Clădiri însemnate nenumărate, mari, chiar uriaşe, şi clerici cu maşini fiţoase. Dacă biserica este mai mare, mai înaltă, ne vede Dumnezeu mai bine? Dacă biserica are cupolă aurită, ne găsesc îngerii mai uşor? Pentru cel care doreşte, nu-i de ajuns o cruce din lemn sau piatră pe o pajişte, pentru a se ruga? Cu aceiaşi bani, n-ar fi mai potrivit să construim şcoli luminoase, să dotăm laboratoare pentru studiu şi ateliere pentru punerea în practică a celor învăţate? Să ne plătim învăţătorii? Să dotăm spitale şi sanatorii, să ne plătim medicii! Sunt sume colosale, cu care ne putem construi o ţară deşteaptă şi sănătoasă. Ştiu că sunt şi oameni, prelaţi sau nu, cu faţa către Dumnezeu, dar de ei aflam mai greu. Că vorbim de bani, nu-i o contrazicere, biserica vs. ban? Şi asta nu-i valabil doar pentru BOR. Am avut ocazia să văd şi transpunerea religiei în Vest. Fără cuvinte. Ştiam că trebuie să ai credinţă în suflet şi cruce de lemn, dar acum, aproape totu-i răsturnat.
"Pe vremuri, oamenii aveau cruce de lemn şi inimă de aur. Acum, au cruce de aur şi inimă de lemn."
Părintele Adrian Făgeteanul
Fiecare face, ce şi cum crede, dar cu respect pentru cel de lângă el.
Baftă şi luciditate!
https://www.youtube.com/watch?v=jIJWwns9qyU&feature=share
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu