Aduceri aminte cu...

   Eram printr-un magazin universal. Puneam în coș cele de trebuință, dar, căutam și ceva de... Ceva ce să fie dulce. Pe un raft, nu tocmai la vedere, cine-i în vânzări știe astfel de reguli, poziție, raft, fețe, etc.- ce draq m-am apucat să zic!? Undeva, destul de jos, aprope dosit. Erau de trei feluri, am ales cu alune și stafide. Cunoști acel moment, când vezi o poză, sau nările depistează un miros de demult, sau... E, acel moment când mintea-ți explodează de aduceri aminte. Abia așteptam să ajung acasă.
   Au trecut, cred, două săptămâni, iar pofta de ceva dulce, apare și reapare, parcă-i nebună. Nu spun ce am preparat în acest timp, îmi voi lua multe "urări de bine". Am pășit către cămară, și, curios, am privit printe pachețelele din castron... Era acolo! Cu un cuțit pe care mă bazez mai mereu, am spintecat ambalajul și am tăiat o bucată. Consistentă. Am fost norocos, era aidoma celor din copilărie. Gustul... Sublim, parcă tras la indigo. În minte a început să mi se deruleze filmulețul: eu, mic, de vreo opt-zece ani, pășind atent către cămară. Priveam în spate, și da, Mamaie dormea, nu se auzea prin casă. Prindeam farfuria cu ambele mâini și mă îndreptam către bucătarie. Acolo, cu stângăcie, reușeam să tai o felie cât mai dreaptă și în liniște. Dreaptă, crezând că nu se va vedea că m-am înfruptat ilegal, și în liniște ca să... Întodeauna, dar negreșit, cuțitul pocnea de farfurie. Fir-ar să fie!
   Eh, totul se schimbă, se trece sau evoluează, să sperăm că nu involuează, orice se transformă, dar, amintirile parcă rămân lipite de minte ca marca de plic. Acum am savurat iarăși, același gust inconfundabil de halva, ca pe vremurile gri în stradă dar colorate în suflet.
   Baftă și aduceri aminte parfumate și gustoase!

Sunt in jurul nostru

   Da, oriunde intoarcem privirea, in stanga sau in dreapta noastra, in spate sau, mai ales, in fata noastra. De dimineata pana seara, si de seara pana-n zori de zi, suntem inconjurati de ceea ce vrem sau chiar trebuie sa avem. Ce faci tu, singur, pe lumea asta? Daca ai fi singur intr-o competitie sportiva, pe ce loc ai iesi? Daca ai fi singur, cu cine ai iesi la o bere, cu cine ai povesti si ai spune bancuri? Daca ai fi singur, ai putea sa te bucuri de un sarut? Daca ai fi singur...
   In jurul nostru sunt oameni. Copii, femei, barbati. Scunzi si inalti. Grasi si slabi. Blonzi, bruneti, sateni, roscati, spelbi, albinosi sau spani. Albi, negri, galbeni, rosii sau metisati. Oameni cu ochi caprui, negri, verzi albastri sau culoarea vantului turbat.
   Toti stim ca suntem diversi, o infinitate de posibilitati, toti stim ca suntem... Altfel.
   Ce ne trebuie, ca sa putem zambi zi de zi? Ce nu trebuie sa facem? Ce trebuie sa facem? La ce trebuie sa renuntam? Ce trebuie sa cautam? Ce trebuie sa tinem minte? Dar,ce trebuie sa uitam?
    Ne dorim prea multe? Ascetul este fericit, multumit sau impacat cu sine? Oare daca plec in Honolulu, cu un miliard de dolari, voi putea trai fericit? Daca ocup un canal, ma mut intr-un canal, intr-un oras, voi avea liniste? Daca...
   "Maretia unei meserii este poate, inainte de orice, de a-i uni pe oameni; nu exista decat un singur lux adevarat si anume cel al relatiilor umane".

Bafta, viseaza!

Papanași zăpăciți 2

   Cred că te-am plictisit cu papanașii, sau te-am enervat, dar nepăsător îmi este greu să cred că te-am lăsat. Ei bine, acum am să-ți povestesc de papanași prăjiți, căci prima încercare a vrut să fie cât mai apropiată de original, adică papanași fierți. Hai să-ți povestesc, am să încerc să fiu cât mai pe scurt, ca să treci la propria producție... Rețeta nu diferă prea mult, nu mai pui griș, în rest...
   Se ia un bol, o strachină, un castron sau cum dorești să-i spui sau ce ai la îndemână, destul de pântecos, ca să ai spațiu suficient de manevră. Mai întâi pui brânza dulce, eu am avut cca 700 grame, foarte bine scursă de zer. Mișcarea numărul doi: trei ouă smotocite cu zahăr vanilat, în numar de trei plicuri, câteva picături de esență de rom și ceva esență de vanilie. Ca să-ți spun cu exactitate - habar n-am, sticluțele au făcut gâl-gâl de vreo trei ori. Am mai pus coajă rasă de la o lămâie babană și două linguri de zahăr, normal nu vreo minunăție brună sau de mesteacăn sau... Nu, ci zahăr d'ăsta industrial de ne bagă calorii în șifonier și construiește colăcei minunați pe șolduri și, colac peste pupăză, face foie-gras din ficatul nostru! Întro lingură, am turnat câteva picături de oțet din mere și am topit un vârf de cuțit de praf de copt. Smotocite și învârtite, toate ingredientele, le-am băgat peste brânza dulce. Mișcarea următoare a fost cu făina. Câte puțin, câte puțin, în malaxorul mâinii mele am pus cred că vreo 400 grame de făina. Așa din ochi. Să nu uit, între timp am mai pus și vreo 50 de grame de brânză sărată de capră. Mmm... Treaba cu brânza sărată este inspirație de la Pepi!
   A urmat crearea papanașilor, în forma cunoscută. Ce prindeam în pumn, se transforma în guguloaie rotunjite pe un fund din lemn și cu cu pahar de țuică, de shot dacă vrei, produceam gaura de gogoașă. Gratis! Gogoșile și biuluțele începeau să facă baie în uleiul încins. Preferabil să le întorci când încep să fie ușor aurii, dacă le întorci când se arămesc... Posibil să fie târziu, să se prăjească prea rău pe prima parte.
   Smântâna... Ideal, de la stână, dacă nu-i, alege una grasă, cea mai grasă pe care o vei găsi în comerț, pe fugă nu am găsit ce ăpofteam. La fel și dulceața, să fie una de casă, home made că-i mai modern, și din fructe de pădure. Am surse bune și minunate, una din ele o vei vedea în poză, ți-o recomand! Combinația de dulce-acrișor înebunește, părerea mea, orice papilă gustativă făurită pentru cele două gusturi, și crează artificii pe cerul gurii. Eu îi mai spun și "orgasm culinar bucal".
   Să revenim, că-i fiecare cu gustul și plăcerea lui, că pune dulceață de merișoare, sau de vișine sau de soc negru sau de ce mai vrea fiecare, preferabil că toate produsele să fie cât mai apropiate de forma brută, cât mai puțin zahăr industrial. Data viitoare voi face fără zahăr, ioc - deloc, și fără praf de copt, iar esențele din sticluțe le voi înlocui cu rom adevărat și baton de vanilie. Zău!
   Baftă și imaginație!  

Moldovan de Cluj-Napoca

   Acum mă gândesc că ar fi fost mai bine să mai fac câteva poze, și nu în fugă. Să fac poză și la galantar, și una la... Dar mă gândesc că-i mai bine să te convingi la fața locului, să-ți arunci ochii peste preparate, să cântărești din ochi calitatea și să-ți faci ceva calcule de cost. Merită!
   Ce vrei să mănânci? Cam așa a sunat întrebarea, simplă, la subiect. Hm... Să fie ceva cald dar să nu fie prăjit, neapărat să nu fie mâncare prăjită, oriunde mă duci, voi găsi ceva de comandat, ceva ce să-mi facă cu ochiul. Cam așa am răspuns, cu gândul să fie undeva cald, confortabil și colorat. Vrei la mall sau undeva la împinge tavă? Of, încă o întrebare! Gândul îmi zbură de la o variantă la alta, aveam de unde alege, colegul era binevoitor și-mi dădea de ales, pe sprânceană, în Napoca chiar ai ce să alegi. Dar ce rău este când ai prea multe variante. Este ca atunci când intri într-un restaurant, gol, fără nici un client și pendulezi între vreo trei locuri unde să te așezi. Unde vrei, să fie mâncare caldă, chiar nu știu la ce să mă hotărăsc. Cam așa am bâiguit. Mergem la Moldovan! Ai mâncat vreodată la ei? Habar n-am cine și unde este, răspund rapid, dar hai acolo.
   Lumina familială, caldă și calmă, fără să-ți rupă irisul în două. Curat, și pe jos și pe pereti, și pe galantar. Nu-i rău, îmi zic în gând. Ete că totu-i aranjat cu tentă vintage către clasic, cochet, aș spune că trăiești deja vu de prin filme interbelice. Coșul, că există coș pentru cumpărături și nu orice fel de coș din nu știu ce plastic anost, comun, neexpresiv. Metalic, parcă evocă vremurile din '70. Lemnul este lemn, n-am băgat de seamă de chestii prefabricate. În galantar găsești ce vrei și ce nu-ți trece prin minte, chiar și pulpe decupate din Tom și Jerry sau gemuri și dulcețuri cu rețete de la bunici. Să nu uit, că aici am ajuns, de fapt, ca să mănânc, nu să cumpăr pentru a mânca altădată. Aș fi cumpărat cât pentru o nuntă.
    De burtă, cu porc și, și, și, ete că are și gulaș, mmm... O frigăruie de vită și una de porc, lângă niște cartofi făcuți la cuptor. Și o cafea, neagră. Și peste o juma' de oră de stat la savurat păpică nebun de gustoasă și cleveteală.
   Îți spun sincer, din punctul meu de vedere, un prânz la Moldovan, nu este un chilipir, dar este corect și își merită fiecare bănuț, fiecare leuț, fiecare clipă petrecută prin carmangeria-magazin-bistro.
   Și este Românesc! Sper că astfel de afaceri să prospere în toată țara, să văd Moldovan și "Moldovani" în fiecare oraș, orășel și de ce nu, și în fiecare sat.
Baftă și savoare în fiecare mâncare!

  PS
am uitat de frigărui, dar mai bine dă o tură pe acolo

  încă un PS
timpul stat acolo, colorat și aromat de tot ce mă înconjura, mi-a șters din simțire ceața și frigul de afară
    

Cu "de capră"

   Îmi place să-mi bag nasul prin crătiţi şi tigăi, să pun ce-mi trece prin minte, chestii luate de prin cămară şi de prin frigider, fără a-mi face o reţetă-n minte. Adică nu mă gândesc că trebuie să alătur nu ştiu ce lângă nu ştiu ce, că musai trebuie să pui ţucumbăr de dinozaur lângă cremă de trestie uscată.
   Primul pas este în magazin. În timp ce-mi cumpăr cele necesare unei vieţi, zic eu, normale, îmi arunc ochii pe rafturile cu tot felul de chestii (fără trestii) făcute pentru ostoirea foamei. Un borcan cu nu ştiu ce sos, o cutie cu nu ştiu ce paste, o bucată de nu ştiu ce brânză şi uite aşa ajung să am una sau alta prin cămară sau prin frigider. De data asta, am luat o juma' de ardei căpiat pe care l-am făcut fâşiuţe mici de tot, o juma' de ceapă pe care am mărunţit-o ca pe fărâmele de pâine, le-am răsturnat pe foc într-o lingură de ulei din măsline şi cu ceva piper şi două lingurinţe de sos picant chinezesc. Pe o farfurie, relativ generoasă, am tolănit pastele, am turnat peste ele toată combinaţia din cratiţă şi apoi am pus branză. Brânză de capră, brânză neindustializată, adică direct de la stână, meşteşugită pe la Pietroasele. Nu am avut altă variantă, şi pe bune de mi-a părut rău. O combinaţie de belea, mai ales că am presărat şi niscaiva busuioc.
   Ce a ieşit? Etete, mai jos, măcar de inspiraţie. Gustul..
Baftă şi inspiraţie la tigaie!

EU, cetăţeanul ROMÂN!

   Eu, cetăţeanul ROMÂN, nu am elicopter, girofar sau secretară. EU, cetăţeanul ROMÂN, plătesc taxe şi impozite, plătesc vignetă, accize aberante şi taxe de pod. EU, cetăţeanul ROMÂN, doresc să mă relaxez, o zi sau două,  tocmai ca să fiu productiv la muncă, să am bani pentru toate taxele inventate de către nişte incapabili care nu pot gândi un plan de dezvoltare a ţării! Şi, dacă nu sunt, prea,  pretenţios, aş dori să munceşti,  TU, politician habarnist, vreo 10 ore pe zi,  minim 5 zile pe săptămână. Şi, îmi doresc să respir aer curat, în orice colţ de ROMÂNIE, să circul fluent pe şoselele patriei, să mă simt în siguranţă în orice cartier, din orice oraş. Şi, vreau să te plimbi, TU politician beymetic, ca noi toţi, cu autobuzul, cu trenul şi cu maşina fără şofer. Şi, vreau să îţi aminteşti de mine, de cetăţeanul ROMÂN, si după alegeri, şi când culegi şpagă. Ce zici,  facem o viaţă mai plină de speranţă? Faci ceva cu cap, până la cap? Poza este pentru a te încărca de energie, mâine este Luni,  ne vedem la muncă. 

   Hai, baftă!