Antrenorii sunt de multe ori huliți. Ba că fac jocurile în echipă pentru unul sau altul, ba că ascultă prea puțin dorința unui atacant sau ofurile unui fundaș. De obicei sunt luați "de șefi", sunt între ciocan și nicovală. Mulți chiar sunt "șefi", îndeosebi dacă nu au rezultatele scontate. Într-o lecție de management, de la un manager către un antrenor, a fost subliniată clar ideea: să fii intransigent cu tine, apoi cu echipa... Altă idee: ce-ți dorești? Dar pentru echipă?
Jucătorii. Sunt jucători de fotbal și fotbaliști. Buni și sclipitori. Muncitori și oportuniști. Altruiști și egoiști. Toți își doresc reușita, o carieră de invidiat. O carieră plină de "succesuri", bătăi de felicitare pe spate și strângeri de mână însoțite de zâmbete largi și cuvinte meșteșugite care să gâdile ego-ul. Unii, răbdători și buni marcatori, ajung faimoși, care mai muncitor sau sclipitor, ajunge chiar antrenor. Unul mai renumit altul mai nimerit. Altul se transferă, ba că-i năzărește câinele cu covrig în coadă, ba e un campionat mai dinamic, ba nu mai are răbdare.
Echipele se fac și se desfac, evoluează și involuează, promovează sau retrogradează, câștigă cupe și campionate sau intră în anonimat. Ce-și dorește fiecare? Echipă puternică (tehnic și tactic) cu onoare, abnegație și discernământ în fața porții.
Totul se poate construi cu răbdare, comunicare și altruism. Manageri, antrenori și fotbaliști, nu uitați unul de altul și totodată de bucătari sau magazioneri, de masori sau șoferi. Toți fac o echipă, o echipă ce poate fi invidiată și dorită din vestitul și sofisticatul apus pană în îndepărtatul, diversificatul și promițătorul răsărit. Privește atent, în stânga și în dreapta, în față și în spate, mereu vei avea un coechipier de ajutor în atac sau în apărare, pe bancă sau în tribună. Fiecare jucător este propriul antrenor și manager, poate deveni liderul echipei. Fiecare se poate transforma într-un model de urmat, năzuința unui junior și speranța coechipierilor.
Bafta și echipă meritorie!
