vineri, 28 noiembrie 2014

Păpică europeană

Eşti în Baia Mare, foamea te usucă, obrajii îţi ard, urechile ţiuie, picioarele îţi clatină centrul de greutate, ochii ţi se împăienjenează, tu nu scoţi un sunet dar stomacul da, atunci trebuie să parchezi la restaurantul ăsta fain, cu papică neaoşă, multă şi gustoasă, convenabilă la portofel. Pui, porc, vită, legume, tocăniţă, salată de sfeclă sau varză, murături sau crudităţi, orez, mazăre (d'aia bună nu nebună de litoral), ciorbă fel de fel, cartofi pai sau în felii sau la cuptor, pâine albă sau d'aia babană, apă, sucuri sau compot, iar de desert ce să mai spun... ca la mama mare. De ce-i spune Europa? Habar n-am, am stat la masă lejer, fără să mă înghesuie vecinul, la budă curat şi aerisit, şi o chestie şi cealalaltă total diferite de ceea ce găseşti în mare parte din Europa. Şi încă una bună, care devine din ce în ce mai răspândită, nu-ţi trântesc farfuriile pe tavă, ba îţi mai şi mulţumesc.
Baftă şi poftă mare!




marți, 25 noiembrie 2014

De mână, sau...

Da, scriem de mână sau din tastă sau cu ajutorul touch screen-ului? Pe gadget-uri electronice poţi modifica ori de câte ori doreşti. Dar parfumul hârtiei? Să-l combinăm cu cel al cernelei sau al grafitului, cum pare? O hârtie şi un stilou, o hârtie şi un creion. Mai poţi face un astfel de exerciţiu? Ai curaj să faci un concurs de caligrafie? Mai poţi "desena" alfabetul, caligrafic? De ce ne place Ferrari, Maserati sau Aston Martin? De ce ne fură ochii Coco Chanel, Cartier, Lagerfeld sau Atlantic? De ce rămânem pironiţi la televizor cu gura pâna la urechi atunci când rulează Tom şi Jerry, Donald, Piff et Hercule sau nebunaticul Taz? Te încântă o mobilă din lemn masiv? Toate au pornit de la hârtie şi creion. Toate se leagă de dezvoltarea acestor abilităţi. Scrie şi desenează. Natura te face să visezi?  Natura are linii perfecte, compunere perfectă din linii curbe şi linii frânte. Armonie. Meditaţie. Tehnologia trebuie să ne faciliteze traiul, unele activităţi cotidiene, dar nu trebuie să ne rupă de începuturi. De firesc. De ancenstral.
Baftă şi creaţie!







luni, 24 noiembrie 2014

Camera de baie - cabina pentru duş

De ce cabină pentru duş? Pentru că pot, pentru că vreau sau pentru că n-am spaţiu suficient pentru o cadă sau pentru că mă împinge către economie de apă şi timp? Pentru cei care au spaţiu limitat, clar este o soluţie tehnică de succes. Poţi pune o cabină de 80x80cm sau 90x90cm, pătrată sau semirotundă. Dacă ai ceva emoţii atunci când vezi bâţâindu-se uşa la cabina pătrată, alege una semirotundă. Este mai rigidă, dar trebuie să te apuci şi de un pic de gimnastică, să-ţi funcţioneze mai fluid mişcările din încheieturi, asta dacă a plouat prea mult pe vremea ta. O cabină pătrată, în special cea cu latura de 90cm, îţi conferă spaţiu util chiar de eşti o persoana mai voinică. Pentru seniori, poţi completa cabina cu o cădiţă formată cu şezut, cu un fel de scăunel realizat în aceeaşi placă de acril. Dacă ai o construcţie nouă, care permite montarea unei cădiţe joase cu sifonul sub planşeu, vei beneficia de o cabină facilă în exploatare şi o estetică ridicată, un stil modern. Pretul difera dupa inaltimea caditei, inaltimea cabinei adica a sticlei, dupa grosimea sticlei, tipul si numarul de role, materialul profilelor (plastic sau aluminiu) si tipul manerului. Eu aş alege o cabină pentru duş cu o sticlă de cel puţin 5mm (poate trebuie să mă sprijin bine), cu o înălţime mai mare de 185 cm (mai ştiu eu ce reuşesc să fac cu duşul), cu mâner care are dubla prindere (aşişderea cu imaginea din ultima poză), neapărat cu nivelare la perete şi o cădiţă din acril alb imaculat şi netedă ca o foaie de hârtie. Posezi o locuinţă cu mai multe camere de baie? Atunci poţi fi fericitul posesor a unor băi utilate cu soluţii diferite, atât cu cadă, pentru lăfăire, cât şi cu cabină pentru duş, ideală când aglomeraţia ne dă târcoale. Practic, relaxant, economie de apă şi timp.
Baftă şi relaxare practică!





duminică, 23 noiembrie 2014

Zăpadă, prima zăpadă!

Aşteptăm primăvara pentru a ne descătuşa, pentru a sări din hainele groase care ne fac să trăim senzaţii de astronaut, primăvara ne energizează. Aşteptăm vara pentru a ne bălaci în voie, pentru a ne arămi catifelat. Aşteptăm toamna pentru a ne înfrupta din roadele pământului. Dar iarna? Pentru ce o aşteptam? Sau nu. Frig, chiar geruială, fleşcăială, încotoşmăneală, înghesuială pe străzi şi pe trotoare, ţurţuri ameninţători, edili luaţi prin surprindere (mereu), degete răzuite odată cu parbrizul, pândă în parcare, ziua-i scurtă... totu-i cam deranjant. Dar dacă... Fiori, emoţii... trăiri intense. La mulţi ani, Romania! Moş Nicolae, Moş Crăciun, Revelion! Români mână în mână, fasole cu ciolan, vin fiert, alb, curat, obraji îmbujoraţi, colindători, cadouri (pentru cine a fost cuminte), artificii, şampanie, mănuşi călduroase, lemne trosnind în sobă, felicitări, săniuş, omuleţi din zăpadă, cazemate şi gheţuş, steluţe-n geam, ochelari aburiţi, brad, alte cadouri, cozonaci aburind, ţuică fiartă, familie, urări, pupături şi îmbrăţişări, gânduri pentru anul viitor. Prima zăpadă... alb imaculat, linişte, zâmbete... aroma copilăriei.
Baftă şi bucurie!

 

Camera de baie - cada

Când am clipe de răgaz, atunci când vreau să mă răsfăţ un pic, prefer să mă cufund în apă până la gât şi să-mi spăl creierul cu o revistă cu şi despre maşini, toată acţiunea să fie aşezonată cu două mere verzi, tari şi reci, iar această desfătare să dureze undeva la juma' de oră şi să se petreacă într-o cada confortabilă. Cadă, baie, vană sau scăldătoare, oricum i-ai spune tot aia este, nu? Adică te vâri în apă, te clăbuceşti şi te relaxezi. Mai ales după o zi grea de muncă, sau într-o seară friguroasă de iarnă, sau vară... da, vara, să te răcoreşti şi poate într-o altă seara să te... să te simţi bine. Alo, trezirea, hai să vedem care cadă este mai potrivită, cea de fontă, de tablă, din compozit sau din acril? Aia din fontă este greoaie (vai de cel/cei care o cară) şi eşti sigur că-ţi faci vânătăi de vei dori să te zbengui niţel, aşa că pică. Aia din tablă, are scorul de partea ei, adică este ceva mai ieftină, dar trebuie să cari niscaiva nisip pentru a o aşeza mai zdravăn, unde mai pui că apa se răceşte rapid. Cada din compozit... aspect masiv, prietenoasă la atingere, dar nu ştiu cât de stabilă este culoarea în timp. Mai rămâne aspectul financiar, preţ în direcţie opusă unei căzi din tablă, aşa ca eu zic pas. Rămâne cada din acril, la preţ corect, modele infinite, dimensiuni valabile pentru toate băile de bloc sau vila, cu un alb deosebit, uşor de transportat, sistem de montare/fixare simplu şi intuitiv, rectangulare, simetrice şi asimetrice, la care poţi monta panel sau placa faianţă, ergonomice, cu component antibacterian,  deştepte,  la care ai culoare garantată, pe scurt... alegerea optimă.
Baftă şi hai la bălăceală!



vineri, 21 noiembrie 2014

Altfel, diferit, adică original.

Suntem originali, suntem unici. Aşa sunt creaţi toţi oamenii, toate fiinţele pământului, câte un singur exemplar, nerepetat, neimitat... adică unicat. Dacă suntem diferiţi, de ce să nu creăm altfel, ieşit din tiparele comuniste, şi aici mă refer la construcţii. Ridicăm case cubice, sterpe, fade, fără pic de inspiraţie, doar dintr-un singur motiv: aşa este mai ieftin. Oare? Dar dacă am discuta cu un designer sau cu un arhitect, sau măcar am arunca o privire prin internet, sunt sigur că viaţa ar fi mai veselă, mai interesantă şi mai antrenantă. Da, mai antrenantă, am pleca în vilegiatură prin ţară, mai curioşi, mai stârniţi către cunoaştere. Culmea este, că satul românesc se caracteriza prin unicitate. Hai să reluăm acest instinct primar, de a fi altceva prin tine însuţi, să spunem lumii întregi cât de inventivi suntem, cât de aproape trăim de natură, cum natura ne inspiră şi ne primeşte în sânul ei. Fiecare zonă are specificul ei, exploatat şi diversificat de către stramoşii noştri de-a lungul veacurilor, sau zone de confluenţă a mai multor stiluri, generate de zona geografică în care au sălăşuit înaintaşii pricepuţi în a privi şi a asculta natura. Eşti unic, irepetabil!
 casă de negustori din Muntenia
 casă ţărănească din Oltenia
 
imaginaţie debordantă în Horezu
Din pură curiozitate, cum arată o casă tradiţională din zona ta?
Baftă şi unicitate!

joi, 20 noiembrie 2014

Ceramica - bideul

Lavoarul - te speli dis de dimineaţă, seara şi de câte ori ai nevoie. Dar, e şi sprijin în faptul nopţii când te-ntorci pe două cărări. Buda sau veceul, sau cum vrei să-i mai spui, că-i tronul cel de toate zilele sau colţul liniştii şi al integramelor, el mereu va fi alături, sau sub tine. Dar bideul? Când a intrat bideul în cultura noastră? De ce să-mi pun bideu în baie, sau în curte, cum am mai aflat. Da, da, nu râde. Aşa de snobi şi cretini sunt câţiva bipezi din plaiurile mioritice... să vadă vecinul ce cocalar putred de bani este, atât de nabab încât se spală pe picioare în bideu, atunci când termină de plivit buruienile din grădină. Bideul te priveşte atent până-n străfundurile fiinţei, te ajută să te ferchezuieşti pentru o nouă zi proaspătă şi răcoroasă, sau te scapă de lighean. Fiecare îl foloseşte cum îl taie capul. E bine de ştiut că-l poţi găsi stativ, adică să-l propteşti pe podea, sau poţi să-l prinzi pe perete, mai precis pe un cadru metalic. Asta cu montatul pe cadru te scapă şi de mişcări suplimentare sau îngenunchieri chircite cu faţa posteriorului la tavan, atunci când vrei să bagi şmotru în camera descărcării. De eşti prins în idei năstruşnice pentru amenajarea băii, să ai habar că vei găsi bideuri mai rotunde, mai pântecoase sau mai ascuţite, cu linii frânte ca de laser făcute. Ai idee unde le gaseşti?

Baftă şi alegeri sănătoase!



miercuri, 19 noiembrie 2014

Târgu Jiu, artă şi istorie.

Sunt un norocos, am putut observa vechiul târg atât ca turist cât şi cu treburile de zi cu zi. Normal că-l vezi cu alţi ochi, dar, suprapunând ideile înfiripate şi ghemuite în străfundurile minţii, vei descoperi un orăşel cu alt ritm al vieţii contemporane. Mai vesel şi mai relaxat în comparaţie cu alte orăşele de provincie. Aici, ori ajungi chemat de curiozitatea legată de esenţa lui Brâncuşi, ori călător doritor de cărărui de munte mai mult sau mai puţin străbătute motorizat sau cu pingeaua. Indiferent de ocazie, oferă-ţi clipe de repaus şi inspiră arta expusă în parcuri, atinge, mângâie cu privirea fiecare colţişor, fiecare unduire a liniilor voluptoase transpuse din străfundurile naturii şi întipărite în memoria mineralului. O zi însorită este căutata mai ades, dar într-o zi tomnatică, uşor tânguitoare, îţi va da prilejul să exişti, să meditezi, departe de larma turiştilor vârâţi în trening lucios asortat la pantofi cu toc. Poţi citi multe cărţi, reviste sau broşuri, despre parcurile aranjate în jurul ideilor transpuse de inspiratul creator, parcuri uimitor de curate, cu alei străjuite de băncuţe dedicate odihnei melancolice, despre conacele în stil Brâncovenesc, proaspăt renovate, dar mai multe poţi simţi legănâdu-ţi paşii însoţit de un memorator de imagini. Fă-ţi un mic hatâr, ia-ţi de mână jumătatea şi urmaşii (dacă eşti blagoslovit) şi îmbogăţeşte-te sufleteşte. Hai la târg, la Târgu Jiu!
Baftă şi relaxare!





marți, 18 noiembrie 2014

Dreptul de "jmecher"

În trafic ai parte de o lume pestriţă, şi la propriu şi la figurat. Maşini de toate naţiile, de la cele comune româneşti, nemţeşti, italiene, coreene, japoneze până la dulapurile englezeşti şi americane. Colorate în fel şi chip, de la cele neutre ca de înmormântare până la cele fistichii, vesele sau în culori de-ţi violează irisul şi-ţi netezesc creierul de te podidesc lacrimile instantaneu. Aşa sunt şi şoferii, de la cei timizi, chiar exagerat de prudenţi, la cei normali cu o conduită lejeră şi politicoasă (cam puţini ce-i adevărat) până la cei haotici, stresaţi şi stresanţi. Bomboana pe tort, sunt ce-i cu drept de "jmecher" cocalar, proprietari de flatulenţe în loc de idei, şi masă fecală în loc de creier, pentru ei, semnele de circulaţie sunt ornamente pentru pomul de crăciun, culoarea roşie de la semafor reprezintă culoarea fraierilor, iar locurile de parcare atribuite persoanelor cu dizabilităţi sunt domeniul privat moştenire de la maicăsa şi taicăsu. Măi frate, oriunde te învârţi în ţara asta, îi găseşti fără mare pierdere de timp. Dai o fugă la supermarket, de îndată poţi face vreo doua-trei poze cu uţupani de doi lei. La mall, aici e distracţie la maxim, să te ţină bateria, că ai zeci de gherţoi, cu tancuri sau cu rable, toţi fac cu boltă pe bunul simţ al celorlalţi şi pe nevoile unora.
Aşa că, hai să-i facem de ruşine:
fără cuvinte...




Baftă şi respect!

luni, 17 noiembrie 2014

Gândul liniştii şi al speranţei.

Mă încearcă un gând de linişte, de speranţă, chiar de împlinire. În urmă cu trei săptămâni ştiam că speranţa mea va fi năruită încă din primul tur. Doamna Macovei avea susţinere puternică în on line, şi atât. Am insistat şi m-am întristat. Cetăţeanul a crezut mai mult în televizor. Păcat. Am vrut să văd dacă am ce cumpâni pentru turul doi. N-am avut, a fost simplu ca "Bună ziua!", am ales dintr-o zvâcnire, am plusat, am crezut în ceea ce părea o utopie. La nivel declarativ mulţi doreau schimbarea, dar, privind în ochii lor, citeai neîncrederea, frica de furt, frica de "dă-o draqu, iară-şi au facut-o lată". Pic cu pic, vorbă cu vorbă, lumea a înţeles că-i posibil, ce-i adevărat că a contat şi fiecare greşeală a roşilor. Nu ştiu pentru ce, cu ce gând, a fost făcut fiecare vot către Klaus W. Johannis.
Poate pentru că:
- minciuna putea fi legiferată
- copy-paste putea deveni o activitate de prestigiu a fiecărui biped cu tupeu
- la televizor ar fi devenit o banalitate să înjuri şi să faci şpagatul "în direct"
- am fi mers pe autostradă spre Transilvania şi Moldova, undeva prin 2100
- lumea este speriată de "cel puţin 100 000 noi locuri de muncă în 2014"
- fiecare prostie văzută de populaţia frământată de grija zilei de mâine, politicienii ar fi prezenta-o ca o mare realizare
-  să iei la mişto autorităţile statului ar fi devenit ceva banal şi normal
- furtul ar fi devenit probă olimpică pentru politicieni
- bătrânii şi bolnavii au devenit cobai pentru Ministerul Sănătăţii
- şcoala a devenit frecţie la picior de lemn
- viaţa în România a început să semene a documentar despre supravieţuire
- pâinea, cartoful şi fasolea au devenit alimente de bază
- moda pentru mulţi înseamnă "Ce a băgat la 38?"
- muşchiul file devine delicatesă
- pentru majoritatea covârşitoare, trecerea graniţei înseamnă mersul la spart pietre, înăsprit  mâini pe câmpuri sau spălat vase, bude şi moşi la cur.
- banii, munca, sacrificiul celor de mai sus, sunt luate în balon, în glumă, în batjocură
- politicienii sug cu nesaţ banii tuturor, legal şi ilegal
- bă, îhî, mda, fă şi alte manifestari bâlbâite şi scuipate cu otravă, pot deveni salutări de întâlnire
dar, în special, pentru că:
- ROMÂNUL începea să devină mâncător de pomeni electorale
- ROMÂNUL tânăr e în pericol să devină cocalar
- ROMÂNUL începe să devină trântor, plătit să spargă seminţe în faţa porţii sau la scara blocului
- ROMÂNUL începea să fie traficat pe bandă rulantă în interesul baronilor locali
- ROMÂNULUI neascultător i se bagă pumnul în gură
şi atunci,
- ROMÂNUL A DESCHIS OCHII
- ROMÂNUL A ÎNCEPUT SĂ GÂNDEASCĂ
- ROMÂNUL A ÎNCEPUT SĂ VISEZE, SĂ SPERE
- ROMÂNUL A ÎNCEPUT SĂ-ŞI CEARĂ DREPTURILE
- ROMÂNUL A ÎNCEPUT SĂ DEVINĂ RESPONSABIL
acum trebuie ca
- NOI SĂ ZÂMBIM
- NOI SĂ NE UITĂM ÂN OCHII CEILUILAT FĂRĂ SĂ FIM MITOMANI
- NOI SĂ MERGEM MAI DEPARTE
- NOI SĂ MUNCIM MAI BINE
- NOI SĂ IUBIM DIN NOU ISTORIA
Nu va curge lapte şi miere, dar cu o gândire articulată, cu acţiuni pragmatice şi onestitate în simţire şi manifestare, vom putea redeveni mândri de NOI, mândri de ROMÂNIA, demni în faţa lumii, astfel vom regăsi drumul către mai bine, către un viitor plin de speranţă, vom vieţui mai liniştiţi.
Acum, pun capul pe pernă mai senin, cu speranţă renăscută pentru picii noştri.
Baftă, linişte şi speranţă!
PS
Doamne fereşte ca visele să fie spulberate. ROMÂNUL nu uită!










marți, 11 noiembrie 2014

Suntem hoţi, leneşi şi inconştienţi?

Stau strâmb şi mă întreb drept. Nu iese. Mă aşez drept şi încerc să mă întreb strâmb. Da, aşa iese. Aşa, gândind strâmb, îmi pot crea un model în viaţă, un model mirific pentru hoţi şi leneşi. Modelul impresionant de machiavelic, procuror obscur, avansat la stadiul de candidat ortodox român pentru postul de preşedinde al Românilor. Post, plătit cu vârf şi îndesat de toată naţia, mai precis, de cei corecţi, de oamenii cinstiţi, care se îmbulzesc la plătit taxe şi impozite din prima zi a anului. Tot iei, în majoritate pensionari, sunt speriaţi de tăvălugul mediatic cretinoid şi infam al partidului roşu, mare în popularitate naivă şi imens în nimicnicie grosolană şi suburbană. Mă gândesc drept, stând strâmb, de ce să-l iei de model pe microscopicul Titulescu? Păi, dacă n-ai chef de muncă, ci doar de spart seminţe în faţa blocului şi chiorâre toata ziua la zdrenţe chiloţare pe sticlă manipulatoare, sau chef de spart ocaua, şi aşa mică, fără să transpiri nici o picătură, să ciordeşti o ciovârstă, cât de mică de la gura celui care transpiră pe bune pentru un boţ de pâine. Păi, cam da, i-ai cam pupa şi moaştele, i-ai sfinţi tot ADN-ul, i-ai ridica în slăvi fiecare clipire, fiecare rânjet, fiecare batjocură la adresa naivilor care-şi frâng degetele de grija zilei de mâine. Chiar sunt aşa de mulţi hoţi şi leneşi în ţărişoara asta superbă? Chiar sunt aşa de mulţi fraieri, fraieri orbi în judecată, care nu văd mai departe, în viitor, pentru copiii şi nepoţii lor? O privire, doar una, în jurul tău, tu hoţule, tu leneşule şi tu fraiere, şi mai ales tu... nepăsătorule. Ştiu că hoţul şi leneşul n-o să citească, dar mor de oftică pe cel scuturat, care-şi plăteşte obolul în fiecare lună, în fiecare an, şi apoi dă cu piciorul în şansă, aşa cum dai cu piciorul într-o pietricică pe marginea trotuarului. Tu? Tu ce faci?
Baftă şi lucidate!




luni, 10 noiembrie 2014

Incultura naşte sărăcie.

Mânuieşti asul de treflă, vorbele ţi se poticnesc în vârful limbii. Mânuieşti asul de treflă, sinonimele pentru tine nu există, doar pleonasme. Mânuiesti asul de treflă, vei fi iubit de o piţipoancă. Mânuieşti asul de treflă, orizontul tău va fi: îîî, ăăă, îhî, deci, nu că, şi alţi paraziţi verbali. Mânuieşti asul de treflă, nu vezi coerent viitorul copiilor tăi. Mânuieşti asul de treflă, posibil vei trăi în roşu. Mânuieşti asul de treflă, vei aştepta pomeni electorale. Mânuieşti asul de treflă, vei grohăi la văzul unei cărţi. Mânuieşti asul de treflă, vei fi o zi rege şi în rest... sclav. Mânuieşti asul de treflă, oamenii vor simţi duhoare. Mânuieşti asul de treflă, vei sta cu bale în colţul gurii la colţ de stradă.  
Citeşti o carte, cunoşti. Citeşti o carte, afli despre lumea din jur. Citeşti o carte, poţi vorbi coerent. Citeşti o carte, poţi face glume savuroase. Citeşti o carte, şti să te faci ascultat. Citeşti o carte, poţi romanţa sub clar de lună. Citeşti o carte, poţi discuta fervent şi variat cu prietenii de la sport. Citeşti o carte, poţi argumenta. Citeşti o carte, poţi profesa. Citeşti o carte, poţi arăta un drum copilului. Citeşti o carte, poţi alege inteligent. Citeşti o carte, poţi progresa. Citeşti o carte, ai orizonturi largi. Citeşti o carte, poţi visa aievea. Citeşti o carte, poţi trăi visele. Citeşti o carte, poţi ajuta. Citeşti o carte, poţi trăi mai liniştit de sine. Citeşti o carte, poţi îmbătrâni mai înţelept. Citeşti o carte, lumea va simţi plăcere. Citeşti o carte, poţi lăsa şi altora un colţ de stradă luminos şi verde. Citeşte asul de treflă la tabinet, la jocurile copilăriei, citeşte o/dintr-o carte în fiecare repaos, vei fi mai senin, mai comunicativ, mai optimist, mai plin de reuşită, mai atent la alegeri şi sigur nu vei mai fi sărac în suflet. 
Baftă şi lectură plăcută!
PS
Omule, poţi începe cu etichetele de pe produs, o integramă sau un rebus, la cafea sau ceai, savurează un vin alături de o carte. Altă textură, alt miros, altă trăire. Altă opţiune, una bine aleasă.







Hai, se poate!


Citeam nişte chestii pentru muncă. Chiar erau interesante, dar simţeam că citesc în van, că înţeleg cuvintele dar nu înţeleg sensul. Nu mă concentram, mai bine zis nu mă puteam concentra suficient. Simţeam o nelinişte interioară, o nelinişte nedefinită pe moment. Am luat o pauză, gândindu-mă că voi putea să mă relaxez. Am dat ceva butoane prin presa sportivă, apoi prin reţele de socializare. Neliniştea mă urmărea, îmi susura în creieri, îmi strivea scăriţa şi ciocănelul, îmi dădea crampe în sinapse, mă urmarea ca o umbră. Ceva de care ori cât ai încerca, nu vei reuşi să scapi. Neliniştea asta stresantă, are şi un nume... măria sa plagiatorul suprem, prinţul vrăjelilor, contele minciună... victor ponta. Neliniştea asta este agasantă, omniprezentă şi tinde să devină eviscerală. Să escaladeze şi să bruscheze viaţa, viaţa mea. Cred că şi viaţa ta, şi a lui, şi a ei, şi a lor, a tuturor. Este neliniştea pentru ziua de mâine, ziua mea şi a ta, a copilului meu şi al tau. O nelinişte mincinoasă, hoaţă, perfidă, josnică, otrăvitoare şi subversivă. Neliniştea asta are o mie şi una de feţe, feţe schimonosite de rânjete bete de putere, feţe înveninate de curvăsăria banilor, feţe cu spaimă întipărită de frica de puşcărie. Neliniştea asta, o putem strivi ca pe un purice, goni ca pe o javră turbată, o putem stinge cu calm, linişte şi luciditate. Putem fi liniştiţi nu nervoşi, putem fi calmi nu iritaţi, putem fi hotărâţi nu sfioşi, putem fi noi nu nişte neghiobi, putem fi senini nu prădalnici şi hapsâni, putem fi veseli nu trişti, putem fi călători nu priyonieri în propira casă şi ţară, putem fi cu speranţă în suflet nu posomorâţi fără un şfanţ în buzunar, putem fi frumoşi nu încruntaţi cu privirea tulbure de durere, putem fi prieteni cu orice din corice colţ de ţară, putem fi surâzători nu strâmbi la suflet, putem fi cu soare în ochi în plină toamnă arămie. Pentru toate astea, trebuie să fim puţin activi, să ne plimbăm puţin în Sfânta Duminică, să facem un mic gest, să ştampilăm propriul viitor. Viitor meu, al tău, al lor, al nostru. Vreau să mă pot uita în ochii fiului meu, vreau să pot vorbi cu el fără de frică. Acum zâmbesc, simt că pot, că ştiu, că vreau. Tu?
Te aştept la alungarea neliniştii, nu fi leneş şi obedient, hai să pregătim o iarnă ca-n poveşti, un viitor senin şi, în timp, să avem riduri doar de înţelepciune.
Baftă şi zâmbeşte, se poate!

indicativ  prezent  eu pot
    tu poţi
 el/ea poate
 noi putem
 voi puteţi
 ei/ele pot