"Toate-s vechi şi nouă toate"

   "Toate-s vechi si noua toate" ca sa parafrez aceste alegeri parlamentare din 20-20, citandu-l pe minunatul Mihai si alaturand o "minunata" blonda.

    Ultima luna, de pana in alegeri, ne-a aratat, iar si iar in fapt, ca majoritatea covarsitoare a politicienilor este rupta de realitate. Habar nu au de mai nimic din aceasta tara, cat costa un bilet de autobuz, painea de la coltul strazii, cuantumul unei intretineri pentru o familie alcatuita din patru persoane si inghesuita intr-un apartament tip cutie de chibrit din vremurile gri. Nu inteleg de ce multa lumea mananca la pranz, in fuga, un covrig sau un pateu cu branza. Habar nu au de dorintele politice ale alegatorilor, nu au habar de nazuintele adolescentilor, nu au habar de framantarile parintilor, nu au habar de grijile pensionarilor. Habar nu au de satele fara apa curenta, nu stiu nimic despre scoala actuala, nu au habar de timpul petrecut fara girofar intre Bucuresti si Brasov, de riscurile asumate inconstient de fiecare sofer pe Ruta Bucuresti - Iasi, nu au nici o idee despre ce inseamana un drum cu masina de la Arad la Constanta, nu au idee de cate poduri sunt necesare pe DJ-uri ca asa nu mai stai la bariera, nu cunosc situatia din piete, la ce ora trebuie sa vina omu' de la tara ca sa-si vanda cartofii, cat tremura babuta din coltul pietei cu doua legaturi de marar, habar nu au de ce sunt atatea case de pariuri, de ce ne-au inundat farmaciile si casele de amanet, nu realizeaza lipsa de plus valoare pe materiile prime. Habar n-au de gustul parizerului. Nu stiu nimic despre cine cumpara produsel din reclame. N-au idee despre casele neterminate din toata tara. Nu au habar! Toate astea si alte sute si mii de "habar n-au"sunt valabile pentru toti politicienii!

   Mandatu' si banu' ca sa dea banu' pe mandat! Valabil pentru toti politicienii!

   Da, stiu, exista cate un primar, pierdut pe ici pe colo, care face cate ceva pentru urbea lui, pentru comunitatea lui. Prea putini!
   Sincer, nu stiu cine mi-a inoculat ideea de monarhie, totusi cred ca Bunica din partea Mamei mi-a pus farama cu farama in cap, poate si Tataie, dar pe tim ce trece m-am lamurit cu aceasta democratie, cu aceste partide faramicioase si plangacioase, cu acesti oameni mici, fara idealuri, fara coloana verticala, fara constiinta populara, fara... 
   Sunt convins ca un Rege nu ar fi intoxicat televizoru cu mesaje negative la adresa unora si meaje impaunate la adresa altora, un Rege nu ar fi devalizat tara, sunt convins ca un Rege ar fi putut comunica transparent si concis cu Natiunea.
   Un Rege, ii poti spune Domnitor, chiar cred ca se potriveste de minune. Domnitorul Romaniei!

Bafta, spera ca vei trai mai bine!
   

   

Sa tragi sau sa nu tragi?

    In plamani, ca sa nu se inteleaga altceva, si anume tutun... Nu altceva.  😈                                                Mult timp nu mi-am dorit sa ma las de tigari. Pana intr-o vara, urata rau, atat de calduroasa de putea orasul a bitum, si atat de uscata, de-ti dispareau lacrimile inainte sa se nasca. Urata... Rau de tot!

    Tocmai doream sa ma dau jos din masina, eram langa magazinul unui client, cand am simtit ca nu mai am aer deloc, ceva apasator in piept si in maxilar o menghina lungaaaa, lunga pana-n mana. Futu-i, asta-i infarct! Atat am avut in minte.

    Mult timp nu am crezut ca ma pot lasa de fumat tigari. Pana intr-o zi, cand Medicul s-a sprijinit cu fundul de masa si mi-a aratat in poze: asta-i grasime si bla-bla-bla! Pe scurt, mi-a spus ca-mi vine randul la rendez-vous cu draq!

   De ce sa ma las de fumat? Dar de ce m-am luat?                                                                                         Nu cred ca pot sa ma las de fumat! Pe bune? Dar, am putut sa ma iau de fumat?                                       Ce draq fac cand nu fumez? Tampit sunt, ce am facut si inainte!

   Si tot asa pana intr-o Sambata la 12:30 cand am fumat cu nesat ultima tigara, si aia de imprumut, de la Vice. Eram cu gandul la tigara electronica si la pipa. Adica ma gandeam la minciuni. Io, asa zic!

   Abureala electronica a durat fix 3 luni, dar pipa... Pipa s-a lipit de mine, nu rau, dar suficient cat sa stau la taifas in preajma fumatorilor de tigarete, ca altfel imi vine sa vomit, pe bune, si asta nu o zic ca sa se simta careva aiurea, nu, nicidecum. Imi sunt Dragi "fumaciosii" cu care stau la taifas, si ca sa pot sta cu ei recurg la acest artificiu. Avantajele pipei: nu ai timp sa o faci si sa o dezmierzi ca pe tigari si a naibii reteta, nu creeaza dependenta. Apropos, Nae, un fost coleg, s-a lasat de fumat cu ajutorul pipei 😉  
  Pe scurt, te poti lasa de tigari ca ai vazut ca o iei la vale cu sanatatea, ca iti put hainele, ca nu mai ai bani de trecut strada pe rosu, ca vrei sa-ti faci o vacanta "cum fac niste verisori ai lu' Cami" si te apuci sa-ti pui bistarii intr-un borcan, ca nu-i cool mereu, ca te enerveaza toapele alea la terasa ca le afumi ca pe jambon si cotoharlele nu au grasime 😎 si daca mai vrei si alte motive, da un gugal si gata!

  Ce-am facut in schimb? Pai... Am scos berea, zaharul din cafea si prajeala, si am bagat vinul rosu si cognacul, cateodata si romul, ca astea nu se potriveau cu tutunul de pipa. De la bule=ti plezneste limba 😁 Bonus, mers pe jos si sport prin casa ca la sala lui Ionut nu am mai ajuns din Primavara. Apropos, asta-i cel mai bun mod sa lasi tigarile, sa-ti faci corpul sa intre prin usa deschisa normal, fara probleme, sa te legi la sireturi din pozitia capra si sa poti cara doua baxuri de apa cate etaje vrei si de cate ori doresti, asta trebuie, sa te apuci de "giachiician si jigorocano" adica de dat din maini si picioare, de rostogoliri si tavaliri la un club cu burete d'ala tare pe jos - nu la piept 😂. Eu ti-l recomand pe Ionut. Daca crezi ca exista atata ambitie in tine, sa poti face totul singur, te felicit si te rog sa te apuci de scris o carte, sa ne spui cum draq ai facut! Io cunosc cativa ambitiosi, cam putini cei adevarat, si fiecare, ca-i aici in Romania sau pe plaiuri Nemtesti, iti va spune ca nu-i usor deloc, chiar trebuie ceva program, minte si ambitie 😮
   Si bea apa, ca nu-ti face rau, ba chiar te apuci de "camasutra" pana pe la optjecipatru' 😉 si lasa in raft bulele cu zahar, iar eclerul de pe Dambu sau de la Omnia sa-l savurezi o singura data pe saptamana... Asta daca te-ai dus si te-ai intors pe jos la si de la cofetarie 😁

Hai, bafta si gata, ca visez la noapte pufaieli la un vin rosu dupa un ecler cu fistic!

👿

             

   

Abandon sau lupta?

    Traim, gandim, simtim. Habar nu am care este ordinea. Tot ce este pe Pamant, a fost, este si va fi intr-un fel sau altul, tot ce se scrie a fost scris intr-o insiruire sau alta, intr-o forma sau alta, cu o tinta clara sau nu, cu sau fara destinatar. Dintre toate, abandonul il simt ca cel mai rau lucru care poate exista. Sa incepi ceva si sa nu termini, sa ai ceva si sa-l lasi aiurea undeva, sa parasesti pe cineva in neant. Mereu ne vom gasi justifcari, vom gasi vinovati pentru ce s-a intamplat, dar de cate ori putem sa continuam, sa revenim, sa cautam, sa innodam, sa luptam? Abandon sau lupta? Dualitatea se spune ca ne stapaneste, ne guverneaza viata, si, depinde de noi si de liberul arbitru cine conduce, cine castiga. Care sunt sortii de castig? Daca noi ne chinuim sa realizam acel ceva si liberul arbitru vine si-ti da cu tifla? Mai bine abandonai? Sau sa lupti, sa perseverezi, sa insisti, sa devii un Sisif!? Pasi mari sau mici? Cate un pic sau hop, totul dintr-o data? Pe cautate si asteptate sau pe repede inainte si auzite? Elaborat sau brut? Sunt diferit, aici semanam, suntem diferiti.

Bafta, gaseste-ti calea!                        

Sinaia pentru jumatate de zi

    Discutia.                                                                                                                                                        Discutia a curs de la sine. Poate din dorinta de a iesi din acelasi ciclu saptamanal, poate chiar banal. Taifasul a condus catre idei, normale de altfel, cum sa ne umplem timpul. Sa-l petrecem. Colindatul, adica preumblatul nu uratul, parea cea mai buna varianta.                                                                                 Unde?                                                                                                                                                                      Unde poti ajunge calatorind pret de o ora, hai, maxim doua ore. Sa nu zabovesti prea mult in masina, sa-ti aplatizezi fesele prea mult si sa-ti lipesti ochii de geam incat sa-ti dispara cheful de plimbare. Pai, la Sinaia! A venit deodata, asa, hop-top, nici nu mai stiu cui, repede pe gura. In cateva secunde argumentele au venit din toate partile, ca-i o varianta buna, ca-i aproape, ca-i orasul schimbat de ceva vreme, ca ne intoarcem pana sa inceapa meciul, ca ai unde sa faci o gramada de pasi, ca... Ca multe alea si alea.                                                                                                                                                  Cu ce?                                                                                                                                                              Daca mergem cu masina, nu incapem doar in una singura, ca vor fi minim doi care obligatoriu se vor imprieteni cu ceaiul si cafeaua, sucul sau apa, si de pofta li se vor intari sfarcurile. Hai, pe bune? Atunci sa ne uitam dupa trenuri. Adica sa cautam tren, sa cercetam mersul trenurilor nu sa stam cu curu' pe pietre si sa ne uitam la tampoane. De tren!                                                                                                        Ce sa faci?                                                                                                                                                          Simplu, pui dreptu' in fata stangului si repeti de cateva mii de ori, aceeasi actiune. Casti ochii la dioramele din expozitia de la gara, iei in piept scarile de la gara si apoi te minunezi de arhitectura parcului Ghica. Adica vezi Cazinoul si hoteluri, bancile, foisorul, pomii, arbustii, florile, fantana, statuile, si stai cu mintea-n patru cum de naiba se gandeau la aceste lucruri, in asa fel, incat sa-ti incante toate simturile? Sa nu faca ei simulari pe calculator, sa-l realizeze in atata timp cat ne trebuie, acum, sa pictam o trecere de pietoni!? Privelistea te imbie la filozofie, iti oxigeneaza sinapsele si-ti limpezeste viitorul, iar de vrei sa contempli mai mult, iti recomand pe langa lancezeala pe o banca, sorbitul unei cafele cu cognac. Sa-ti pierzi pasii pe alei si trepte, urca pe Furnica, hraneste-te oriunde doresti si apoi iau din loc, si prin centru sau unde vezi cu ochii. Poti face poze fara cabluri, da, da, nu te mira, si gandul iti va pleca la programarea altei vizite a Sinaii, pentru ca o juma' de zi nu este suficienta, poate doua sau trei zile.
   Trenul, a fost o idee minunata. Pe geam zaream cozile nesfarsite de masini. Suntem comozi pe timpul si nervii nostri. Leganatul trenului cu al lui ta-ga-dam, ta-ga-dam continuu, mi-a adus aminte de vremurile cand cu un rucsac si un biscuite fugeam la mare sau la munte.
   O, Sinaia, ne vom revedea, cu zapada sau frunza verde asta nu stiu, dar la o cafea cu cognac, sigur! Apropos, nu-i bai de Soarele nu-ti mangaie fata si crestetul, de bureaza sau nu, hai sa te bucuri de lucruri din vremurile solide.
   Bafta, plimbare placuta!
 

Toată lumea dansează

    Aproape continuu ascult muzică la birou. Și în mașină. La birou baleez între diferite genuri de muzică, de la simfonică la "bituri" de-ți prăjesc sinapsele. Cel mai mult îmi croșetează mintea pe ritmuri de rock, unde Van Halen, Santana sau Metallica sunt regi incontestabili, dar și Phil Collins, Timpuri noi sau Bucovina. Din când în când îmi este dor de Andalusia și visez pe ritmuri hispano-maure, sau tind către perioada verde-crud când A-HA, KLF sau C+C Music Factoy urla în boxele discotecilor.

   Băi, câteodată mă ia o gâdilare în talpi, de-mi vine să sar peste birou și să bâțâi în pașii nebuni făcuți de Vanila sau Hammer, dar... Dar nu știu dacă mă mai țin ciolanele 😂

https://www.youtube.com/watch?v=LaTGrV58wec   

Baftă, tu ce muzică asculți?

Plimbare către normalitate

   Obișnuim să ne plimbăm seara. De obicei căutăm străduțe pierdute și rătăcite, departe de zgomotul dintre blocuri și mirosuri fetide de eșapament. Nici nu știi cât de repede trece timpul, câți kilometri ajungi să parcurgi, atunci când călătorești cu ochii peste natură sau pe arhitectura clădirilor. În această perioadă, ai ocazia să te bucuri de gustul unei dude sau a unei zarzăre, chiar o vișină sau o cireașă. 

   Deunăzi, ne-am hotărât să facem o tură pe la Parcul Stere, cunoscut de noi, găzarii, ca Parcul Bucov. Ți-am mai povestit despre el, pe an ce trece arată mai bine, mai îngrijit, acum alta a fost plăcerea, descoperirea. Chiar, surpriza.

   Dacă în mod normal, doar Duminica este aglomerație și foarte rar Sâmbăta, iar în cursul săptămânii ai toate aleile pentru tine, acum... Chiar era lume. Parcarea era aproape pe jumătate plină, aleile erau colorate de foarte mulți copii, iar locurile de joacă râdeau în fel și chip, tineri care alergau sau pedalau, și oameni, nu prea mulți, la terase! 

   Pentru a ne bucura de tot ce ne înconjura, am trecut în revista tot ce am putut zări și ne-am oprit la o terasă cochetă, din lemn și pe malul lacului, unde am devorat la comun o porție de hamsii și una de mititei! Dacă-mi spui că prăjeala nu este sanătoasă, o știu, ne certam! Incredibil! Plăcerea terasei din copilărie, asta a trezit în mine! Au defilat prin minte, toate vremurile, terasele cu scaune și mese din tablă și margaritar pe jos, ale anilor '70-'80, apoi "plastificarea" anilor '90 și explozia teraselor-reclame ale anilor '00!
   Îmi era dor de plimbare-cină, de salutat paznicul, de mers pe sub tei, de... De normal!

Baftă, hai la plimbare! 
PS

ar trebui să fie o normalitate, plimbarea de seară, să iesim la o terasă să bem un suc, o apă sau o bere, să mâncam o înghețată, să ne plimbam fie vara fie iarna, nu să tocim telecomanda și canapeau în stilul Al Bundy! 😉

Părerolog pandemic

      Istoria titlului este foarte scurtă: lumea a intrat în vrie, ce-i drept, și din ceva motive serioase, altele cam dubioase, asta fiind părerea mea, cum s-ar spune într-un kich de banc - părerea mea personală!
   Lumea a intrat în vrie, și nu știe cum să reacționeaze. Nu toti. Părerea mea.
   Lumea s-a blocat în safe mode. Nu toti. Părerea mea.
   Lumea... E disperată. Nu toti! Părerea mea.
   Cu ocazia acestei situații, cam gri de altfel, am avut ocazia să aud o grămadă de păreri. Ba că-i groasă și ne ducem dracului de râpă și ne vom da cu bâta-n cap, ba că-i pură imaginație și este o diversiune a mahărilor din ordinul X sau că-i vrerea lui Y, ba că-i pe bune dar exagerat, ba că-i... 
   Nu cred că-i o problemă multitudinea multilateral dezvoltată (mamă ce amintiri) a ideilor și gândurilor emanate de fiecare dintre noi, ci forarea prea adâncă și rămânerea în ele mult timp, poate deveni păgubos. Băi, ce parere!

   Zic așa, că ăsta-i momentul să ne vedem la o cafea, să facem o miuță, să ieșim la o prăjitură, să sunăm pe cineva cu care nu am vorbit de un deceniu, să mergem pe dealuri, să ne urcăm în pomi, să râdem la două noaptea la o partidă de rummy, să ne vopsim pe față, să jucăm țurca, să râdem cu casiera, să facem orice ne aduce zâmbet pe buze cu oricare om care are nevoie de un zâmbet! Părerea mea de părerolog!
   Baftă, spune-ți părerea la un taifas!

Hai-hui sau Super Job!

   De mic copil am fost întrebat ce vreau să mă fac. "Ce vrei să te faci când vei fi mare"? În funcție de ce desene animate vedeam, sau ce carte mai citeam, sau ce persoana interesanta mai întâlneam, inspirația zburda în minte și răspundeam ba că spion, ba pilot, ba șofer, ba explorator, dar niciodată, mă, niciodată, că-mi doresc să fiu medic sau avocat! La un moment dat, am spus că doresc să mă fac: VIDANJOR! 😇

   Vidanjor îmi suna franțuzesc, tocmai începusem lecțiile de limba franceză la grădiniță și bonus câteva întâlniri cu vecina care făcuse școala la Paris, la pension, și orice avea legătură cu Franța și limba Franceză, pentru mine era poezie, era ceva mirific! Ce să mai, vis! Allez, OM!
    Mamaie, care este ca o icoană pentru mine, a început să râdă spumos, Tataie, făuritor de imaginație, îi ținea isonul, iar eu am căscat ochii ca la minunea cea mai mare de pe fața pământului. Cum, chiar ei râdeau de ce-mi doresc să devin!? După lamuririle de rigoare, m-am rotit pe călcâie și am șters-o în dormitor, la calaretii mei, la "caoboii" și indienii pe care și acum îi văd cu ochii minții. Parcă le simt și mirosul. 😃
    După ani și ani, am avut norocul să fiu hai-hui dintr-un capăt în altul al țării, bașca câteva țări prin Europa Centrala și de Est.
    Cred că ăsta-i Super Job-ul de pe lume, să cunoști mii de oameni și mii de locuri, să intri în contact cu oameni de felurite nații și condiții, să le cunoști cultura și tradițiile, să ai parte de bucătării felurite și să-ți mai bucuri ochii și cu munți și văi! 

   Măi nene, totuși stau și mă gândesc, că acum știu cât costă o manoperă de vidanjare, e mai bine să-ți porți gândul din copilarie!? 😉 
   Baftă, să ai parte de Super Job-ul tău!

Nostalgia investiției fotbalistice

   Sunt nostalgic!
   Îmi plac investițiile!
   Iubesc foarte mult fotbalul!
   Sunt nostalgic după investițiile în tinerii fotbaliști.
   De ce s-a putut momentul 7 Mai 1986? Steaua - Barcelona!
   Din același motiv din care s-a putut 11-25 Aprilie 1984. Dinamo - Liverpool!
   Din același motiv s-a putut 6-20 Aprilie 1983.  Craiova - Benfica!
   Investiția în centre de copii și juniori!
   Da, îmi poți spune că era totul centralizat, se dădea ordin de la București, etc,etc, și bla-bla-bla. Da, este adevărat, dar se poate și acum, sunt deja câteva exemple, nu doar la Ovidiu, București sau Ploiești, ideea este investiția în viitor și un management limpede. A, da, și o lege pentru sponsorizarea sportului juvenil! 😉
   Se poate! Să etapizezi investiția și profitul, nu să visezi că la doi lei scoți dimineața următoare douăzeci de lei 😉
   Sunt nostalgic.
   Îmi plac investițiile.
   Iubesc foarte mult fotbalul.
 Baftă, să visăm cu ochii deschiși și cu capul limpede!

Caloriile din șifonier

 1-  Da, să nu uităm că nu avem voie să ieșim din casă atunci când ne dorim și cât ne dorim. Dar, tot împărăția, ne dă libertatea de a ieși o dată pe zi să facem sport în jurul locuinței. Să ne învârtim în parcare sau pe alei, până învățăm și ultima crăpătură sau groapă din asfalt, fiecare pietricică și să memorăm toate numerele de înmatriculare din zonă.
  2- Dar, să nu uităm că avem sufragerie, dormitor, hol și scara blocului, spațiu și spații suficiente să facem tumbe și să țopăim în voie.
  3- Dar, să nu uităm că avem aplicații pe telefon, exerciții cu duiumul pe youtube, suficiente să visăm la un corp care ar face furori pe orice copertă de revistă fashion sau selfie demențial pe FB & Insta.
   4- Dar, să nu uităm că avem o grămadă de filme și seriale pe diferite canale de TV sau online.
   5- Dar, să nu uităm că poziția Al Bundy este foarte confortabilă.
   6- Dar, să nu uităm că avem ceva fain de îmbucat, ceva pentru care ne-am războit în magazin, am stat de pe un picior pe latul, la coadă, la casa de marcat.
   Dar, să nu uităm că în curând magazinele se vor deschide.
   Și? Și ce dacă?
    Pâi, da! Dacă nu te regăsești în punctele 1,2 și 3, ai șanse să te revezi în punctele 4,5 și 6. Așadar, eu cred că această soluție anti-pandemie, de a sta în casă, este opera producătorilor de haine. 😎
    Cum așa? 😱
    Pâi, dacă faci sport și silueta este mai ceva ca acum două luni, trebuie să dai iama în magazinele de țoale, dacă nu faci mișcare, caloriile intră pâș-pâș în șifonier sau pe sub piele, doar pe timp de noapte, și-ți micșoarează hainele sau îți umflă corpul, și tot trebuie să mergi la un magazin de boarfe ca să-ți cumperi ceva textile 😁 Dacă doar clipești, ai șanse să mergi la achizitie de huse auto!
   Baftă, scutură hainele de calorii!

Ce mănânci de Paști!?

    Una din tradițiile Paștilor este să mănânci ou roșu, drob cu carne de miel și cozonac. În funcție de zona țării, din prea mult talent sau din fudulie, ouăle se desenează diferit sau se creează diferite modele prin aplicarea unor frunze în procesul de vopsire. Drobul, se produce acum din orice tip de carne: porc (cel mai des), pui, vită și de ce nu, dacă dorești, îl poți face din pește sau creveți! Pasca se înlocuiește ușor, ușor, cu cozonacul. Cozonacul poate fi cu cacao, care se găsea din belșug acum 2000 de ani 😜😂, nucă, dar și cu rahat turcesc, stafide sau glazurat în ciocolată. Timpul trece, vremurile se schimbă, posibilitățile diferă, tehnologiile se îmbunătățesc, tradițiile progresează!

Baftă!

Guacamole globalizat

   M-am trezit mai târziu ca de obicei, cu ceva foame în glandă dar cu lene mare pentru pregatit ceva. O lene d'aia, centură neagră șapte dani! După ce am băut prima cană de cafea, abia atunci am înțeles că trebuie să fac ceva. Foamea se răscula, începea să facă balamuc mare, clar, urma să amețesc, să devin ciufut (nu că n-aș fi - zic unii) și să halesc rapid ceva aiurea, care mi-ar fi dat boala porcului.
   Așadar, cu gândul la avocado pe care l-am cumpărat cu ceva zile în urmă, am purces către bucătărie. Agale. Viteza celui trimis după moarte. Butonez după o rețetă nouă, nouă pentru că săptămâna trecută am mai făcut ceva ce semăna cu guacamole. Găsesc "rețetă mexicană originală" pe vreo patru variante. În toate pomenea și de ceapă și de usturoi, eu punând doar ceapă, am zis să întreb o persoană avizată, documentată, chef ce să mai. Mona răspunde sec: ambele!
   Ca un adevărat Muntean, rostesc neaoș: Tulai Doamne! Dau in alte onomatopee iar cele doua cuvinte, tulai Doamne, mă duc la chestii cosmopolite, de globalizare, de ruperea granițelor și mixarea tuturor lucrurilor, inclusiv a oamenilor.
   La sfârșitul operațiunilor de spălare, tăiere, tocare și mixare a ingredientelor, realizez că ceea ce mă străfulgerase mai devreme, prin gând, este realizat de mult timp. De foarte mult timp. De atât de mult timp, încât noi trăim în beznă și chiauneală. Cum? Pâi, exemplu este guacamole globalizat!
   Avocado din Peru, lămâie din Grecia, sare Românească (sic!), piper Indian, Roșii din Italia, ceapă verde Românească (bis!), pătrunjel Românesc (băi, chiar suntem buricul pamantului!), usturoi Românesc (hai ca ametesc, chiar sunte tari sau era sub acoperire), castron din China (nimic fără ei) și chestii crocante din Polonia și Italia (bis!) pe post de suport pentru pastă.
   Deci, rețetă originală, de la mama ei, Mama Natură!
Baftă, sa ai poftă!

PS
nu am dorit neapărat, nu am ținut morțiș, dar, chiar dacă am folosit două bucăți de avocado, am întrebat în stânga și în dreapta, de trei ori, cine mai dorește. La sanchi, în gândul meu era: Livache, papă repede, tot!
Mi-a reușit!

Ce (te) faci în izolare!?

   În această perioadă de izolare, iaca sunt aproape cinci săptămâni, am auzit de tot felul de activități pe care le face fiecare, ba chestii mai vechi, precum cititul unei cărți, ba sport pe metru pătrat, că deh acum nu mai poți spune că nu ai timp!
  Un prieten îmi spunea că s-a apucat de studiat nu știu ce chestie legată de hidraulică! El fiind un foarte bun electrician și electronist! Bravo lui! Altcineva testează tot felul de rețete, alții devorează seriale pe diferite platforme sau fac curat în casă de nu știu câte ori pe săptămână - ăsta-i tot sport!
   Cine are noroc de curte, începe să fie un peisagist de frunte al țării, sau cum s-ar spune un "master chef" al  grădinii! Eh, aici am avut și eu ceva încercări dar nu am prins halatul, poate mă duc dincolo, peste dealuri, că este gratis! Unde peste dealuri? La Voila!
   Cel mai tare exercițiu, activitate, întreprindere, acțiune din această perioadă, este să te transformi în super-mamă sau super-tată! Cum și de ce?
   Păi... În timpuri normale contemprane, dimineața, ori duci piciul/picii la creșă/grădiniță/școală ori vine dădaca/bona/babysitter sau norocoșii au parte de bunică/bunic/mătușă și în unele situații, vecina de la parter care știe de toate pentru toți, este camera 4K a strărzii sau a blocului. După-amiaza sau seara, atunci când eroic te întorci acasă, rupt în gură, cu ficații trozniți sau fizicul sub nivelul mării, trebuie să te mai joci una-două-trei ore cu piciul/picii și dacă ești femeie sau cunoscător al sertarelor din bucătarie, mai trebuie să gatești să mai întinzi rufe sau mai știu eu ce călcat de haine. Eu, consider întinsul rufelor și călcatul hainelor, pauza pentru minte, decuplarea magică de la nebunia zilei, spălarea creierului, îmbătarea sinapselor, marea evadare!
   Dar, revenind, vorba unei vecine care a spus: e vremea ca unii părinți să fie părinți! 
Baftă!

3R din criza

   În vremurile gri s-a pus mult accent pe cei trei frați R: Recuperare, Recondiționare și Refolosire. Părea o idee forțată, se crease o cursă nebună de a strânge tot ce era din hârtie, sticlă sau fier, se stivuia și se îndesa pe balcon sau în debara cât mai mult, pentru a putea preda cota aferentă.
   Anii au trecut, obiceiurile au fost uitate sau lepădate, chiar de au fost bune, dar fiind fortate... Sau nu sunt "cool"!
   Acu' ce să faci, stând prin casă sau curte, mai mult ca oricând, ajungi de te învârți în loc, ca un câine turbat după coadă, și ajungi tot acolo. De unde ai plecat! Așa că îți faci de lucru, sapi jardiniera în fiecare zi, stivuiesti revistele, atent, colț pe colț, sau te apuci și îndrepți cuie, sau filtrezi uleiul, presari zațul de cafea în ghiveci, sau...
   Chiar de nu-i o "Recuperare, Reconditionare, Refolosire" autentică, activitatea diurnă/noctură devine un sentiment de deja vu, de reciclare a zilei de ieri.
    Ca să fugi de 3R, este bine să-ți folosești imaginația, că altfel te bâlbâi în ganduri și o iei razna rău rapid! Of, tot 3R!

Baftă!

Cititul inca este gratis

   Cititul inca este gratis, dar nu si accesul oriunde.
Inca poti cumpara o carte, din magazin fizic sau online, din obor sau anticariat, sau sa imprumuti de la un prieten. Chiar literatura buna, din toate domeniile. Intradevar o crestere masiva a literaturii frivole, de Duminica cum i se mai spune, pentru delectare dupa o picoteala sau somnul de frumusete.
Nu este bizar ca numarul locurilor de unde poti cumpara o carte este mai mic ca numarul... A tot ceea ce doresti si unde doresti. Sa luam la intamplare, galeriile comerciale din orice urbe.
   Poti butona, naviga, pentru orice doresti, internetul iti va arata cai putin patrunse sau... Not found!
   Cititul incepe sa coste prin sinplul fapt ca nu mai acces oriunde la el, nu vei mai putea patrunde tainele unui domeniu la orice colt de strada, ori vei fi norocosul cu biblioteca construita de ai tai inaintasi, ori sa reusesti sa patrunzi in inaltele sfere.
   Cititul incepe sa coste pentru ca nu este exersat si mintea devine lenesa si obedienta, fara reactie la schimbarile cotidiene, locale, nationale, continentale si globale.
   Ne-cititul ne costa deja, si nu trebuie sa ma crezi pe cuvant, priveste in jurul tau, in portofelul tau.
Bafta!

Prin munte - Valea Jiului

   Cum poți ajunge din Muntenia în Transilvania? Păi, cu mașina, cu trenul, cu avionul sau pe jos. Pe jos, este dificil către super-dificil, și sună ascetic. Așadar, cred că mânuind covrigul unei mașini este mai potrivit. Te oprești unde dorești și dacă te înghesui în mașina, scoți preț mai bun - deh, halatul!
   Pe unde poți trece din Muntenia în Transilvania? Ehe, ai o grămadă de variante, de la Valea Buzăului, Valea Teleajenului, Valea Prahovei, Pasul Rucăr-Bran, Transfăgărășanul, Valea Oltului, Transalpina, și Valea Jiului, până la culoarul Timiș - Cerna.
   Ce zici, multe opțiuni? Îmi surâde ideea de a le parcurge într-o singură vacanță, să mă duc hai-hui, în sus și-n jos, de-o parte și de alta a munților.
   Pe Valea Jiului am trecut de vreo patruzeci de ori în ultimii doisprezece ani și pot să-ți spun că s-a schimbat mult în bine. Chiar de vei trece în perioada asta a anului, fără frunze în pomi, fără zăpadă, și chiar de vreo fi o zi cenușie, tot vei rămâne impresionat. De ce? De două lucruri!
   Ce a putut face Mama Natură, este o dezmierdare pentru ochi, o îmbătare pentru creier, iar ce a făcut omul, este șah la creieraș. Natura a făcut în milioane de ani, omul, cu multe sacrificii nebunești, în doar câțiva ani. Poți vedea în stânga și în dreapta, oriunde, cadre de neuitat, și ai unde să oprești, să faci câțiva pași, să-ți consumi filmul sau să epuizezi cardul. Acum, beneficiezi aproape pe tot parcursul, de un drum refăcut, cu multe refugii, fără restaurante și wc-uri. Doar tu și natura, așa că ai grijă ce faci și ce vrei să lași în urma ta. Bagă la tărtăcuță ce vrei să vezi și ce să inspiri, și pe unde vrei să-ți odihnești picioarele. 
 Baftă, plimbare faină!

Ce ne facem?

   Butonam de zor pentru niste proiecte. Cu coada ochiul zaresc Soarele de afara. Nu este cu dinti, pe telefon arata 8 grade pe plus. Este 23 Ianuarie, iar cea mai friguroasa dimineata a fost de -7 grade, in Ploiesti, iar cea mai friguroasa zi traita de mine... -6 la Baia Mare!
   Stau si ma gandesc... Am avut zapada in doua dimineti, cca 2 cm, asa cu indulgenta, care au disparut in primele ore de lumina. Am reusti sa vad de cinci ori zapada, in acest sezon "hibernal", de doua ori pentru ca am traversat Carpatii Orientali prin zona Harghita - Neamt, o data ca am ajuns in Nord, in Maramures (cu bonus si zona Busteni - Predeal) si cele doua dimineti. Ma gandesc daca lucram in tura, la o fabrica si intram la schimbul doi, nu vedeam de loc zapada. Pana acum, poate cu ceva noroc, in Martie sau Aprilie...
   Aha, ma pot uita in congelator, asa-i?
   Toate astea m-au dus cu gandul, asa cum se intampla de multe ori, intr-o secunda si ceva, la un documentar pe care am inceput sa-l urmaresc alaltaieri. Este fabulos! Imagine, sunet, explicatii, voce... Totul m-a fermecat. Dar, m-a si intristat. De ce?
   Pentru ca este simplu, am devenit niste robotei idioti care adunam si tocam, schimbam si alergam, ne autofrustram si ne pervertim la toate tampeniile aruncate (studiat) pe sticla (TV/telefon/laptop/tableta ) si pe hartie, acasa pe strada, la coafor si la suete cu amicii. Adevarat, nu toti, unii pe la tara, pe la munte sau la mare, altii care nu au citit doar "A" de trefla cu plimbari prin natura, au creierul cu ei si constiinta la purtator sau pur si simplu altii refuza "revolutia industriala si tehnologica"!
   Ai auzit si citit de o mie de ori, poate esti lihnit/a de mesajul "ba, citeste asta ca-i tare" sau "urmareste dracia asta ca te innebuneste" sau alta forma de indemn sa privesti ceva, sa-ti ocupi timpul, asa ca nu stiu cum sa-ti spun, dar merita sa-ti cheltuiesti ceva vreme sa urmaresti aceasta serie de coumentare.
   Iti spune ca suntem pe druml drept, dar scurt al dracu' si poate te doare de tine, de neamuri, de copiii pe care-i ai sau ii doresti.
   Nu zic ca trebuie sa ne transformam in asceti mancatori de energii Solare, de cultivat scaieti pe balcon sau sa bem apa de la genunchi, dar cred ca trebuie sa aruncam un ochi atent pe ce vrem sa ne cheltuim banii.

https://www.ourplanet.com/en/video/how-to-save-our-planet

   Sau...
   Sau uita ca ai citit aici, ca orcium mai dai scrol la niste mesaje pe FB sau Insat sa... Nu mai/va mai conteaza/conta in viitor.
   Bafta, cititul inca este destul de liber si aproape gratis!
PS
documentarul il gasesti pe Netflix, care inca nu-i mocangeala dar daca te-ai straduit pana aici, vezi pe unde-l gasesti cu un gugalit.