Zacusca și psihopatu'

   Urmează sărbătorile. Vremea nu este prietenoasă, în sensul că este rece, lucru care nu deranjează, dar nu este zăpadă. Chestie care nu mai surprinde de vreo douăzeci de ani. Or fi de vină buruienile din piața Victoriei? Lua-le-ar să le ia încornoratul! Hai să-ți spun mai departe, că de fapt multe gânduri ne vin pe budă sau când stăm aiurea, cu limba'n gură la volan.
   Ei bine, așa cum conduceam, așa și ascultam radioul, și așa și gândeam. Linear. A început povestea "ce mănânci la birou după ce rămâi peste program"? La morning glory cu sudorii, cocorii și cartofiorii, a răsunat în difuzoare povestea unui suspect: a mâncat juma' de borcan de zacuscă! Adică jumătate din cantitate de zacuscă din borcanul plin, să nu se înțeleagă că a păpat omu' cioburi!     Reacția celor din studio, în special a meșterului mânuitor de cuvinte și cuțit, a fost de stupefacție, adică tipu' este psihopat de a lăsat juma' de cantitate neatinsă! Exclamare dupa exclamare! Am jurat că afirmația este adevărată, și am suportat cu greu restul audiției, pâna am ajuns la birou. Am avut, recunosc, și tentația de a schimba postu' dar am rezistat eroic! Cu salivă cu tot! Cu poftă cu tot!
   Toată ziua, și dacă aș fi avut ocazia să mă înfrupt din caracatiță sau scoici și tot nu m-aș fi putut opri din lingerea unui borcan de zacuscă! M-a durut capu', vedeam vinete pe monitor, mi s-au umflat țâțele și mi-au explodat biluțele spațiale, am îndurat cele mai grele ore până am ajuns acasă. Mi-a fost foame după ce am luat prânzul, am salivat în timp ce beam apa, am...
    Am ajuns acasă și nu am vrut să mă transform într-un psihopat! Am terminat un borcan mai repede ca sprintul lui Usain! Am, am...
    Baftă și poftă mare!
PS
dacă ai poftă de o zacuscă faină de termini toată pâinea din cartier, iaca, în poză vei vedea unde o găsești.

PSS
gândurile le am de anu' trecut, dar de frică că nu am zacuscă, nu m-am apucat de povestit 

Polițist sau milițian

   Este o meserie, de unii hulită, de alții iubită și de câțiva... Mă rog, să le spunem nepăsători. Pe vremurile gri, era o poantă legată de numele acestei meserii, cum că în marea Chină, Țianul este unitate de măsură a inteligenței iar un submultiplu este mili-țianul. Mă gândesc că și acum are farmec, prin prisma alăturării de idei, sintagme, situații și fapte, aceste poante vor trece peste decenii.
   Despre Polițistul de la rutieră doresc să vă spun, și mă jur că ideea o am de vreo șase sau șapte luni. Este cam așa, odată cu mutarea sediului firmei, am avut ocazia oferită de către edilii și miniștrii de după '89 să mă bucur de statul la țeava de eșapament. Adică bară la bară, la munte și la mare, la țară și la oraș. Hmm, la țară, adică satele din jurul capitalei noastre!
   Tot într-o astfel de "țară", mă rog, mai precis un oraș cu câteva blocuri, dar o dată denumită urbe te taxează edilul de-ți rupe portofelul în două, am avut ocazia zile în șir, săptămâni la rând, luni de zile, să observ Polițiști și milițieni. În aceleași trei intersecții! Adevărat, unii de la rutieră, alții de la locală.
   Care-i diferența!? Fermoarul! Nu de la geacă sau șliț, ci fermoarul făcut de mașini! Unii oameni în uniformă, introduceau în fluxul circulației, ba o mașină de pe o străduță, ba una de pe cealalaltă străduță, și tot așa, ore întregi până ajungea omu' cu mașina acasă, la birou, la școală sau la grădiniță.      Cel mai tare Polițist, a fost un nene de vreo patruzeci de ani, care nici măcar nu întindea mâinile, pur și simplu prin atitudinea lui impunea un Respect nemaipomenit. Alura atletică, privirea pătrunzătoare dar blândă, te îndemna să fii atent la mișcarea capului său, care-ți indica printr-o mișcare simplă că-i rândul tău. S-a circulat fantastic în acea dimineață! Adevărat, pe sectorul lui era cea mai mare fluență, fluență care a avut inerție până în marea intersecție, unde țicnalele unor milițieni făceau presiune suplimentară pe nervii și pedalele tuturor.
   Treaba asta cu fermoarul mașinilor, o stiam de mulți ani de la Guriță, cel mai vechi prieten al meu. Tipu' este camionagiu, cum se spune în popor, are harta Europei în cap, și-mi povestea cum în Germania, indiferent de situația care impune restrângerea la o singură bandă sau din două străzi în una singură, mașinile vin de la sine: una din stânga, una din dreapta, una din stânga, una din dreapta.
   Acu' ca idee de patriotism, și în special de mândrie locală, la noi în Ploiești, la ieșirea "de la podu' de la Billa" spre centură, tot așa se procedează. În 90% din situații.
   Baftă și fără nervi în trafic!
PS
Știu că am scris Polițist și milițian