marți, 31 ianuarie 2017

Simplu!

   Ma uit la televizor si ma furnicaie pielea. Un cor imens canta, canta din toti rarunchii de amutesc maimutele in Madagascar si incremeneste Condorul in Anzi, canta din ce in ce mai tare, canta cu patos. Se aude doar You'll never walk alone!
   Cum oare poti fi sigur ca nu vei merge in uitare, ca nu-ti vei sterge singur pasii, ca-n oglinda vei vedea doar lucirea stearpa a luminii artificiale, ca vei scartai cheia-n broasca fara sa-ti raspunda presul a asteptare, cum vei putea bea cafeaua privind singur in gol? Cum oare vei putea sa nu-ti trimiti singuri vederi din colutri tulburi? Cum?
   Gandurile au zburat in lung si-n lat, au revenit si s-au spulberat, au renascut din cenusa ametelii si s-au energizat la verdele de pe ecran. Da, verde! Verde-i viata, este renastere in cart de an si de viata, cu putere de refacere si repetare. Verdele-i omniprezent, te imbata si te insufleteste. Asa-i ca zambesti primavara? Asa-i ca verdele te face sa zambesti? Asa-i ca atunci cand fata ti se lumineaza de zambet, ai usurat putinta de  ajuta? Asa-i? Ce usor este sa zambest, te costa un fleac si te imbogateste pe data.
   Zambesti, si sufletul pluteste, zambesti, si spiritul altruist se misca, se insufleteste...
   Asa-i ca nu-i greu? Asa-i ca iti doresti sa te insotesti? Zic ca-i simplu, si tu o gandesti de mult, la fel si el, si ea, si ei, si... Stim ca astfel ne unim energiile si nicodata nu vom fi singuri. Doar noi hotaram.
   Bafta si You'll never walk alone!

  
  


vineri, 27 ianuarie 2017

Guaca-haihui

   Guacamole. Mancare venetica, culoare turbata si gust... Nici nu stiu cum sa-l descriu, l-am luat ca atare si am mancat de... De parca se sfarseau zilele. Eram aproape de capatul continetului, si, acolo "probez" tot ce prind, tot ce este comestibil. Guacamole, o nebunie de gustare, si cel mai bine este...
    Sa-ti faci singur. De ce? Pentru ca pui ce vrei, cat vrei si fara conservanti si/sau coloranti, sa-ti faci mai sarat sau mai picant, mai mult sau mai putin, pentru toata lumea sau doar pentru tine.
    Prima data, n-am stiut, m-am cam chinuit cu frcutul, era tare si l-am pasat... Mai mult, nu!
    Acum, a doua oara, l-am lasat in paner vreo trei zile, s-a mai copt si s-a fragezit, era ca o masa usor pastoasa, ca de piure rece. L-am taiat, bucata de avocado, nu piureul, pe din doua pe axa longitudina, si l-am scobit cu ajutorul unei linguri. De ciorba. Tot miezul l-am stropit cu zeama de lamaie, din belsug, ca sunt generos si-mi plac acriturile, apoi am rasfirat juma' de ardei capiat rosu ca focu', taiat in bucatele paralelipipedice. Dupa ardei, am amestecat si cateva rosii cherry (as manca dimineata, la pranz si seara) mici si taiate foarte mici in bucatele nedefinite ca forma geometrica, si ceva sare. De fapt, sare iodata si piper nehotarat la culoare. Ce-am mai pus? A, da! Marar si patrunjel, cam... Cateva fire din fiecare, tocate impletit, mic, mic, si foarte mic. Am mai pus si ceva merisoare. Da, ce te miri? Merisoare, stafidite si aromate, ne-bu-ni-e! Era sa uit de ceapa, deoarece am pus-o. Ceapa! Juma' de ceapa rosie, care nu era mica, dar nici mare, cam asa, cat un pumn de copil de cam doisprezece ani. Si lipie sau biscuit sau... Ceva mega-ultra crocant pe denumirea de crackers, ce naiba, doar suntem murdarei la gurita de jengleza...
   Daca a fost bun? Pardon, gustos? Eu zic ca da, si bun si gustos. 👌 Si daca nu ma crezi, eu zic sa incerci, degraba, sa-ti pui ce mai doresti. Ce-mi pare rau ca nu am pus? Ardei, ardei iute ca focu'!
   Bafta si imaginatie in farfurie!

luni, 16 ianuarie 2017

Cu mintea-n cap sau în zid

   Militez şi voi milita pentru originalitate, chiar originalitate trăznită, şi dacă se poate să fie însoţită de o picătură de farmec, de bun gust, de... de ceva care să nu şocheze (nu musai), dar să fie îndrăzneţ şi cu mesaj. Despre clădiri şi posesorii lor, am mereu adevărate colocvii alături de prieteni, şi, invariabil ajungem la aceeaşi concluzie. Dacă ai draq marafeţi (sau nu) cât să-i întorci cu lopata, sau să-ţi satisfaci anumite dorinţe, de ce să nu stai la taclale cu un arhitect sau cu un designer. Bine, bine, dar să şi asculţi parerea lor, să asimilezi în proiect ceva din ce-ţi spune. Acum, cum de altfel mereu ai parte, una rece şi una caldă. Tocmai am fost cazat la un hotel, in Roman, culmea şi nou, cu nume pompos. Prima impresie, bună. Parcare pântecoasă şi aranjată, curte aşişderea, iar la interior la fel de curat, şi atât.
   Unu - de ce să faci intrarea în hotel, la camere, pe afară? Acces şi iarna şi vara, doar pe afară, adică de la recepţie, faci un ocol drăguţ, la minus zece grade, şi un sprint pe scări până ajungi la căldura mult dorită. Pentru discreţie? Să cunoască, adică să aibă idee, şerifu' ce legi se vor aproba?
   Doi- maro! Unde întorci capu', totul este maro. Închis, deschis, cu nuanţe aurii sau intercalat cu bej şi crem. Atât, doar maro!
   Trei - florile de plastic. Băi, frăţie, n-am mai văzut aşa ambundenţă de ornamente din plastic, din fragedă pruncie, când erau la modă alături de mini-urile cele mai mini pe care le-am zărit vreodată (ce se poartă acum este tentativă de mini) şi pantalonii evazaţi, cât mai evazaţi şi favoriţii mai mari ca ai lui Elvis. Pentru ce să aşezi pe masa de restaurant, prin holuri şi camere, astfel de flori? Din nebunie sau economie? Din plăcere? Dilemă sau trilemă? Mai bine un coş cu papură, să fie asortat cu fluviul de maro.
 Păcat de păpica care o poţi savura le ei, nu ceva colosal, dar cu preţ şi gust corect. Nani şi papa, ok! 
  Să vedem şi parte caldă, un jupan cu imaginatie. De intri în Bacău, dinspre Piatra Neamţ, după calea ferată, treci pe banda întâi şi rulează încetişor. Ce vei vedea pe partea stângă, sigur îţi va lipi de moacă un zâmbet, sau îţi va mări ochii până-ţi vor da lacrimile. Amice, ideea mi se pare tare grozavă. De ce să nu faci altfel? Habar n-am (încă) de povestea maşinii, dar de ce să nu-ţi exprimi personalitatea, sau vreun hobby mai trăznit? Să-ţi faci o casă sau motelul, în formă de cetate, sau să pictezi peşti (acvatici) sau păsărele (cu pene), sau aspecte din viaţa satului, sau de la vânătoare. Cum ar fi o frescă inspirată din Grigorescu? Sau o clădire cu forme şi culori a la Gaudi? Un pic de viaţă!
Baftă şi imaginaţie!

PS
şi pentru că mi-a plăcut:
http://www.pensiuneasoferul.ro/html/camere2stele.html

sâmbătă, 14 ianuarie 2017

Clasic, cu trenul

   În perioada gri, am călătorit frecvent cu trenul. Nu ca un navetist, dar, de cel puţin de două ori pe an, trebuia să ajung prin Bucureşti sau pe la Covasna. Am avut ocazia să circul atât cu Personalul cât şi cu Acceleratul dar niciodată cu Rapidul. Distanţa era scurtă şi nu se justifica cheltuiala.
   În perioada de înmugurire a capitalismului Dâmboviţean, tot dădeam ture prin Capitală, ba pentru câte o distracţie ba că-mi sfârâiau călcâiele, deci tot pentru distracţie. Vremurile s-au schimbat, dar trenurile nu. Ioc! La fel de aglomerate, indiferent de era Accelerat sau Rapid. Da, ce să vezi, vremuri noi, metehne noi.
   Mult timp după aceea, vreme de o adolescenţă, nu am mai pus picorul în nici un fel de tren, fie el şi mocăniţă sau tren de bâlci. Motorizarea îşi spusese cuvântul, şi m-am avântat în toate călătoriile, scurte sau mai lungi doar ţinându-mă de covrig. Tot aşa, până într-un Ianurie geros.
   Ploieşti - Roman în doar patru ore, la căldurică cu lumină din belşug şi ziare la dispozitie. Da, toate acestea, într-un vitezist Inter City de un roşu italian. Pe urmă... Doar larma de pe asfalt, indiferent de oraş sau ţară. Doar stând în spatele altei ţevi de eşapament sau ocolind gropi, crescând barbă în trafic sau muşcându-mi buza ca să nu ajung la ştirile de la ora cinci din cauza unor bizoni. Of, câte permise aş rupe, şi câte fiare aş concasa. Dar, mă rog, nu sunt eu cel cu aură deasupra capului, aşa că...
   Ţi-am mai spus de Brasov, este unul din oraşele preferate pentru plimbare, de agrement, pentru vestigii istorice sau descoperiri şi redescoperiri de cotloane culinare. Urmând o minivacanţă, am decis să ne salutăm prietenii din... Cum este stereotipul? Oraşul de la poalele Tâmpei! Aveam de ales, cu maşina sau cu maşina, aşa că am aruncat, o vorbă, la mica încercare, să dăm o tură cu trenul. Cel mic atât a aşteptat, da, da, da, mergem cu trenul, ar fi minunat.
  Cică (minunat cuvânt, acest cică) poţi cumpăra biletele şi on-line, dar am preferat să fac un drum, cu o zi înainte, la ghişeu, în gară. Poţi cumpăra, pe loc, bilete şi pentru întors, şi beneficiezi de ceva reducere, dacă ai ceva noroc îţi cam alegi şi locurile în vagon. Mai trebuie să te familiarizezi cu noile denumiri şi... Şi să pornesti la drum.
   Un aparat foto, măcar telefonul, nu trebuie să-ţi lipsească într-o astfel de călătorie, deoarece ai altă perspectivă a drumului pe care îl cunoşti, şi dacă se înoptează, o integramă sau o şuetă cu vecinii, o să-ţi scurteze drumul. 😉
   Ţi-aş mai spune câte ceva, dar, mai bine este să trăieşti o astfel de experienţă pe pielea ta, aşa că...
   Baftă şi călatorie sprâncenată!








duminică, 8 ianuarie 2017

Fara gust

    "Intelectualii nu au gust" se pare ca a afirmat Stravinski. Gand ciudat, sa ai substanta si sa nu ai gust. Ca si cum ai avea in farfurie, drept in fata ta, pe o masa acoperita cu un damsc alb, alb pur, o friptura de vita, medium rare, o frumusete de friptura de facut tablou si de scris eseu. Dar... Tai o farama, frageda si zemoasa, o mirosi... Nu-i... O mesteci usor, usor, dar... Nu-i.
    Nici gust nici miros.
    Rosii cu aspect de luna noua, salata primaverii, ciupercile padurii, branza maturata din inima cizmei, mirodeniile vechii indii, si... Fara gust, fara miros.
    E doar in mintea noastra? Aglomerarea, industrializarea, globalizarea, toate astea ne piseaza in mojar, si ne... Ne dilueaza toata substanta si ne... Ne docilizeaza?
    Asemuiesc viata cu merele verzi. Mere verzi, parguite, crocante, pline de seva... Substanta fara gust... Se poate?
    Bafta, savoare si culoare!