După foarte multă vreme, cred că-s vreo opt ani, am ajuns iarăși la Medicul de Familie, sau cum îmi place să spun, la Dispensar. Ce să-i faci, metehne de dinozaur. Hai că iar deviez, că la asta cred că am talent, și, de fapt să-ți spun ce m-a surprins, m-ai bine zis ce mi-a adus zâmbetul pe buze, fără să apuc să ies din cabinet, de la acel OM, cu vreo veste bună.
Cei mai tineri, eu știu, cred că cei apăruți de după '95, nu au mai apucat să vadă dispensarele în forma "roșie" din apusa orânduială. Ei bine, acum cabinetele medicale, de diferite nații, sunt înghesuite, capitalistic, prin parteruri de bloc în câte un apartament mic, spre foarte mic, cu pereți de un alb îndoielnic, mai potrivit cred că-i un galben turbat în gri. Ce să-i faci, lumea-i lovită-n celule, și nu ajunge la medic de plăcere, la o șuetă, la cafea, așa că se mai sprijină de pereți mai pune o mână, un picior, un cap, un...
În afară de această imagine, ușor tristă, ești hărțuit de producătorii de minuni. Cu ce vrei și ce nu vrei, cu prafuri, hapuri și lichide, afișe frumos colorate cu oameni zburdalnici, aparent eterni ca eroii unui film american de mâna paișpe'. Eu unul îi înțeleg, dar, m-aș bucura să fie (mai) onești în comunicare, nu doar în rânduri mici, micuțe și foarte mici. Ei bine, cam ți-am zugrăvit atmosfera în care am sălășuit, în picioare, aproape o oră, cu ochii închiși minute întregi, și cu clipiri de bliț atotcuprinzător. La un bliț am zărit culoarea. Culoare, puțin spus, culori. Culori în desen și în minte, culoare în expresia desenului, culoare în trăire, culoare în...
Hei, tu! Tu, cel cu licăr patinat de niscaiva ani, îți aduci aminte de bursucul și trusa lui de prim ajutor? De piticii care așteptau fâstâciți și speriați la doctor? Ce-ți mai aduci aminte? Parcă dispărea frica de injecție, câteodată, și parcă zâmbetul începea să prindă contur pe fețele placide.
Baftă și sănătate!
