Încearcă să construiești și să te construiești neîncetat, sau cu alte cuvinte progresează prin puterea obișnuinței. Asta poate fi o lozincă, dar la fel de bine o stare de fapt, o credință a ritualului zilnic de a face ceva. Orice! Tocmai am terminat de citit o carte despre cum să evoluezi în acțiuni pozitive de orice natură. Nu este prima de acest fel, nu este singura care tratează așa ceva dar este prima întâlnită, de mine, care vorbește pe limba mea, simplu și la subiect și-ți întoarce pe o grămadă de fețe în varii variante cum să te apuci să faci o schimbare în bine și cum să o poți păstra. Cartea-i bună, dar mă duce cu gândul la proverbele din bătrâni care spun despre puterea obișnuinței sau că-i bine să nu amâni pe mâine ce poți face astăzi, să te trezești de dimineață ca să ajungi departe (ca să ai timp suficient pentru ceea ce dorești să realizezi) sau cum nu-i bine să arzi gazul degeaba (să nu trândăvești aiurea belind ochii-n tavan sau ecran) și câte și mai câte. În altă ordine de idei, mă poartă gândul la motivele care nasc schimbările din viața noastră, schimbările către bine. De ce să ne ajungă cuțitul la os? Uite așa, din gând în gând, făcând slalom printre idei, ajung la altă parte: școala. Ce-i greșit în a promova și învăța aceste lucruri de la început? Din primii ani de școală! Să nu fie doar competiție, să fie conlucrare, să nu se înțeleagă că îmi este dor de socialism, ci pur și simplu acele învățăminte din "team building" despre "team work" și "sharing experiences" iar cum "the leader" să nu privească doar ultima pătrățică din excel, ei bine toate astea să ne fie băgate în tărtăcuță cu polonicul iar chestiile glossy-blinky-kinky cu pipeta. Ei bine, chestie de ambalaj, alta distracție!
Baftă, stinge televizorul și citește cât mai este gratis!
