Mirosul stătut mi-a atras atenția și mi-a abătut gândurile, era miasma bătrâneții singure și bolnave. Așa-mi spunea Bunica, că bătrânețea-i urâtă și grea. Ei, tocmai o astfel de Bătrânețe m-a pus pe gânduri: mers gârbov, cu bastonul la subțioara stângă, cred că o semi-pareză pe partea stângă, și scotocea pe sub pulpana hainei de fâș, după buletin. Sub baticul gros, din lână, puteam bănui că-i obișnuită cu timpurile gri și că a prins poate bucuria de până-n '39. Oare ce a împins-o să iasă pe o ploaie măruntă și stăruitoare, pe o temperatură de maximum 6 grade, la o sesiune de votare? Ai putea spune că "ce-i mai trebuie"? Cred că ăsta-i un exemplu de Respect față de tine, de comunitate, de exercițiul Democratiei. Nu vreau să mă gândesc la: n-ai pe cine vota, n-am avut timp, nu contează votul meu, ăștia fac tot ce vor, eram departe sau alte alegații.
Este simplu, dorești să-ți fie mai bine, pas cu pas trebuie să încerci, după crezul tău, să faci să fie mai bine. Să acționezi! Nu-ți place cum se parchează, fă-o tu corect, nu-ți place cum arată la ghenă, pune tu gunoiul unde trebuie, nu-ți place cum se îmbracă lumea pe stradă, ai grijă de tine și poate chiar tu vei da tonul. La fel și Bătrâna, era în mersul ei, în mișcările ei, ceva care trăda ambiția, insistența, încrederea pentru mâine, și asta indiferent pe cine a pus ștampila.
A mers la stampilat!
Baftă!
