miercuri, 8 martie 2017

Echipa

   În fotbal, echipele au un manager, antrenor/antrenori (principal, secunzi și pe rol/post de jucător) și jucători. Mai sunt masorii, magazionerul, bucătarul și șoferul. Mai avem pe cineva la relaţiile cu publicul, ceva oameni de şi pentru imagine, pe cineva care se ocupă de competiţii şi alţi TESA - să le zicem aşa, niscaiva mape adică. Managerul creează planul de dezvoltare al echipei iar restul îl transpun cât mai fidel sau chiar îmbunătățesc acolo unde sclipirile de moment sau experiența aduc un plus de eficiență și/sau valoare. Managerii pot fi șefi sau lideri. În timp, se constată înmulțirea liderilor, se schimbă optica sau informația este mai facilă, sau echipa este deschisă la nou. Sau toate la un loc, sau câte un pic din fiecare.
   Antrenorii sunt de multe ori huliți. Ba că fac jocurile în echipă pentru unul sau altul, ba că ascultă prea puțin dorința unui atacant sau ofurile unui fundaș. De obicei sunt luați "de șefi", sunt între ciocan și nicovală. Mulți chiar sunt "șefi", îndeosebi dacă nu au rezultatele scontate. Într-o lecție de management, de la un manager către un antrenor, a fost subliniată clar ideea: să fii intransigent cu tine, apoi cu echipa... Altă idee: ce-ți dorești? Dar pentru echipă?
   Jucătorii. Sunt jucători de fotbal și fotbaliști. Buni și sclipitori. Muncitori și oportuniști. Altruiști și egoiști. Toți își doresc reușita, o carieră de invidiat. O carieră plină de "succesuri", bătăi de felicitare pe spate și strângeri de mână însoțite de zâmbete largi și cuvinte meșteșugite care să gâdile ego-ul. Unii, răbdători și buni marcatori, ajung faimoși, care mai muncitor sau sclipitor, ajunge chiar antrenor. Unul mai renumit altul mai nimerit. Altul se transferă, ba că-i năzărește câinele cu covrig în coadă, ba e un campionat mai dinamic, ba nu mai are răbdare.
   Echipele se fac și se desfac, evoluează și involuează, promovează sau retrogradează, câștigă cupe și campionate sau intră în anonimat. Ce-și dorește fiecare? Echipă puternică (tehnic și tactic) cu onoare, abnegație și discernământ în fața porții.  
   Totul se poate construi cu răbdare, comunicare și altruism. Manageri, antrenori și fotbaliști, nu uitați unul de altul și totodată de bucătari sau magazioneri, de masori sau șoferi. Toți fac o echipă, o echipă ce poate fi invidiată și dorită din vestitul și sofisticatul apus pană în îndepărtatul, diversificatul și promițătorul răsărit. Privește atent, în stânga și în dreapta, în față și în spate, mereu vei avea un coechipier de ajutor în atac sau în apărare, pe bancă sau în tribună. Fiecare jucător este propriul antrenor și manager, poate deveni liderul echipei. Fiecare se poate transforma într-un model de urmat, năzuința unui junior și speranța coechipierilor.
   Bafta și echipă meritorie!

miercuri, 1 februarie 2017

TOTI!

   Nu trebuie sa renuntam!
   Ca in orice sport, daca eu renunt, oponentul va castiga!
   Daca noi renuntam, ei vor castiga!
   S-a spus ca in Decembrie a fost o revolutie care a mascat o lovitura de stat. De ce sa nu facem o lovitura de stat care sa mascheze o revolutie!? Sau o REVOLUTIE curata, linistita, de matase, cu cap. Cred ca asta-i sperie cel mai mult si mai rau. Sa facem o noua revolutie, sa nastem un nou timp, o noua era pentru noi, pentru tine, pentru el si ea, pentru ei si pentru noi, pentru noi toti. Sa punem toti umarul la imobilizarea acestor buruieni politice conduse de niste minti marsave si lase, sa-i imobilizam efectiv, fizic, sa-i imobilizam si sa-i punem sub cheie.
   Prefer sa mai platesc inca o taxa, taxa pentru alegeri anticipate, si sigur de data aceasta vom avea un parlament (cu mai putine persoane) si un guvern trezit, atent cu ceea ce se intampla in jurul lor.       Tebuie sa ne adunam mai multi ca pana acum, toti daca se poate, ca sa nu abereze actuala putere ca vocea strazii este de fapt o soapta care nu reprezinta majoritatea. Si nu numai, trebuie sa vina in sprijin si formatorii de opinie, cei lucizi si drepti in gand, sa fie si in fapta. Le multumim pentru gandurile motivationale, gandurile sanatoase de viata si de economie, dar trebuie sa fie alaturi de noi... Acolo, cu totii! Nu sovai, ca-ti ucizi viitorul, nu te gandi ca esti intr-un oras mic, departe de capitala si ca prezenta ta in strada nu conteaza. Conteaza! Gandeste, respira, si hai!
   Bafta, ne vedem in strada, toti!

marți, 31 ianuarie 2017

Simplu!

   Ma uit la televizor si ma furnicaie pielea. Un cor imens canta, canta din toti rarunchii de amutesc maimutele in Madagascar si incremeneste Condorul in Anzi, canta din ce in ce mai tare, canta cu patos. Se aude doar You'll never walk alone!
   Cum oare poti fi sigur ca nu vei merge in uitare, ca nu-ti vei sterge singur pasii, ca-n oglinda vei vedea doar lucirea stearpa a luminii artificiale, ca vei scartai cheia-n broasca fara sa-ti raspunda presul a asteptare, cum vei putea bea cafeaua privind singur in gol? Cum oare vei putea sa nu-ti trimiti singuri vederi din colutri tulburi? Cum?
   Gandurile au zburat in lung si-n lat, au revenit si s-au spulberat, au renascut din cenusa ametelii si s-au energizat la verdele de pe ecran. Da, verde! Verde-i viata, este renastere in cart de an si de viata, cu putere de refacere si repetare. Verdele-i omniprezent, te imbata si te insufleteste. Asa-i ca zambesti primavara? Asa-i ca verdele te face sa zambesti? Asa-i ca atunci cand fata ti se lumineaza de zambet, ai usurat putinta de  ajuta? Asa-i? Ce usor este sa zambest, te costa un fleac si te imbogateste pe data.
   Zambesti, si sufletul pluteste, zambesti, si spiritul altruist se misca, se insufleteste...
   Asa-i ca nu-i greu? Asa-i ca iti doresti sa te insotesti? Zic ca-i simplu, si tu o gandesti de mult, la fel si el, si ea, si ei, si... Stim ca astfel ne unim energiile si nicodata nu vom fi singuri. Doar noi hotaram.
   Bafta si You'll never walk alone!

  
  


vineri, 27 ianuarie 2017

Guaca-haihui

   Guacamole. Mancare venetica, culoare turbata si gust... Nici nu stiu cum sa-l descriu, l-am luat ca atare si am mancat de... De parca se sfarseau zilele. Eram aproape de capatul continetului, si, acolo "probez" tot ce prind, tot ce este comestibil. Guacamole, o nebunie de gustare, si cel mai bine este...
    Sa-ti faci singur. De ce? Pentru ca pui ce vrei, cat vrei si fara conservanti si/sau coloranti, sa-ti faci mai sarat sau mai picant, mai mult sau mai putin, pentru toata lumea sau doar pentru tine.
    Prima data, n-am stiut, m-am cam chinuit cu frcutul, era tare si l-am pasat... Mai mult, nu!
    Acum, a doua oara, l-am lasat in paner vreo trei zile, s-a mai copt si s-a fragezit, era ca o masa usor pastoasa, ca de piure rece. L-am taiat, bucata de avocado, nu piureul, pe din doua pe axa longitudina, si l-am scobit cu ajutorul unei linguri. De ciorba. Tot miezul l-am stropit cu zeama de lamaie, din belsug, ca sunt generos si-mi plac acriturile, apoi am rasfirat juma' de ardei capiat rosu ca focu', taiat in bucatele paralelipipedice. Dupa ardei, am amestecat si cateva rosii cherry (as manca dimineata, la pranz si seara) mici si taiate foarte mici in bucatele nedefinite ca forma geometrica, si ceva sare. De fapt, sare iodata si piper nehotarat la culoare. Ce-am mai pus? A, da! Marar si patrunjel, cam... Cateva fire din fiecare, tocate impletit, mic, mic, si foarte mic. Am mai pus si ceva merisoare. Da, ce te miri? Merisoare, stafidite si aromate, ne-bu-ni-e! Era sa uit de ceapa, deoarece am pus-o. Ceapa! Juma' de ceapa rosie, care nu era mica, dar nici mare, cam asa, cat un pumn de copil de cam doisprezece ani. Si lipie sau biscuit sau... Ceva mega-ultra crocant pe denumirea de crackers, ce naiba, doar suntem murdarei la gurita de jengleza...
   Daca a fost bun? Pardon, gustos? Eu zic ca da, si bun si gustos. 👌 Si daca nu ma crezi, eu zic sa incerci, degraba, sa-ti pui ce mai doresti. Ce-mi pare rau ca nu am pus? Ardei, ardei iute ca focu'!
   Bafta si imaginatie in farfurie!

luni, 16 ianuarie 2017

Cu mintea-n cap sau în zid

Militez şi voi milita pentru originalitate, chiar originalitate trăznită, şi dacă se poate să fie însoţită de o picătură de farmec, de bun gust, de... de ceva care să nu şocheze (nu musai), dar să fie îndrăzneţ şi cu mesaj. Despre clădiri şi posesorii lor, am mereu adevărate colocvii alături de prieteni, şi, invariabil ajungem la aceeaşi concluzie. Dacă ai draq marafeţi (sau nu) cât să-i întorci cu lopata, sau să-ţi satisfaci anumite dorinţe, de ce să nu stai la taclale cu un arhitect sau cu un designer. Bine, bine, dar să şi asculţi parerea lor, să asimilezi în proiect ceva din ce-ţi spune. Acum, cum de altfel mereu ai parte, una rece şi una caldă. Tocmai am fost cazat la un hotel, in Roman, culmea şi nou, cu nume pompos. Prima impresie, bună. Parcare pântecoasă şi aranjată, curte aşişderea, iar la interior la fel de curat, şi atât.
   Unu - de ce să faci intrarea în hotel, la camere, pe afară? Acces şi iarna şi vara, doar pe afară, adică de la recepţie, faci un ocol drăguţ, la minus zece grade, şi un sprint pe scări până ajungi la căldura mult dorită. Pentru discreţie? Să cunoască, adică să aibă idee, şerifu' ce legi se vor aproba?
   Doi- maro! Unde întorci capu', totul este maro. Închis, deschis, cu nuanţe aurii sau intercalat cu bej şi crem. Atât, doar maro!
   Trei - florile de plastic. Băi, frăţie, n-am mai văzut aşa ambundenţă de ornamente din plastic, din fragedă pruncie, când erau la modă alături de mini-urile cele mai mini pe care le-am zărit vreodată (ce se poartă acum este tentativă de mini) şi pantalonii evazaţi, cât mai evazaţi şi favoriţii mai mari ca ai lui Elvis. Pentru ce să aşezi pe masa de restaurant, prin holuri şi camere, astfel de flori? Din nebunie sau economie? Din plăcere? Dilemă sau trilemă? Mai bine un coş cu papură, să fie asortat cu fluviul de maro.
 Păcat de păpica care o poţi savura le ei, nu ceva colosal, dar cu preţ şi gust corect. Nani şi papa, ok!  
  Să vedem şi parte caldă, un jupan cu imaginatie. De intri în Bacău, dinspre Piatra Neamţ, după calea ferată, treci pe banda întâi şi rulează încetişor. Ce vei vedea pe partea stângă, sigur îţi va lipi de moacă un zâmbet, sau îţi va mări ochii până-ţi vor da lacrimile. Amice, ideea mi se pare tare grozavă. De ce să nu faci altfel? Habar n-am (încă) de povestea maşinii, dar de ce să nu-ţi exprimi personalitatea, sau vreun hobby mai trăznit? Să-ţi faci o casă sau motelul, în formă de cetate, sau să pictezi peşti (acvatici) sau păsărele (cu pene), sau aspecte din viaţa satului, sau de la vânătoare. Cum ar fi o frescă inspirată din Grigorescu? Sau o clădire cu forme şi culori a la Gaudi? Un pic de viaţă!
Baftă şi imaginaţie!

PS
şi pentru că mi-a plăcut:
http://www.pensiuneasoferul.ro/html/camere2stele.html