vineri, 1 decembrie 2017

Plimbare'n oraş

   Am vizitat Lisabona, în Februarie, într-o zi am avut baftă doar de ploaie. Am vizitat Istanbulul tot într-un Februarie, şi într-o zi am avut Soare doar la televizor. Am vizitat Venezia şi în Decembrie şi în Februarie când timp de şase ore a plouat neîncetat. În fiecare situaţie, nu eram noi singurii trecători, şi nicidecum singurii turişti. Şi erau destui localnici, mă rog, vorbitori nativi din fiecare loc vizitat care se plimbau pe străzi, prin parcuri sau erau la cafenele.
  Azi, pe o vreme închisă şi rece, am străbătut oraşul. La pas. Patru kilometri din care un sfert prin centrul urbei. Oameni destui, în maşini, în autobuze, troleibuze şi tramvaie. Câţiva şi pe trotuare.
  Nimeni în parcuri. Mint, o Doamnă citea dintr-o carte pe o bancă lângă "Sindicate". Nici un copil, nici un Bunic sau o Bunică. Nimeni. Un proverb nordic, spune că nu exista vreme rea ci doar haine nepotrivite.
  O să-mi spui că era zi de sărbătoare şi lumea fierbea fasolea şi tăia şunca. Posibil. Sau îmi vei spune că nu ai ce vedea într-un oraş cenuşiu ca Ploieştiul, îndeosebi la sfârşit de toamnă. Posibil.  Dar, pun pariu că-s puţini care-şi cunosc oraşul şi au habar de ceainăria din colţ sau de cofetăria care are mese şi scaune noi sau de restaurantul cu un anumit specific. Pariu că-i la fel şi în Târgovişte, Bacău, Satu Mare, Tulcea sau Călăraşi? Să mai pomenesc de Cluj, Iaşi, Timişoara, Constanţa sau Braşov, acolo unde ai de tocit pingele, nu gluma? 
  Totuşi, eu cred că-i mult mai fain să ieşi la o plimbare, să-ţi dezmorteşti oasele, eventual să mănânci o îngheţată (ce dacă-i frig, gâtul e "aclimatizat") sau o gogoaşă, în loc să stai să rupi canapeaua în două în faţa televizorului sau a calculatorului. Ce zici, îmi trimiţi săptămâna viitoare o poză din centrul oraşului? De unde vrei, acolo unde vei fi.
  Baftă, data viitoare îmi iau (iaraşi) rolele!







joi, 30 noiembrie 2017

Gând de seară

   Aseară am adormit cu un gând. "Ce înseamnă să fii patriot?" Stând cu capul în pernă, pe sub pernă şi pe mână, m-am tot gândit dacă sunt patriot. Sunt? Se poate măsura? Adică sunt doar 30% sau aproape patriot sau super patriot!? Dacă aş fi etnic ţigan (rrom pentru alţii, că apropos, toţi amicii mei din această etnie îşi spun ţigani, nicidecum altfel) maghiar, secui, german, rus, evreu, tătar, grec, sârb sau bulgar, aş putea fi patriot? Pot fi patriot de zilele naţionale sau tot timpul? Pot purta tricolorul doar în anumite zile sau... Daca aş ieşi din casă, cu fularul tricolor toată iarna, deranjez? Sau, poate par extaziat? Sau fanfaron!? Ori, dacă aş purta o insignă tricoloră, ar fi prea desuet?
  Pentru lămurire am dat o căutare prin meandrele internetului şi am gasit că:
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.  
    M-am liniştit oarecum, îmi iubesc ţara, chiar dacă-mi vine câteodată să fug până n-oi mai avea pingele, şi da, se pare că îndeplinesc şi celalalte criterii, în felul meu. Şi chiar m-am născut pe aceste plaiuri, sub Carpaţi, deci, se pare că-s patriot! Pe bune!?
    De o perioadă, un anunţ îmi atrage atenţia, şi azi dimineaţă l-am accesat. Este simplu şi la subiect.
 http://www.digi24.ro/stiri/economie/companii/p-cumpara-fabricat-in-romania-2-834938

   Fiecare are crezul său, trăirea şi modul de exprimare, nu cred că poţi calcula în procente, părţi sau segmente, cât şi cum eşti patriot, eu zic aşa:
   La mulţi ani DACIA!
Baftă!

miercuri, 29 noiembrie 2017

Cu cafea, sau de cafea

    Sunt cafegiu. Înrăit. Aş bea cafea şi în somn. Îmi place cafeau tare şi aromată, şi ristretto dar şi cappuccino. Nu lungă ca o ploaie de toamnă. Răpăială! Dar fără zahăr, fie el alb, brun, sau căcăniu în dungi. Mierea este o nebunie de aliment, sănătos şi gustos, iubesc mierea (mulţumesc Tataie), dar să nu o simt în cafea. Poate în ceai, altă poveste.
   Aşadar, pe unde mă poartă viaţa, caut locuri de cafegit, măcăr de o cafea simplă, un espresso măcar, unul mic dar cu repetiţie. Dacă am norocul să ajung şi prin locuri cu dichis, mai abitir îmi doresc să zăbovesc mai mult timp. Să tăifăsuiesc cu careva, despre una despre alta, despre maşini, munţi, plaje şi şlapi. Despre orice. Dar, aş prefera să citesc şi presa. Scrisă. Pe hârtie! Să stau cu gandurile mele, îmbătate de arome, de scorţişoară sau ghimbir. Sau o marghilomană, ehe!
   Am câteva locuri în care revin, de câte ori am ocazia, mai ales după plimbări cu prieteni cu cuvintele la ei. Aşa se întâmpla şi când sun în Braşov, pe la...

   Mic, cochet, cu un alt parfum. Ştiu, vei spune că-i înghesuit şi dosit. Da, nu este "la mare vedere" unde să te "vază" lumea de-ndată şi să-ţi pui ochii în vitrină, în spatele ochelarilor. Este loc de şuetă, de "hai să gustăm o cafea" nu "să bem o cafea". Chestie de "mood" sau "mody".

   Să nu uit, vei avea ocazia să dai şi de ceva răvaşe, cuvinte cu tâlc sau sfătoase.

Baftă, cafea cu scorţişoară! 

duminică, 26 noiembrie 2017

Check-in

   Ca de obicei, când ajung în Braşov, o iau la picior pe tot felul de străduţe, savurez o cafea într-un loc pitoresc, apoi trec pe alte străduţe încercând să surprind din arhitectura urbană de acum două, trei secole, precum şi din tumultul vieţii cotidiene. Aici, ca în orice oraş turistic, ai ocazia să zăreşti tot felul de oameni, de toate vârstele, originile şi condiţiile (actuale) sociale. Este foarte amuzant să te opreşti la colţ de stradă şi să priveşti în lung şi-n lat, oameni care păşesc agale, unii încercând să treacă nevăzuţi, alţii încercând să facă un bănuţ, alţii...
 

   Ne-a venit pofta de o fasole cu ciolan, normal că după atâţia paşi în aerul rece să ne trăznească o foame cruntă. Dar şi pofta de ceva, mai altceva. Mai neaoş. Aşa că am mai parcurs încă vreun kilometru până la cârciuma din pantă, foarte populară pentru aşa ceva. E simplu să o găseşti, este spre drumul de Poiană, pe dreapta, fără ştaif cu preţuri prietenoase şi mâncăruri săţioase.
   Aşteptând livrarea fasolei cu ciolan, Mircea pomeneşte de telefoane şi oameni, toţi împreună, conectaţi în acelaşi moment în acelaşi loc, culmea la aceeaşi masă şi într-un loc public. Dacă întorci capul în stânga şi în dreapta, este real 100%. Acelaşi lucru l-am trăit cu vreo patru ani în urmă, la Cluj, într-o dimineaţă de pomină la Bolero. Ei check-in, eu ce chin să-i privesc!
   Baftă şi sporovoială savuroasă la masă! 

joi, 23 noiembrie 2017

Cine, cum şi când. Lider!

   La o pauză de bătut în taste, cu o cană pântecoasă, de cafea cu scorţişoară (sic!), se dezbătea un subiect cotidian. Subiectul? Simplu... Cine, cum şi când?
   Pe cine pui Căpitan de Plai şi totodată Baci peste mioare, câini şi asini. Dezbaterea este simplă, alegerea aşişderea, aşadar, tot înainte şi vânt din pupa. Uşor, aşa de uşor, la prima vedere.
   Un proverb sună cam aşa "Vrei să cunoşti un om? Învesteşte-l cu o mare putere", se pare că-i spus de Pitagora. Dar nici Abraham nu s-a lăsat deoparte, şi a zis "Aproape toţi oamenii rezistă nenorocirilor. Dacă vrei testezi cu adevărat caracterul unui om, dă-i putere." Dar Rowling a cuvântat "dacă vrei să cunoşti un om cu adevărat, priveşte cum îi tratează pe cei inferiori, nu pe cei egali cu el", si am putea fiecare din noi să adaugăm câte o vorbă, chiar cu tâlc, sau în mod şugubăţ, dar tot acolo am ajunge. Din popor se spune că "lupul îşi schimbă părul, dar năravaul, ba" şi asta-i valabil şi atunci când lupu-i mare-n haită. Alfa.
   De această dezbatere mi-am adus aminte când am ajuns la service şi încercam să-mi umplu timpul cu ceva din vitrina oaspeţilor. Cred că-i perfect valabil/ă. 
Baftă, şi poftă bună!

PS Felicitări Arena pentru mini biblotecă!
PS 2 Orice asemănare cu bipezi reali nu este întâmplătoare
PS 3 Oricine se enerervează poate să mă excludă, să dea bir cu fugiţii, să dea "icsu" roşu sau blocare, sau ce vrea el/ea.