miercuri, 10 ianuarie 2018

Proiect de ţară

   Sună... Chiar, cum sună? Prea pompos? Care să fie acel proiect? Sau, acele proiecte? Ceva realizabil? Pentru prima dată am îndrăznit să-l sun pe Moise, scuze pentru tutuiala posibil neacceptată, şi să-mi exprim părerea în public, prin intermediul radioului. Din păcate, fiind pe drum printre dealuri, am pierdut semnalul şi nu am reuşit să-mi expun întreaga idee, care era cam în felul următor.
   Unirea! Să fim toţi Românii în aceeaşi Ţară! Cum? Exact ca la o cerere în căsătorie, trebuie să-şi dorească şi Ea, România din afara graniţelor actuale, să accepte, să năzuiască pentru El aceleaşi sentimente. Cum? Cum facem?
   Păi, de ce ne dorim să ne integrăm în UE? În Shengen? De ce ne dorim să fim laolaltă cu câteva ţări care au un standard de viaţă avansat, în comparaţie cu noi, după standardele actuale? Pentru o calitate a vieţii mai ridicată, pe toate planurile, economic, social, medical, educaţional, recreaţional, etc.
   Cum facem?
   Ne apucăm să construim o infrastructură rutieră, feroviară şi naval fluvială de stă pisica-n coadă!  Să legăm Constanţa de Oradea şi Baia Mare, Calafatul de Botoşani, şi Timişoara de Galaţi.
   Ce câştigăm?
   Investiţii cât cuprinde, vezi zonele din Alba, Hunedoara şi Sibiu, chiar şi Oradea, fiind aproape de autostrada din ţara vecină, au început să închege o viaţă mai bună şi o gândire mai sănătoasă.
   Ce rezolvăm?
   Dispariţia somajului, bani la bugetul de stat prin impozitări şi taxări de toate felurile, venitul mediu va creşte de la sine (concurenţa),  disponibilitate financiară pentru investiţii în Învăţământ, Sănătate şi în orice ne dorim.
   Cine câştigă?
   Eu, tu, ea şi el, noi, noi toţi! În aceşti NOI TOŢI, intră şi clasa politică, care va avea şi votul meu şi al tău şi al celor care nu au avut curajul (voinţa sau chiar posibilitatea de a alege pe cine) să voteze ultima dată. De ce clasa politică? Pentru că "interesul poartă fesul" şi aduce voturi, asta dacă te gândeşti că nu o faci pe banii tăi, ci pe ai UE. Da, dar e o problemă, nu băga mâna!
   Ce se va naşte?
   RESPONSABILITATEA şi RESPECTUL! Cum aşa? Păi, atunci când munceşti, ai! "După muncă şi răsplată"! Munca naşte scara sanătoasă de valori!
   Ce facem?
   Facem UNIREA! Nu ne vom mai uita noi, peste gard la vecini în vest, ci ei la noi şi în special ai noştri! EA va dori să fie cu EL!

Baftă şi hai să facem!
PS
 Să nu uit, felicitări Moise pentru echidistanţă şi luciditate!

luni, 8 ianuarie 2018

La munte, la Ranca, la Casuta

   Imi place Marea. As vietui in pantaloni scurti tot anul, as taifasui pe inserat cu Muntele Gibraltar in ochi. Muntele. Ori cat de mult iubesc Marea, tot Muntele ramane priza cea mai buna. Muntele te incarca oricand, fie Vara fie Iarna, iti bucura ochii si plamanii, picioarele si narile.
   Ei bine, asa, deodata, a aparut o oferta greu de refuzat. "Hai in weekend la Rasnov!" Fac socoteala, inca vreo doua ore si juma' de condus dupa alte sase... Hai ca merge. Dar stai, ca nu-i cum te gandesti. Rasnov se transforma in Ranca! Sa avem pardon! Asta inseamna mai mult de patru ore, poate cinci! Merita!?    
   M-am obisnuit sa nu am mari asteptari. Ce o fi, o fi, cam asa zic. O vorba spune ca este foarte posibil, in urma unor nazuinte imense, nerealizate, sa ai mari dezamagiri. Socoteala era simpla. O zi plina, munca si sofereala pe spranceana. In total vreo 700 de kilometri. Asteptarea era cam asa: gasca colorata

, munte destul de inalt, ceva zapada, si foarte posibil fara ger. Bine! Drumul ca drumul, nu eram inspaimantat ca voi avea aglomeratie si mare intarziere, ci faptul ca voi ajunge si voi povesti la o bardaca de unu' singur.
   Ce a iesit? Pai, simplu ca buna ziua, pe o zi cu Soare, fara vant si vreo opt sau zece grade in termometru, ce crezi? Am stat cuminti pe langa casa? Apropo de casa, iti recomand "Casuta mea din varf de munte" pentru popas de o noapte, doua, trei, pe Transalpina. E la cucuiata sus de tot, nu auzi balamucul altora, habar n-ai cei aia inghesuiala intre alte "hoteluri", nu-ti deranjeaza nimeni rasaritul sau apusul, si unde pui, ai parte de o saltea fantastica. Merita!
   Plimbarea? Fabuloasa! Bine, sa nu zici ca bat campii, a fost minunata! Pâş-pâş, pe poteca, pe marginea drumului (ciu-ciu proiect de dezvoltarea a statiunii, de parca ai fi in tara nimanui), printre masini parcate in botu' ... Goosfraba!
   Partieeeeee! Alba, inalta, lunga! Sus, am ajuns pe sus, cu picioarel in aer si cu degetul pe declansator. Si in stanga, si in dreapta, si pe sus, si pe jos, si in fata si in spate. Lume vesela, colorata, salutari intre cunoscuti si necunoscuti, lume... Dar, vorba multa saracia omului, asa ca in cateva cuvinte, ia-ti prietenii la drum, taifas pe seara la un vin fiert, plimbarica, seara urmatoare alt taifas la o tuica fiarta si uite asa petreci un weekend de poveste. Apropos, "taifas" este modul stealth pentru "hopa diri da, ia microfonul si hat"!
Iti spun pe sleau, fara nicio exagerare, A MERITAT!
   Bafta si calatorii minunate!










vineri, 1 decembrie 2017

Plimbare'n oraş

   Am vizitat Lisabona, în Februarie, într-o zi am avut baftă doar de ploaie. Am vizitat Istanbulul tot într-un Februarie, şi într-o zi am avut Soare doar la televizor. Am vizitat Venezia şi în Decembrie şi în Februarie când timp de şase ore a plouat neîncetat. În fiecare situaţie, nu eram noi singurii trecători, şi nicidecum singurii turişti. Şi erau destui localnici, mă rog, vorbitori nativi din fiecare loc vizitat care se plimbau pe străzi, prin parcuri sau erau la cafenele.
  Azi, pe o vreme închisă şi rece, am străbătut oraşul. La pas. Patru kilometri din care un sfert prin centrul urbei. Oameni destui, în maşini, în autobuze, troleibuze şi tramvaie. Câţiva şi pe trotuare.
  Nimeni în parcuri. Mint, o Doamnă citea dintr-o carte pe o bancă lângă "Sindicate". Nici un copil, nici un Bunic sau o Bunică. Nimeni. Un proverb nordic, spune că nu exista vreme rea ci doar haine nepotrivite.
  O să-mi spui că era zi de sărbătoare şi lumea fierbea fasolea şi tăia şunca. Posibil. Sau îmi vei spune că nu ai ce vedea într-un oraş cenuşiu ca Ploieştiul, îndeosebi la sfârşit de toamnă. Posibil.  Dar, pun pariu că-s puţini care-şi cunosc oraşul şi au habar de ceainăria din colţ sau de cofetăria care are mese şi scaune noi sau de restaurantul cu un anumit specific. Pariu că-i la fel şi în Târgovişte, Bacău, Satu Mare, Tulcea sau Călăraşi? Să mai pomenesc de Cluj, Iaşi, Timişoara, Constanţa sau Braşov, acolo unde ai de tocit pingele, nu gluma? 
  Totuşi, eu cred că-i mult mai fain să ieşi la o plimbare, să-ţi dezmorteşti oasele, eventual să mănânci o îngheţată (ce dacă-i frig, gâtul e "aclimatizat") sau o gogoaşă, în loc să stai să rupi canapeaua în două în faţa televizorului sau a calculatorului. Ce zici, îmi trimiţi săptămâna viitoare o poză din centrul oraşului? De unde vrei, acolo unde vei fi.
  Baftă, data viitoare îmi iau (iaraşi) rolele!







joi, 30 noiembrie 2017

Gând de seară

   Aseară am adormit cu un gând. "Ce înseamnă să fii patriot?" Stând cu capul în pernă, pe sub pernă şi pe mână, m-am tot gândit dacă sunt patriot. Sunt? Se poate măsura? Adică sunt doar 30% sau aproape patriot sau super patriot!? Dacă aş fi etnic ţigan (rrom pentru alţii, că apropos, toţi amicii mei din această etnie îşi spun ţigani, nicidecum altfel) maghiar, secui, german, rus, evreu, tătar, grec, sârb sau bulgar, aş putea fi patriot? Pot fi patriot de zilele naţionale sau tot timpul? Pot purta tricolorul doar în anumite zile sau... Daca aş ieşi din casă, cu fularul tricolor toată iarna, deranjez? Sau, poate par extaziat? Sau fanfaron!? Ori, dacă aş purta o insignă tricoloră, ar fi prea desuet?
  Pentru lămurire am dat o căutare prin meandrele internetului şi am gasit că:
PATRIÓT, -Ă, patrioți, -te, s. m. și f. 1. Persoană care își iubește patria (1) și luptă pentru apărarea și prosperitatea ei. 2. (Înv.) Persoană originară din aceeași patrie sau regiune cu altcineva; compatriot. [Pr.: -tri-ot] – Din ngr. patriótis, fr. patriote, germ. Patriot.  
    M-am liniştit oarecum, îmi iubesc ţara, chiar dacă-mi vine câteodată să fug până n-oi mai avea pingele, şi da, se pare că îndeplinesc şi celalalte criterii, în felul meu. Şi chiar m-am născut pe aceste plaiuri, sub Carpaţi, deci, se pare că-s patriot! Pe bune!?
    De o perioadă, un anunţ îmi atrage atenţia, şi azi dimineaţă l-am accesat. Este simplu şi la subiect.
 http://www.digi24.ro/stiri/economie/companii/p-cumpara-fabricat-in-romania-2-834938

   Fiecare are crezul său, trăirea şi modul de exprimare, nu cred că poţi calcula în procente, părţi sau segmente, cât şi cum eşti patriot, eu zic aşa:
   La mulţi ani DACIA!
Baftă!

miercuri, 29 noiembrie 2017

Cu cafea, sau de cafea

    Sunt cafegiu. Înrăit. Aş bea cafea şi în somn. Îmi place cafeau tare şi aromată, şi ristretto dar şi cappuccino. Nu lungă ca o ploaie de toamnă. Răpăială! Dar fără zahăr, fie el alb, brun, sau căcăniu în dungi. Mierea este o nebunie de aliment, sănătos şi gustos, iubesc mierea (mulţumesc Tataie), dar să nu o simt în cafea. Poate în ceai, altă poveste.
   Aşadar, pe unde mă poartă viaţa, caut locuri de cafegit, măcăr de o cafea simplă, un espresso măcar, unul mic dar cu repetiţie. Dacă am norocul să ajung şi prin locuri cu dichis, mai abitir îmi doresc să zăbovesc mai mult timp. Să tăifăsuiesc cu careva, despre una despre alta, despre maşini, munţi, plaje şi şlapi. Despre orice. Dar, aş prefera să citesc şi presa. Scrisă. Pe hârtie! Să stau cu gandurile mele, îmbătate de arome, de scorţişoară sau ghimbir. Sau o marghilomană, ehe!
   Am câteva locuri în care revin, de câte ori am ocazia, mai ales după plimbări cu prieteni cu cuvintele la ei. Aşa se întâmpla şi când sun în Braşov, pe la...

   Mic, cochet, cu un alt parfum. Ştiu, vei spune că-i înghesuit şi dosit. Da, nu este "la mare vedere" unde să te "vază" lumea de-ndată şi să-ţi pui ochii în vitrină, în spatele ochelarilor. Este loc de şuetă, de "hai să gustăm o cafea" nu "să bem o cafea". Chestie de "mood" sau "mody".

   Să nu uit, vei avea ocazia să dai şi de ceva răvaşe, cuvinte cu tâlc sau sfătoase.

Baftă, cafea cu scorţişoară!