miercuri, 11 octombrie 2017

Ambiţie.

Leonard Susskind. Fizician. La 16 ani, era instalator în Bronx.

Ed O'neil. Actor. La 61 de ani a dobândit centura neagră în
BJJ.

   Ambiţia îţi aduce răsplata mult visată. Zi de zi, gândul trebuie să-ţi lucreze pentru reuşită. Poţi contribui cu fiecare zâmbet.  Dacă pui şi o picătură de responsabilitate, un dram de atitudine şi o fărâmă de  altruism vei putea gusta din nectarul reuşitei.
   Da, şi altruism. Un ţânc, de vreo patru ani, îmi spunea într-un moment magic că "fiecare OM are Soarele în el".
   El, Soarele, are energie pentru un sistem întreg, la fel, fiecare din noi, avem energie suficientă pentru sistemul nostru, a razbate, pentru a ne realiza dorintele, unele poate mai nebunesti. Se pare ca este foarte important cum iti canalizezi energia, si asta doar prin simplu gand. Pare atat de banal incat nu-ti vine sa iei in considerare, dar merita sa incerci.  
    Eu am testat energia gandului, si ce sa vezi, am constat ca asa este, am reusit sa-mi indeplinesc dorinta. Am socotit ca a fost ambitia, dar ea, ambitia, chiar acolo s-a nascut, in primul gand. Privind in jurul tau, poti vedea reusita, la orice pas, doar trebuie sa-ti deschizi ochii, sa privesti atent, fara graba, si sa-ti socotesti vrerea, dorinta. Este primul pas. Ai dat frau liber gandului.
  
 Baftă!

duminică, 8 octombrie 2017

Alte ganduri nebune

   Un tampit, un nebun, un nevorbit, un inchistat, un adormit, un las. Da? Poate, poate am fost las. Am fost las si am refuzat sa mai cred in oameni, am fost las si mi-am oprit zborul, am fost las si... Vreau sa zbor iarasi, sa simt ca ceasul este un decor inert, vreau sa simt ca respir prin toti porii, vreau sa inebunesc seara si dimineata, vreau sa stau in ploaie pe nisip si sa-mi fauresc vremea, sa-mi petrec visele in zori de viata, sa-mi dreg vlaga la umbra mirosului de mar.                                                       Randuri nebune la asfintit de constiinta. Randuri nebune, randuri fara de cuvinta in constiinta diurna.
   Acum, taci. Taci si inspira, inspira-te, soarbe-te ca un val care se stinge sub urmatorul val... si taci.
   Amuteste si traieste. Randuri nebune, elegie frivola si tembela, a unui tacanit plecat cu mintea hai-hui. Randuri nebune ale unei fiinte construite din plamada tinereasca si coordonata cu constiinta pentru munca, pentru supravietuire, pentru "fa altfel", pentru "viseaza", pentru "traieste", pentru "lupta", pentru "crede", pentru...
   Ploua tanguitor si rece. Gandul ar trebui sa-ti sucombe, dar culmea, el, gandul, din strafundurile sinapselor incepe a zbura si a chicoti. Da, sigur, gandurile chicotesc. Nu poti fi mulat pe litere si ganduri, pe sperante, si sa poti ramane de piatra. Sufleteste.
   Bafta si hai cu gandul la plimbare!

vineri, 6 octombrie 2017

Poza de muncă

   N-am înţeles de ce poza pentru legitimaţia de muncă, e-mail-ul de serviciu, sau pentru diferite website-uri de socializare sau profesionale trebuie să exprime încorsetare, docilitate şi/sau servilism.    Câte unul, îşi trage o poză de te aştepţi să apară, cu o dinamică stearpă în zona pieptului, un număr din mai multe cifre sau un cod de bare. Dacă stai smirnă, de parca ai lua poziţia de drepţi la apelul bocancilor, ce naiba reiese? Mai bine un om de zăpadă, sau un roboţel, un strung sau un tractor, ceva ce poate exprima (pentru cine are un dram de imaginatie) ce meserie ai, cu ce te ocupi sau la ce naiba te pricepi. Dă-o încolo de treabă, chiar nu poţi zâmbi, acolo, măcar de doi bani găuriţi traşi cu tunul, măcar aşa de vax albina. Chiar aşa, nu se poate tria după zâmbet? Să avem ceva culoare pe lângă noi? Dacă stăm aşa stahanovişti, impresionăm/păcălim mai bine?
   Baftă şi zâmbeşte, aşa prinzi culoare!



marți, 5 septembrie 2017

Balcic

   Balcic, cu bis. M-am indragostit de acest orasel, de demult, din poze. Din poze si documentare urmarite la diferite canale de televiziune. Recunosc, cel mai bun documentar l-am urmarit la televiziunea publica. Avea tot ce-ti trebuia, primplanuri si detalieri spectaculoase insotite de o naratiune nascuta dintr-o voce calda, aproape paritnteasca. Anul trecut am avut prima ocazie sa-mi traduc seductia fata de acest oras, sa vad daca reclama i se potriveste. Pe langa latura istorica, am fost fascinat si de geografia locului, cultura metisata si arhitectura combinata.
   Dupa ce am haladuit in doua randuri prin zona, pot sa-ti spun ca merita o raita de doua, chiar trei, zile in care sa te bucuri de liniste, aerosoli, culoare, muzica, arome si gusturi bogate.
   Sa incepem cu cazarea, unde vei gasi, via internet, o gramada de variante, pe bugete variate dar oricum sensibil mai mici ca pe la noi. Importanta este perioada, ce pretentii ai de la locul de cazare si departarea de faleza. Oricum, am senzatia ca ceva este dat peste cap, ce zaresti de trei stele trebuie sa le socotesti cam de doua pe la noi. Bineinteles ca-i parere personala. De curat este curat, dar nu te astepta la camere in care sa-ti intorci TIR-ul sau balcoane unde sa joci leapsa. Daca ai baierele pungii stranse, vei avea micul dejun potrivit pentru imprietenirea cu cantarul. Sau socoteste ca-i un bun motiv sa-ti pui sangele in miscare de la prima ora. Recomand cazare departe de faleza, asta ca sa poti regasi muschii de la gambe, sa faci putina miscare inainte de somnic.
   Drumul, zic sa mergi pe Negru Voda, am avut noroc sa prind vama mereu goala, ce-i adevarat am mers catre Balcic mereu seara si ne-am intors de fiecare data in jurul pranzului. Apropos, vigneta iti cumperi din vama. Eu zic ca-ti va place ideea bulgarilor de a construi drumuri de o singura banda care trec pe langa majoritatea localitatilor si astfel nu esti nevoit sa ocolesti carute si biciclisti, sa franezi la douasutetreizecipatru de treceri pentru pietoni sau sa te chinui sa depasesti tractoare, combine sau inteligenti parcati unde vrei si unde nu vrei.
   Limba de conversatie cu vamesii, osptatarii si barmanii, este Romana in 90% din cazuri. Daca balbai si ceva engleza, considera ca esti o persoana rezolvata din orice problema.
   Plaja, este minuscula si vei avea ocazia sa-ti testezi echilibrul prin mersul pe pietre. La fel de bine si in apa in primii metri. In rest, dupa ce dai de doua ori din manute, te vei bucura de o apa limpede si un nisip foarte fin.
   Ce sa vizitezi? Bineinteles castelul si gradina botanica, cu aparatul de fotografiat la dispozitite. Oricat de bun este un telefon, profunzimea nu o vei avea ca la un aparat de fotografiat, dar nici nu se exclud unul pe celalalt. Si timp, timp la dispozitie, deoarece ai ce sa privesti si sa citesti. Da-te un pas la o parte si lasa-i pe "grabiti" sa circule. Vei avea ocazia sa savurezi pe indelete fiecare ungher, cu putine perturbari din partea publicului cu gandire aprofundata in A de trefla.
   Unde vrei sa mananci? Ai destule variante, si vei fi uimit facand comparatii intre "la ei" si "la noi". Eu zic sa-ti faci o rezervare de pe la pranz la El Simpatico sau la Hemingway si vei vedea ca scorul la compararea preturilor trage catre ei.
   Nu stiu cat iti place sa insotesti mancarea cu bautura, dar eu iti propun sa gusti ceva de la Mavrud sau Melnik, in special vin rosu.
   Cand socotesti ca te-ai saturat de plimbari prin dealurile Balcicului, asta asa ca sa intelegi ca-i musai sa-ti iei incaltaminte confortabila, si vrei sa purcezi catre casa, iti recomand sa te opresti la Dalboka . 
    Oricat de satul vei fi, sigur vei comanda minim doua feluri de fiecare persoana. Midii in primul rand si midii in al doilea rand. Daca nu doresti midii in al treile arand, sari pe un peste.
   Dupa o astfel de calatorie vei fi bucuros ca ai scutit din portofel, ca ai vazut locuri noi, ca ai testat alte variante de gusturi si arome, ca ai crescut in gamba si ca ti-ai bucurat ochiul.
   Bafta si descopera locuri noi!




   PS
Poze cu papica si plimbarica, nu. Ca sa vezi cu ochii tai, sa mirosi cu narile tale, s.a.m.d. 


vineri, 28 iulie 2017

Ridica-te! Get up!

Dorinta - toti proactivi. Mda, usor de zis, dar cum... Tic-tac, tic-tac, tic-tac... Este foarte simplu!
   Am uitat lumina aprinsa. Ma ridic si o sting!
   Mi-am adus aminte ca am lasat geamul deschis. Ma ridic si il inchidl!
   A ramas sa... Nu conteaza ce, este ceva ce nu am terminat, ceva ce am uitat, este posibil, este normal (cel putin din punctul meu de vedere), nu suntem roboti programati sa facem asta si asta.
   Creierul are taine nepatrunse, dar ca orice lucru lasat de izbeliste, se va atrofia, va lancezi, ma va "ajuta" sa nu mai am vointa, sa nu mai simt viata, sa ma bucur pe deplin de tot ceea ce pot realiza, de tot ceea ce pot intreprinde. Cum? Simplu!
    Azi imi las sosetele aiurea. Maine nu pun un tricou la locul lui. In alta zi voi lasa lucrul ala asa cum l-am zarit, aiurea in tramvai. Dar pe mine nu ma deranjeaza. Nu acum. Nici maine.
   Poimaine nu, dar, in curand nu voi mai vrea sa cobor dupa paine. La anu' nu voi mai dori sa urc la munte. Incredibil, dar incep sa urasc cantarul si ma pot bucura de minge doar la televizor. Ce fain, am telecomanda, sunt vedeta ca si Al Bundy! Aia nu-mi mai place, nici aia, si ce sa vezi, nici lucrul ala! Nimic! Ioc! Sunt cel mai tare cusurgiu de pe fata planetei! Diabolicul televizor ma ajuta. Sa fiu fiinta furata din prezentul meu si viitor copiilor, nepotilor. 
   Inceputul este simplu, GANDUL. Gandul ca POT. Gandul ca VREAU. Gandul ca imi este UTIL.  
   Ma ridic si pun pas dupa pas. Pur si simplu ma ridic, pur si simplu zambesc si merg mai departe!
   Asta este primul pas, MA RIDIC!
Bafta!

Desire - all proactive. Yeah, easy to say, but how ... Tic-tac, tic-tac, tic-tac ... It's very simple!
 I forgot the bright light. I get up and get it off!
 
I remembered that I left the window open. I get up and close it!
 
It's left to ... It does not matter what, it's something I have not done, something I forgot, it's possible, it's normal (at least from my point of view), we are not robots scheduled to do this and that.

   The brain has mysterious unsearchable, but as anything left, it will atrophy, it will destroy, it will "help" me no more will, I can not feel my life, I can fully enjoy everything I can accomplish, all what they can do. How? Simple!
   Today I leave my socks down. Tomorrow I do not put a shirt in his place. On the next day, I will leave that thing as I have seen it, an elsewhere in the tram. But it does not bother me. Not now. Not tomorrow.
   No, no, but soon I will not want to get down after the bread. I will not want to climb the mountain anymore. Unbelievable, but I start hating the scale and can only enjoy the ball on TV. Well, I have a remote, I'm the star as Al Bundy! That I do not like it any more, not what, and what to see, that thing!
I'm the best fastidious on the face of the planet! The diabolical TV helps me. Being stolen of my present and future to the children, grandchildren.
   The beginning is simple, the thought. Think I can. The thought I want. The thought of being useful to me.
   I get up and step by step. I just get up, just smile and go on! This is the first step, I GET UP!

Good luck!