Azi, pe o vreme închisă şi rece, am străbătut oraşul. La pas. Patru kilometri din care un sfert prin centrul urbei. Oameni destui, în maşini, în autobuze, troleibuze şi tramvaie. Câţiva şi pe trotuare.
Nimeni în parcuri. Mint, o Doamnă citea dintr-o carte pe o bancă lângă "Sindicate". Nici un copil, nici un Bunic sau o Bunică. Nimeni. Un proverb nordic, spune că nu exista vreme rea ci doar haine nepotrivite.
O să-mi spui că era zi de sărbătoare şi lumea fierbea fasolea şi tăia şunca. Posibil. Sau îmi vei spune că nu ai ce vedea într-un oraş cenuşiu ca Ploieştiul, îndeosebi la sfârşit de toamnă. Posibil. Dar, pun pariu că-s puţini care-şi cunosc oraşul şi au habar de ceainăria din colţ sau de cofetăria care are mese şi scaune noi sau de restaurantul cu un anumit specific. Pariu că-i la fel şi în Târgovişte, Bacău, Satu Mare, Tulcea sau Călăraşi? Să mai pomenesc de Cluj, Iaşi, Timişoara, Constanţa sau Braşov, acolo unde ai de tocit pingele, nu gluma?
Totuşi, eu cred că-i mult mai fain să ieşi la o plimbare, să-ţi dezmorteşti oasele, eventual să mănânci o îngheţată (ce dacă-i frig, gâtul e "aclimatizat") sau o gogoaşă, în loc să stai să rupi canapeaua în două în faţa televizorului sau a calculatorului. Ce zici, îmi trimiţi săptămâna viitoare o poză din centrul oraşului? De unde vrei, acolo unde vei fi.
Baftă, data viitoare îmi iau (iaraşi) rolele!
