sâmbătă, 10 octombrie 2020

Sinaia pentru jumatate de zi

    Discutia.                                                                                                                                                        Discutia a curs de la sine. Poate din dorinta de a iesi din acelasi ciclu saptamanal, poate chiar banal. Taifasul a condus catre idei, normale de altfel, cum sa ne umplem timpul. Sa-l petrecem. Colindatul, adica preumblatul nu uratul, parea cea mai buna varianta.                                                                                 Unde?                                                                                                                                                                      Unde poti ajunge calatorind pret de o ora, hai, maxim doua ore. Sa nu zabovesti prea mult in masina, sa-ti aplatizezi fesele prea mult si sa-ti lipesti ochii de geam incat sa-ti dispara cheful de plimbare. Pai, la Sinaia! A venit deodata, asa, hop-top, nici nu mai stiu cui, repede pe gura. In cateva secunde argumentele au venit din toate partile, ca-i o varianta buna, ca-i aproape, ca-i orasul schimbat de ceva vreme, ca ne intoarcem pana sa inceapa meciul, ca ai unde sa faci o gramada de pasi, ca... Ca multe alea si alea.                                                                                                                                                  Cu ce?                                                                                                                                                              Daca mergem cu masina, nu incapem doar in una singura, ca vor fi minim doi care obligatoriu se vor imprieteni cu ceaiul si cafeaua, sucul sau apa, si de pofta li se vor intari sfarcurile. Hai, pe bune? Atunci sa ne uitam dupa trenuri. Adica sa cautam tren, sa cercetam mersul trenurilor nu sa stam cu curu' pe pietre si sa ne uitam la tampoane. De tren!                                                                                                        Ce sa faci?                                                                                                                                                          Simplu, pui dreptu' in fata stangului si repeti de cateva mii de ori, aceeasi actiune. Casti ochii la dioramele din expozitia de la gara, iei in piept scarile de la gara si apoi te minunezi de arhitectura parcului Ghica. Adica vezi Cazinoul si hoteluri, bancile, foisorul, pomii, arbustii, florile, fantana, statuile, si stai cu mintea-n patru cum de naiba se gandeau la aceste lucruri, in asa fel, incat sa-ti incante toate simturile? Sa nu faca ei simulari pe calculator, sa-l realizeze in atata timp cat ne trebuie, acum, sa pictam o trecere de pietoni!? Privelistea te imbie la filozofie, iti oxigeneaza sinapsele si-ti limpezeste viitorul, iar de vrei sa contempli mai mult, iti recomand pe langa lancezeala pe o banca, sorbitul unei cafele cu cognac. Sa-ti pierzi pasii pe alei si trepte, urca pe Furnica, hraneste-te oriunde doresti si apoi iau din loc, si prin centru sau unde vezi cu ochii. Poti face poze fara cabluri, da, da, nu te mira, si gandul iti va pleca la programarea altei vizite a Sinaii, pentru ca o juma' de zi nu este suficienta, poate doua sau trei zile.
   Trenul, a fost o idee minunata. Pe geam zaream cozile nesfarsite de masini. Suntem comozi pe timpul si nervii nostri. Leganatul trenului cu al lui ta-ga-dam, ta-ga-dam continuu, mi-a adus aminte de vremurile cand cu un rucsac si un biscuite fugeam la mare sau la munte.
   O, Sinaia, ne vom revedea, cu zapada sau frunza verde asta nu stiu, dar la o cafea cu cognac, sigur! Apropos, nu-i bai de Soarele nu-ti mangaie fata si crestetul, de bureaza sau nu, hai sa te bucuri de lucruri din vremurile solide.
   Bafta, plimbare placuta!