Moș (de) Crăciun

  Cadourile de Moș Crăciun sunt cele mai dorite, au o magie fantastică și par desprinse din altă lume. De mic copil le vedeam diferite față de cadourile primite de ziua de naștere, ne având nume de sfânt era foarte simplu și ușor sa fac un top al preferințelor, rămânând ca ceea ce găseam în ghetuțe de Moș Nicolae sa primească medalia de bronz. Decembrie l-am așteptat mereu febril, cu mare nerăbdare, pentru ca cadourile veneau în cascadă: Moș Nicolae, ziua de naștere și apoi Moș Crăciun.

Între timp rolurile s-au schimbat, am intrat în pielea Moșului și pe bune dacă există mai puțină emoție. Niciodată nu știu dacă voi reuși să-i fac pe copii să râdă, să-mi spună vreo poveste sau dacă mă vor recunoaște. Am avut surpriza ca Alex să întrebe de ce Moșul are ceas ca al finului!

No, acum am avut pe mână 4 țânci și o harmălaie escaladată de către părinți și cadouri cât pentru trei Crăciunuri. 

Începe să-mi placă acest rol și cred că-mi voi lăsa barbă ca să par cât mai natural, să nu am surpriza deconspirării de către un țânc mai energic sau mai curios. 

Io zic să facem și Moș Estival, Moș Martie sau Moș început de școală, sa fim Moș prin rotație, să fie Moș Verde și Moș Albastru și ce Moș mai dorește fiecare!

Baftă, să-ți vină Moșul în fiecare an cu tot ce dorești! 

Cu(nostinte) sex prin scoala

   In ultimele zile se impart idei prin toate canalele de media despre predarea notiunilor sexuale in scoli, mai pe limba institutiilor "Educatia sexuala". Urmarind presa, observ tot felul de sondaje si ma crucesc. Hai sa ne dam cu mintea, daca pe Observatorul Prahovean voteaza 56% DA si 39% NU, unde mai pui ca inca 5% nu-i intereseaza, asta dintr-un total de cca 3000 de respondenti, va dati seama ce inseamna in realitate? Unde suntem fratie!?

https://www.observatorulph.ro/educatie/2611807-ar-trebui-predata-educatia-sexuala-in-scoli-56-dintre-cititorii-participanti-la-sondajul-observatorulph-ro-au-raspuns-pozitiv 

   Pe scurt, din cca 750.000 locuitori, macar jumatate sunt adulti si jumatate din ei au internet prin casa si jumatate din jumatate au habar de utilizarea lui, si macar jumatate din ei au copii minori, adica vreo 46.000 ar fi respondenti (daca toti care au participat sunt adulti), inseamna cu vreo 20.000 nu doresc sa stie ce face prezervativul, ce inseamna ovulatie, cum si cand apare o sarcina, ce este aia igiena sexuala, de ce trebnuie folosit sapunul de mai multe ori pe zi, de ce trebuie sa mergi la stomatolog si de ce trebuie sa ai mai multe perechi de chiloti in dormitor si de ce deodorantul nu se foloseste doar pe post de petarda!

   As dori sa stau de vorba cu toti parintii care au copii in clasele 8-12, sa-i intreb de cate ori au vorbit cu viitorul lor (baiat sau fata, sau ce are fiecare, poate unii au fost mai norocosi si au 2 sau 3, poate chiar 4 sau 5 copii) despre curatenia corporala, despre protectie sexuala, despre...

   Acum inteleg de ce se vand mai multe posete in loc de wc-uri si mai multe sticle in loc de sapunuri! 

Bafta!

Cafea fără butoane

    Dorința. De mult timp tânjeam după o râșnițâ de cafea. O râșniță manuală. M-am uitat pe net, am călcat vreo dou talciocuri, am intrat prin magazine de vechituri dar parcă era ca un facut, să nu intru în posesia vreuneia. Ba erau la niște prețuri de-ți speria sinapsele, ba incomplete, ba făcute din bucăți, ba reparate aiurea rău de tot, ba... Nicicum!                                                                                                            Minunea. Dar cum Dumnezeu face cuib berzei chioare, așa am găsit o râșniță în bucătăria casuței de la țară, cum nici cu gândul nu gândești dar totul se potrivește.                                                                        Cafeaua. Ce cafea boabe să-mi iau? De unde cumpăr? O fi bună? E prea prăjită? O fi prea acidă? Și uite așa, ieșind dintr-un magazin dau cu ochii de altul, cu mirodenii și cafea, intru pur și simplu și cer 50 de grame din prima pe care-mi pică ochii. Habar n-am ce nație este dar miroase bine.                             Râșnirea.  Mă uti atent la toate componenetele râșniței, ele par la locul lor și-mi spun că-s ruginite dar au chef de treabă. Ce minte zglobie am, noroc că nu vin cei cu cămășile cu mâneci lungi, așa că torn câteva boabe ca să fac o curățire în interior și apoi torn, din ochi, cu precizie ioc, vreo mai multe boabe și încă câteva. Fix câteva! Cât durează să râșnești pentru o ceașcă? Preț de călcat două cearșafuri și o față de pernă, sau mai sigur, cât să pui țara la cale și să te gândești că-i bine să faci marcă înregistrată pentru un nou exercițiu de forță pentru la sală.                                                                                             Prepararea. Am luat ibricul din cupru de la Victor Romanes, am pus apă măsurată până-n buza ceștii și am pus la foc mic, imediat și cafeua, amestecând până la omogenizare. Adică până am încorporat cafeau pe deplin în apă, așadar până am creat o suspensie bine distribuită în fluid. Până una-alta, am lăsat pe foc până a început să se umfle. Și gata!                                                                                         Nu-ți mai zic nimic, mă apuc de băut cafeaua, că altfel se răcește și trebuie să o iau de la capăt, și problema este ca nu mai sunt cearșafuri de călcat!

Baftă, să ai bucurie în fiecare ceașcă!

Încearcă să construiești și să te construiești neîncetat.

    Încearcă să construiești și să te construiești neîncetat, sau cu alte cuvinte progresează prin puterea obișnuinței. Asta poate fi o lozincă, dar la fel de bine o stare de fapt, o credință a ritualului zilnic de a face ceva. Orice!                                                                                                                                                Tocmai am terminat de citit o carte despre cum să evoluezi în acțiuni pozitive de orice natură. Nu este prima de acest fel, nu este singura care tratează așa ceva dar este prima întâlnită, de mine, care vorbește pe limba mea, simplu și la subiect și-ți întoarce pe o grămadă de fețe în varii variante cum să te apuci să faci o schimbare în bine și cum să o poți păstra.                                                                                Cartea-i bună, dar mă duce cu gândul la proverbele din bătrâni care spun despre puterea obișnuinței sau că-i bine să nu amâni pe mâine ce poți face astăzi, să te trezești de dimineață ca să ajungi departe (ca să ai timp suficient pentru ceea ce dorești să realizezi) sau cum nu-i bine să arzi gazul degeaba (să nu trândăvești aiurea belind ochii-n tavan sau ecran) și câte și mai câte.                                                       În altă ordine de idei, mă poartă gândul la motivele care nasc schimbările din viața noastră, schimbările către bine. De ce să ne ajungă cuțitul la os? Uite așa, din gând în gând, făcând slalom printre idei, ajung la altă parte: școala.                                                                                                              Ce-i greșit în a promova și învăța aceste lucruri de la început? Din primii ani de școală! Să nu fie doar competiție, să fie conlucrare, să nu se înțeleagă că îmi este dor de socialism, ci pur și simplu acele învățăminte din "team building" despre "team work" și "sharing experiences" iar  cum "the leader" să nu privească doar ultima pătrățică din excel, ei bine toate astea să ne fie băgate în tărtăcuță cu polonicul iar chestiile glossy-blinky-kinky cu pipeta. Ei bine, chestie de ambalaj, alta distracție!

   Baftă, stinge televizorul și citește cât mai este gratis!

Cuptorul te înalță!

    Cum munca te înalță așa și cuptorul. Nu te mira, este foarte simplu, în loc să stai și să aștepți cu ochii la ceas și gura pe post de Niagara în acest timp ai posibilitatea să ai grijă de tine sau să trebăluiești prin casă. Singurul lucru de care trebuie să ții minte este o bagatelă, dora să caști ochii la cuptor să zărești dacă este gata, sau este prea târziu! 😎 

   Stând de vorbă cu Bodo, care zilnic intră-n blide și tigăi, îmi sare gândul la niște cartofi pe care să-i fac la cuptor, pe hârtie de copt, unși cu ulei de măsline. Printre ei să pun și morcovi, tăiați în lung. 

M-am gândit să presar un praf de sare cu vreo cinci minute înainte de terminare. Adică să scot tava dupa vreo treizeci de minute. Apoi, să combin piper multicolor cu busuioc peste tot. Da, da, nu-i rău, îmi zic în gând, și să tai câteva roșii cherry și un ardei capia. Bun așa, dar să pun și brânză de burduf, că-i puțin amară și cred căi fain cu roșiile cherry.

 

 

Mda, așa am făcut, și am mâncat pe repede înainte dar asta după ce am suflat în cartofi, lucru pe care pe bune, ți-l recomand din suflet că apoi zice lumea că nu mai ai gust din alte motive și vine nino-nino după tine, cu chestii albe și ne vedem la numărătoare 😉

   Ție ce-ți trece prin cap să faci la cuptor? Hai că merge de minune acum, este rece afară și tot arzi gazul de pomană! 😈 Cuptorul te înalță, te odihnește, te gospodărește, te satură și îți aduce aminte de copilărie, de bunici, te face să șezi blând!

Bafta și poftă mare!