duminică, 27 martie 2016

Dor de omletă

   Puteam goli frigiderul de o mie și una lucruri. Mă rog, alimente. Dar ceva îmi dădea târcoale. Un gând galben canar, combinat cu verde și alb. Un gând pătrunzător de aromat. De la verde.
   Se ia două ouă, sau trei dacă burdihanul trebuie ostoit de foame, preferabil "de țară", adică de la găini crescute aiurea în ogradă și hrănite cu râme, iarbă și câteodată porumb. Sunt cu gălbenușul galben canar și parcă mai cremoase. Mult mai gustoase în comparație cu chestiile ovoide din raftul magazinului universal, fie el germanic sau galic. Ouăle, cele două, se smotocesc împreună cu ceva brânză. Preferabil brânză de oaie. Și mărar proaspăt. Verde și aromat de te îmbată de primăvară, te amețește și te trimite în visare pastorală. În tigaie prefer să sfârâi un pic de mușchiuleț afumat, părpălit în puțin ulei de măsline. Galben, alb, verde și o picătură de cărămiziu-rozaliu. Și roșu. Roșu cherry cu verde busuioc și grâu amestecat cu ovăz și secară.
   Baftă și poftă mare!
 PS
și o cafea Arabica 100%

sâmbătă, 26 martie 2016

Paste din nimic

   N-am nimic în frigider, dar am o foame de mă scurg pe picioare. N-am nimic în cămară, dar urlă foamea-n mine ca trenul în gară. Pe bune? Am făcut un exercițiu de "n-am nimic", venit pe repede înainte de la serviciu și cu o foame în glandă... Imensă! Deschis și închis ușa la frigider, deschis și închis ușile la cămară, și ajung la masa din bucătărie cu mâinile aproape goale. Paste, câteva roșii cherry, un ardei căpiat, unul verde, cică iute, și o conservă. Mă uit la dată, se jură că-i în termen. Desfac conserva... Mmm, nebunie! Miroase de-mi leg balele sub barbă. Calamari în sos picant, belea!    Apă fiartă, paste scufundate, roșii și ardei mărunțiți și zăpăciți cu sare și piper. Băi, parcă mai merge ceva, dar ce? Frecatul în loc cică nu-i cu spor. Pe bune!? Stând așa, cu limba-n gura și cu lingura de lemn smotocind în sos, mi-a trăznit o idee. Dacă aș pune și dafin? Habar n-am de se va potrivi sau nu, dacă-i nimerit vreun pic. Habar n-am de asocieri și potriviri, dar trebuie să încerc. Am mâncat găluști din supă, de le tăiam cu cuțitul.
   Culoare? Da! Textură? Da! Savoare? N-am nici cea mai vagă idee cu ce să compar. E ceva ce nu pot defini, subtil și gâdilos, aromat și nu prea.
   Baftă și spor la imaginație!
 

joi, 24 martie 2016

Marea și puterea ei

   Sunt îndrăgostit de munte. Îmi dă putere, mă energizează, îmi face plinul de încredere, mă luminează-n suflet, îmi... Ador verdele, aerul curat, foșnetul frunzelor, țopăitul veverițelor, fiorul dat de urmele pașilor de urs... Dar, ca mai mereu există un dar, există și o...
   Marea este amanta mea! Marea întrezărită printre palmieri, marea străjuită de pescăruși gălăgioși, marea mărginită de nisip aspru și cald.
   La ultimele răsărituri, după foarte mult timp, am avut ocazia să revăd marea furioasă, înspumată, nemângâiată de Soare și lipsită de trupuri goale. Părea străină, rece, chiar potrivnică. La prima vedere. Am zis că nu poate să mă otrăvească, să-mi spulbere sentimentele care-mi gâdilă gândurile în dorințe ascunse, nevorbite, așa că am tras de mine și mi-am pironit ochii-n zarea gri și încețoșată.
   O clipită. O respirație. Un minut. Toate încep să se contureze în trăire abisală, simțăminte ancestrale, visări eterice... O eternitate. Vuietul continuu, apa rostogolindu-se înspumat, în fiecare val ca o expirare furtunoasa în plin efort asudat.
   Energie pură! Marea-n vremuri reci, nu-i rece, parcă-i un redresor ce te încarcă, te pregătește pentru sezon, te incită, te face să-ți dorești mai mult Soarele oglindit în apa vălurită la nesfârșit.
   Mare, sare și nisip. Putere, trăire și simțire!
   Baftă!

duminică, 20 martie 2016

"Ieșeală" la fumat

   STOP! Nu se mai fumează! Gata cu țigările cu tutun. Da, dar se mai produc? Nu-i bine nici așa, dar și așa-i rău. Cum să o dai? Păi...
   Prima ieșire la cârciumă, după lansarea la apă a ne-fumatului în chestii publice cu pereți. Revedere, râsete, pupături, și tot tacâmul, știe fiecare cum stă treaba când îți dai întâlnire la cârciumă și nu te-ai văzut om cu persoană de mult timp. Apoi încep sporovăielile, unele de tip englezesc, despre vreme, despre copii, despre țoale, despre ce n-a văzut ochiul franțuzului, despre... Din senin, de parcă a venit o pală de vânt din îndepărtata Siberie, taie clipa molcomă și energizează făpturile din jurul mesei, simplu: ieșim la o țigară? Scaunele scârțâie pe pardoseală, din scurt, iar larma se mută în zona expusă intemperiilor. A fost lapoviță? Și ce dacă! A, bate vântul? Și ce dacă! Când fumezi, fumezi, nu te joci, nu amăgești plămânii, ce dracu'! Eu, am rezistat. Mi-am făcut un plan de bătaie, nu iau pipele, nu ies la fumat. Pe lângă faptul ca ieșea și tura a doua la fumat iar eu tot pufăiam de zor din pipă, cred că trebuia să mă echipez cu șubă, fular, clăpari și chiloți îmblăniți. Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, râsetele pestrițe au dispărut. Ușor, ușor au învățat să coboare treptele. Ei na, ce dracu' fac? Contributors, capital și ziarul financiar, asta fac.
   Altă parte interesantă. Masa plină, cu oameni și cu bunătăți în pahare, dar lipsește ceva din mâini.
Te-ai prins ce lipsește, dar fiecare om, și în special Românul, este inventiv, găsește înlocuitor...          Telefonul. Măria Sa Telefonul! Campionul atenției acordate de către bipezi, alintatul numărul unu al planetei și mângâiatul numărul unul totodată. Am zis! Zeci de perechi de ochi nu se zăresc între ele, se cuibăresc în ecrane multicolore. Steaua dă al treilea gol.
   Rău cu rău, dar mai rău fără rău. E o părere, proprie și personală cum ar spune un epolet cu tablă ;)
   Baftă!

vineri, 11 martie 2016

Banal... "Doamna ..."

   Dimineață, nu foarte devreme, după cafea și mic dejun frugal, apoi aruncat în textile și sărit în mașină, purced spre o nouă zi de muncă și, ca de fiecare dată, pornesc radioul. De pe o frecvență pe alta, ajung la Europa FM. Plăcut. Atmosferă plăcută, râsete, muzică bună, ca în fiecare dimineață de Luni până Vineri. Până când... Până când o duduie din Cluj Napoca ne anunță deschiderea unei noi cafenele, o cafenea cu pisici. Da, o idee de afacere, o altfel de cafenea. Bun, dar să spui că-i mai elegant să-i spui "Lady ..." în loc de "Doamna ..." asta îmi crează o stare de lehamite. Sunt întru totul de acord cu introducerea în uzul cotidian al cuvintelor de pe alte meleaguri, dar să compari cu cele neaoșe, declarând că sunt mai elegante!? Și de către un jurnalist! Poți spune că-i mai "cool", că-i "altfel", că are o anumita rezonanță, că-i mai pisicesc... Cum dorești, dar să banalizezi limba pe care o vorbești de la prima gângurare...   
Baftă!

duminică, 6 martie 2016

Cartierul Soarelui Răsare

   Da, ai citit bine, corect, exact și adevărat. Nu doresc să-ți vorbesc despre Țara Soarelui Răsare, o cunosc doar din citite și vizionări de documentare, și da, este adevărat că aș dori să fac un stagiu de...
   Hai să vezi de unde vine treaba. Eu am văzut lumina zilei în orașul găzarilor, și am petrecut anii copilăriei în partea de Nord a orașului. În Nord! Mă minunam în fiecare dimineață cum de răsare Soarele "de după blocuri". Și fix din aceeași direcție, mă rog, cu mici modificări date de mișcările de evoluție, revoluție...  Așa-mi povestea Primul Profesor, cel al vieții. Hai că o dau în draga Neli, pe mine mă rodea ce-i după acele blocuri. Viața și-a urmat cursul normal, aproximativ zic, am început să-mi pun picioarele la treabă și am aflat că după acele blocuri sunt... Alte blocuri. La școală, în primul an în care am învățat noțiuni reale de Geografie, am avut un profesor fantastic. Un Monstru Sacru, cum s-ar spune în lumea Thaliei, ei bine Domnul Ștefănescu m-a învățat că Soarele răsare din Est. Nu din Estul orașului ci din Estul hărții. Mă rog, nu chiar din Estul hărții, ci de undeva din Est, iar acolo departe există o țara denumită Țara Soarelui Răsare. Am fost fascinat de cele învățate. Mă gândeam, cum ar fi să stai pe țărm și zărești Crepusculul colorând cerul, să vezi Soarele cum erupe din apă, cum se naște o nouă zi. O nouă viață. Ei bine, la ceva vreme m-am lămurit. La noi, în Țara Românească, tot din apă răsare Soarele. Pe bune!
   An după an, am trăit cu acest gând, Soarele răsare din apă. Până când.... Până când am aflat, cu stupoare, ca am fost mințit în toți acești ani.
    Ea 1 "... păi, unde răsare Soarele."
    Ea 2 "Păi da, știu, la mine în cartier!"
Cartierul este Mihai Bravu, și este în Est. Da și? Da, dar eu aveam trei ani!
Baftă și revizuiește-ți ce-ai învățat la școală! Posibil să ai surprize ;)