duminică, 28 mai 2017

Da' poftiţi! - Povestioarea zilei

"Da' poftiţi!"

   Se străduia să câştige. Lupta era în toi, şi se părea că va continua toată ziua. Acum era Soare, acum... Ne-am decis să vedem ce a hotărât soarta, dacă vom râde nebuneşte, muraţi de o ploaie torenţială sau ne vom petrece plimbarea sub ocrotirea unei adieri plăcute, însoţită de zâmbiri sporadice a Domnului Soare. Pe role. Pe alei, pe troatoare înguste, cu asfalt lin ca mătasea sau zgrunţuros ca cimentul, sau pe dale zgâlţâitoare, am ajuns în centrul târgului.
  Şahişti. Şahişti, aruncători de zaruri şi jucători de rummy, un potpuriu de bărbaţi de toate vârstele şi cam toate condiţiile sociale, fizice şi mentale. Şi, să nu uit, veşnicii chibiţi, antrenori şi comentatori neîntrecuţi, ce să mai spun, cei mai vestiţi.
   Dar, nu despre aceşti domni as dori să vă povestesc, doream să vă povestesc despre...
   "Da' poftiţi! Priviţi şi aceste cărţi, poate vă place una, sau... Uitaţi, şi aici avem titluri din BPT (Biblioteca Pentru Toti), iar aici, cîteva..."
   Soarele a hotărât să nu ardă, doar să lumineze acea faţă ca de iarnă, uşor timpurie. În comparaţie cu verva mentală şi claritatea vorbelor.
   "V-o dau gratis!" Glăsui direct, inopinat, dar cu căldură. Mă privea direct, pătrunzător şi ar fi dorit, cred, o mică şuetă, o sporovăială cu şi despre cărţi care au încântat minţile trecuţilor. Am recunoscut multe titluri, cărţi pe care le citisem cu ani în urmă. Da, pe vremea când era o distracţie, adică cititul era o mare distracţie, şi era Discovery, National Geografic, Google şi Wikipedia... All in one!
   Văzând că nu mă las înduplecat, că voi cumpăra o altă carte, a plusat: "V-o dau şi pe aceasta, tot cadou!" Cadou! Nu, gratis! Geaca roşie părea atemporală, total nepotrivită de a-l saluta pe Domnul Soare, dar îi dădea un tonus special. "Vă aşteptăm şi în zilele următoare, dacă nu, Dumineca!" Mă privi săgalnic şi spuse "Veniţi şi cu băiatul!". Cred, şi sper, că are fler şi îl va talona în alegerea unei cărţi. Sămânţa a început să rodească, citul nu-i este o taină, şi sigur va continua. De acum, îl aşteaptă pe măsuţă, "Domnul Lecoq" îl va conduce în lumea polisierului de acum aproape două veacuri.
   Ceasul nu te lasă să zăboveşti prea mult, te uită sau te împinge de la spate, aşa că trebuie să învârteşti mintea, trupul şi sufletul.
   Baftă!
    

PS
Oare, cum de a putut şti că eram interesat de literatura culinară!



duminică, 21 mai 2017

Maps offline sau pe unde vrei, ca tot acolo ajungi

   Prima data a durut. Rau de tot. A durat si al naibii de mult. Vreo 16 ore. Si in frig. Si intr-o rabla de masina. Si cu doi tipi prea putin cunoscuti. Os prin os, 16 ore de drum, mare parte in noapte, peste o mie doua sute de kilometri, vorbind in romaneste doar intre noi si spaguind copoii in sistem tourette dar cu zambetul pe buze. Nicu a si spus la un moment dat, ca prin Polonia poti merge din punctul A in al B pe vreo patru sau cinci variante, fara sa te repeti nici macar un kilometru. Bai, a avut dreptate.
   De data asta, dupa vreo duzina de alte drumuri facute prin Polonica, am plecat singur, singurel. Am mai fost, dar pe repede innainte, cu vreo 800 de km/h. Acum... Viteza medie vreo 70, si aia muncita, nu gluma, ca Polonia, vorba aceluiasi Nicu, este un mare sat - mergi din sat in sat. Stiind drumul, cam pe de rost, am zis sa-mi incerc norocul si sa merg alene catre sosire. Ba, dar m-a lovit o plictiseala, d'aia crancena, de nu aveam stare nici sa clipesc, sa beau cafea sau sa privesc ceva. Asa ca...
   Am pornit mapsu' de la G, dar fara semnal, costa brebenele, si am facut si stanga si dreapta, asa cum mi-a aratat sticla geniala. Ce sa vezi!? Am mers pe unde nu a trecut picior de trac in transhumanta prin toti Carpatii, de la Est la Vest, din fiecare punct terminus ai dori matale.
  Sa-ti spun ce mi-a placut sau ce m-a surprins?
- astia isi tund iarba de pe langa casa si in creierul muntilor, nu ca noi nici in fata scarii
- astia au faneata pana langa casa, nu doar in creierul muntilor
- la astia, gardul este ultimul lucru pe care-l fac, nu ca la noi cetai, bastioane, etc, etc, etc.
- ultima hartie am vazut-o pe la Bors
- au asfalt si unde nu recunoaste ochiul magic al lu' G
- au tractoarele fara noroi pe roti
- nu au fire la stalpi
- primaria nu-i mai mare ca scoala
- nu parcuri cu banci si tobogane la tara
- fiecare sat are teren/uri de sport, in principal de fotbal cu cateva scaune sau gradene
- chiar daca nu-i tencuita casa, au o dambla cu florile - le pun peste tot
- au dambla cu pomii, si in special cu brazii, chiar obsedati, d'aia sunt plantati peste tot
- ...
   Cred ca mai au cateva fixatii, cum este sa nu depaseasca pe linie continua sau sa se opreasca la zebra, la chestia asta am crezut ca m-am teleportat vreo patru miii de kilometri mai la Vest - unde esti tu vacantaaaa!
   Mai bine mergeam pe drumul stiut, vedeam aceleasi case (sper), aceleasi drumuri (sper), aceiasi oameni, aceleasi dealuri si aceleasi paduri. Si fara maps, tot acolo am ajuns, ca m-am sucarit, am tras la dreapta si am revenit pe unde stiam ca ma plictisesc. Vezi, e buna si plictiseala la ceva.
   Hai bafta!

marți, 2 mai 2017

Mă dusei

   Păi, mă dusei...
   Acu' vreo şapte ani, pe la Craiova. Mă luase Răzvan de o aripă şi a zis că-i musai să văd centrul Băniei, că-i moment potrivit. Nu ploua. Dar nici Soare nu era. Am văzut una biserica, veche ce-i drept, nişte trotuare, cam deşelate ce-i drept, şi niscaiva blocuri, cam întunecate ce-i drept. Şi ceva case vechi, cu tencuială paradită rău de tot. Ce să mai, o imagine numai bună de pus pe fugă turiştii.
În rest, multă speranţă de bine, de prosperitate. 
   Păi, mă dusei...
   Acu' ceva zile, să tot fie vreo trei săptămâni, sau mai puţin de o lună, şi ce să vezi... Am crezut că au pus ăştia în funcţie teleportorul, că au pornit să frece sigla de la oltsitu' de pe piept (vezi star şi trec) şi să mă ducă într-o altă dimensiune.
   Cristi, cel mai nou oltean din dream team, a ţinut morţiş să văd una dintre grădinile Craiovei. Aia botanică, căci (ce-mi place să o dau în dudele mării) cea mai mare din parcare rămâne pentru data viitoare, când o să fie ziua mai lungă şi filmul foto cu mai multe cadre. Aşa că, în Grădina Botanică poţi ajunge cu autopingeau sau cu motorizatu' parcat pe unde poţi şi apoi să o iei la pas pe aleile fain separate, cele umbroase de cele cu insolaţie, poţi vedea milioane de flori, pomi şi arbuşti, cu mai multă sau mai puţină explicaţie despre ce este şi de unde vine şi la ce-i bună planta.
   Concluzie... Merită să stai vreo 2-3 ore şi să-ţi relaxezi ochiu', gamba şi creieraşu'.



    Păi, mă dusei...
    În centru vechi. Pe înserare. Fără aglomeraţie. Cu puzderie de terase. Nebunie de mirosuri, şi nicidecum d'alea pestilenţiale. Grafiti gârlă, şi de pozat şi de închis aparatul. Clădiri faine, cu staif, cu tencuială nouă şi geamuri drăguţe. Unele, geamurile, le-as împrieteni cu o praştie. Statui faine, d'alea de cauţi ca un tâmpit, prin occident, ca să faci poze cu ochelarii pe nas şi îmbrăţişaâd un bronz pupat de toţi albii, galbenii, negrii şi roşii de pe planetă, şi să pui poza pe zidu' lui ţuchenberg. Dacă pui pe instagram, alege # cu românia şi cu steagul tricolor, asta aşa de sanchi, că dă bine să promovezi ţara ca să ai şi mata de o pensie de la turiştii care-şi freacă cardul prin hotelurile şi restaurantele din românica, unde lucrează venetici şi "speranţişti" care plătesc taxe la stat ca să-ţi iei pensie. Am mai ziso' p'asta, dar să nu uiţi că ban la ban trage, şi paduche la păduche!




  Concluzie finală, cu ultim raspuns, valabil şi definitiv!?
  Să-ţi iei vreo două zile de relache prin Craiova, o să pui în balanţă şi ceva orăşele de prin Transilvania, şi o să simţi că nu-i tot draq negru ca pucioasa (atenţie dâmboviţeni, nici un apropo dubios - asta aşa ca să mă dau în bărci că ştiu cu harta) şi că merită să speri, că merită să te plimbi prin ţara ta, cu ceva marafeţi de cheltuială de dormit şi de halit şi să-ţi clateşti ochiu'.
   Era să uit, dacă nu nimeresti o parcare, bagă pe harta din telefon, parcarea din centru. E mare şi curată şi doar un şfanţ pe oră. Dacă n-ai chestii electronice, treci la varianta clasică: întreabă un trecător, un taximetrist sau un poliţist! Sper să găseşti... Un poliţist!
   Baftă şi plimbare sănătoasă!