Randuri nebune

Randuri nebune.
Fara noima, sau cu prea multa noima. Sa pleci la drum, un ghemotoc si sa ajungi ghem. Creierul iti infloreste din prima zi, se indoapa si creste zi de zi. De ce? Pentru ce? De ce matrix? Pentru ca vor ei? De ce nu, ce vrei? Rebel!? Trebuie sa te socoteasca deplasat, plecat, dus cu pluta, zburdat in neant? Sa spui? Sa alergi nebuneste printre oameni, ganduri si fapte? Sa pici de acord? Sa razi in ploaie? Sa refuzi pragurile? Sa... Sa stai si sa rumegi in barba? Sa... De ce tu? De ce el? De ce ea? De ce noi?
Vreau sa zbor, sa-mi port sufletul pe sub crengile aplecate de rod, sa zburlesc frunzele si iarba, sa dansez in noapte si in zi. Sa visez de dimineata pana dimineata, sa frang legile chioare, sa uit de durerea comandata, sa uit de chingile netotilor. Sa... Prinde mana, priveste pomul, respira... Zbori!
De ce nu acceptam? De ce acceptam? De ce sa urlam in noi? De ce sa plangem amar? De ce?
Nisip... Nisip sub talpi, nisp in maini, nisip ud si framantat, nisip nebun sub trup. Nisip...
Sunt un nebun (sigur) neinteles, un nebun plecat cu targa pe uscat. Reprimare...
OMul trebuie sa castige, va castiga visand, rupand lanturi impuse cretinoid. Nu inebunid, nu inchistat.
Pleci la drum in valtoare coordonata, ca un burete care suge tot ce-i servesti, si-l stergi la bot de ce prisoseste. Ce prisoseste? Mai simte buretele tot ce-i bun? Pe dracu! Soarbe ce-i dai, ce nu...  Nu stie.
Nu stie parfumul marului. Pentru MAR... esti condamnat, esti marginalizat, judecat si biciuit. Oare?
Alerg... alergi... alergam... dupa cai verzi pe pereti, iar coasa nu intreaba, vine si taie zambetul pe vecie. Sa fim un pic luati, o tara dusi spre simturi launtrice, sa scoatem tainita la lumina. E bine? Putem? Vreau sa respir! Sa vad pomul cum vreau EU! Cum vrei TU! Cum doreste fiecare! Am inebuni? Am construi o anarhie fara margini sau o lume pierduta in negurile vremii? Am mai pune vorbe calme, una langa alta, sau ne-am scoate ochii ca chiorii? De ce sa nu sarutam zapada, sa sorbim roua de pe iarba, sa scarmanam muschii si lichenii cu fruntea? As vrea sa fug... repede si mult, sa fiu departe, al dracu de departe. Toate astea ne-ar opri sa savuram trecutul? Sa imbratisam iubitele fiinte din jur? Dar... suntem cretini si ingusti, si ... fricosi. Imi este insutit de frica, de frica mea. Vreau sa zbor iarasi, ca un copil, ca un adolescent, sa simt ca ceasul este un decor inert, vreau sa simt ca respir prin toti porii, vreau sa inebunesc seara si dimineata, vreau sa stau in ploaie pe nisip si sa-mi fauresc vremea, sa-mi petrec visele in zori de viata, sa-mi dreg vlaga la umbra mirosului de MAR.
Randuri nebune la asfintit de constiinta. Randuri nebune, randuri fara de cuvinta in constiinta diurna. Randuri nebune, elegie frivola si tembela, a unui tacanit plecat cu minte hai-hui. Randuri nebune ale unei fiinte construite din plamada tinereasca si coordonata cu constiinta pentru munca, pentru supravietuire, pentru "fa altfel", pentru "viseaza", pentru "traieste", pentru "lupta", pentru "crede", pentru... Lua-i-ar dracu de bani!
Bafta si traire!

Dupa colt, rebel

Azi am trait senzatii vechi, uitate, cuibarite intr-un colt de minte. Senzatiile din liceu, senzatiile de ilegalitate, atunci cant te furisai prin cine stie ce cotloane ca sa furi un fum de tigara. Da bine, stiu ca unii o sa-mi umpleti frigiderul ca vorbesc despre tigari. Tigarete. Nu doresc sa bag osanale la foc automat despre cine stie ce veleitati ale tabacului indesat intr-un tub de hartie. Nu fratie, doar despre senzatia de altfel, de rebel, de "mama ce fac acum",  de "traiti-ar ce mare sunt", si de... 

Un drag tovaras de B.D. -uri si alte snoave pur romanesti, a reusit sa-mi faca (si nu doar mie) o bucurie cu gust de nostalgie zbenguita si rebela. Nu pot sa-i uit moaca sugubeata atunci cand a scos l aiveala un pachet mic, micut din care se zgaia la mine o sigla rotunda de-un rosu inchis si negru bine conturat. Lucky Strike, sau luchi striche cum le alintam in trecut, si unde pui, d'alea fara, adica fara filtru. Si colac peste pupaza, plimbate de peste ocean. Chiar daca am renuntat la tigarete de mai bine de trei ani, si m-am scufundat adanc in pipe si tutun asezat, n-am rezistat tentatiei sa adulmec o "trabaloasa" cu damf de legenda. Am programat o cafea, o coborare din birou si tigareta, impreuna cu impricinatul autor de bucurii. Aprinsul tigaretei? De la chibrit, altfel... blasfemie! Un prim fum... Rateu vecin cu primul fum din viata mea. Taiere de aer si belire de nari dupa aer si tentativa de respiratie controlata. Apoi? Parca n-au trecut atatia ani de... Totusi, cine nu a apucat sa bage otrava-n gura, sa stea linistit, cine a apucat... Sub un cer plumburiu, cu adieri molcoame de vant,  cu vorbe asezate despre motoare pe doua si patru roti, am savurat o picatura de viata rebela colorata in valatuci de nebunie cruda cu aroma de nostalgie dulce si frivola. La un colt, rebel, ca in spatele scolii.

Bafta si parfum de viata!

Cultura?

Deunazi am citit o postare distribuita de o prietena care indeplineste si rolul de mamica. Daca ai rabdare treizeci de secunde si citesti, te vei lamuri cine te va astepta la magazin, la spital, la politie, si unde te mai poarta gandul, de exemplu la restaurant.
http://www.cronicipebune.ro/prima-pagina/carti-nocive-pentru-copii/
Avand in vedere cenzura actuala, cenzura din filme, carti si reviste, te astepti ca pentru copii sa fie o constructie solida si variata de lecturi. Cu variatiunea m-am lamurit, doar am cautat carti pentru nazdravanul meu. Ciu-ciu, variatiuni pe aceeasi tema, scrieri noi, prea aerisite lexical si subtiri in constanta. Adevarat, nu pui un copil de opt ani sa citeasca Tolstoi, Iorga sau Balzac, dar Ispirescu, Creanga si Delavrancea, ce au fratie? Ii mai gasesti pe undeva? Bine, bine, ma intorc la texte, pe langa faptul ca sunt flu-flu sunt si degenerative, aiuristice (si nu in caz fantezistic tip Jules Verne) si creatoare de frustrari cretinoide. Am o simpla intrebare, cine da drumul la astfel de tiparituri, are copil? A citit o poveste, un capitol din astfel de carti, dar alaturi de el si apoi sa-l intrebe ce invatatura a tras? Bai tampitilor, eu nu doresc o tara de tineri plafonati, lipsiti de imaginatie creativa valoric!
Sfat logic "Dar, daca esti parinte, imi permit sa te rog ceva: Oricat ar fi de cool, de la moda, de populară o carte pentru copii… rasfoieste-o inainte sa i-o dai sau sa il lasi s-o citeasca!
Bafta, deschide ochii!

PS
fara diacritice :)

Diacriticele. Cu sau fără?

E o zi mohorâtă, atmosferic vorbind. Apa se tânguie în eter, nu ştie ce să facă, în ce zări să-şi plimbe paşii. Dar, un lucru îl face fără greş, îţi dă timp şi pentru altceva. Nefiind vreme prielnică de zburdat prin iarbă, doar dacă ai poftă nebună de mere verzi şi nebune, ai timp suficient să-ţi delectezi şi altceva, adică vreo doi neuroni, şi uite aşa mă legănam cu privirea prin textul unei postări din contributors.ro                    ( http://www.contributors.ro/societatelife/este-romania-pregatita-pentru-valurile-de-imigranti-ce-vor-veni/) şi dau de o succesiune de cuvinte care-mi rup alergatul printre rânduri. Recitesc. Şi încă o dată. E, astea-s cuvintele care-mi schimbau gândirea, aşteptarea, şi înţelegerea."nationalismul desantat al dictaturii ceausiste",  mai precis, cuvântul "desantat". 
Dacă luăm cu diacritice, avem un sens clasic, adică: DEȘĂNȚÁT, -Ă, deșănțați, -te, adj., s. m. și f. 1. Adj., s. m. și f. (Om) dezmățat, care încalcă limitele bunei-cuviințe. 2. Adj., s. m. și f. (Om) dezordonat, neglijent. 3. Adj. (Reg.; despre lucruri) Ciudat, curios, straniu. – Et. nec. Asa ne este explicat in dexonline.ro.
Dacă luăm fără diacritice, avem un sens modern, valabil de când omul a început să zboare motorizat, adică: A DESANTÁ ~éz tranz. (trupe, echipamente etc.) A coborî cu parașuta; a lansa. /Din desant ; idem, învăţătură din dexonline.ro
Apăi, să mă fericieasca cineva pe lumea asta, şi să mă trăznească cu bucurie celestă, ce dracu cititm?
Nu-i mai bine să băgăm la taste, la orice tipăritură, la orice film de desene animate sau de care vrei tu, să aranjăm literele cu căciuliţe, virguliţe sau cu alte ...ţe, ca să înţeleagă tot norodul ce vrei să-i cuvântezi? Dacă nu, să facem toată media, doar audio-video, punct! 
Baftă, şi să nu ţi se strepezească ochii!

Pe bune, cum se joacă pititea?

Cum am învăţat noi jocurile copilăriei? Păi, în majoritate covârşitoare, de la copiii mai mari, de la bloc sau de pe uliţă, la adunările care prindeau toată ziulica de vacanţă sau după-amiezile până la înserare, din vară până în iarnă şi din iarnă până în vară. Te adunai de grabă şi dădeai şfară-n ţară ce dracu ai învăţat de la nu ştiu ce vecin sau coleg de clasă. Apoi urmau încercările, tentative mai mult sau mai puţin reuşite până unul mai zbanghiu, cu mintea mai creaţă, găsea o rezolvare mai deşteaptă, mai la îndemână. Ăsta-i rostul, dar dacă începi ca adult, plecat cu sorcova prin meandrele înţelepciunii profesionale şi amplificare a nervului stresat în treburile casnice diurne, cam cum ai răbdare la găsit cuvinte de explicat? Hai, dragi ţânci, să învăţaţi pititea. Unul numără cu moaca pitită-n braţe, în tocul uşii sau de bulumacul porţii, iar restul o zbughesc ca portânichile după mobile, pe sub mese sau după acareturi sau copaci. No, până aici e bine, dar trebuie să finalizezi căutarea sau pânda, după caz, şi atunci trebuie să vină marea căpăceala, scuipatul pentru cel căzut victimă. Ce înţelege un puşti care dă cu fruntea de masă? Scuipă-l! Şi dai cu flegma-n fată, şi dă şi celălalt până dispare şi ultima fărâmă de praf sau de sudoare. Aşa se învaţă, ultra-mega modern şi rafinat pe aiurea, neaoşul joc de pititea.  
Baftă şi hai la joacă!

Ce afli la cafea?

Unde preferi să-ţi bei cafeaua de dimineaţă? În bucătărie la o ţigară? Ce dracu afli în bucătărie? Îţi bâzâie un radio în urechi despre toţi tâmpiţii din palatele politrucilor, sau toceşti amprentele pe câte un telefon inteligent? La birou dând clic după clic? Nici aşa nu-i prea bine, ba îţi zboară mintea, ba nu-ţi zboară de loc şi baţi pasul pe loc. Pe prispă la ţară? Acolo unde-ţi cântă păsărele şi-ţi susură pârâiaşul în urechi? E, acolo la ţară iei cunoştinţă cu imaginaţia brută, dar neaoş savantă, colorată şi de nestăvilit a ţăranului român. Afli cum trebuie să-ţi zâmbească ziua cu sau fără Soare, cum râde viaţa de moarte din orice poziţie, faptă, vorbă sau snoavă, că trebuie să culegi "Doamna Ţigăncii" că-s ţâncii de faţă, sau că vei culege "roşii la revelion" că n-ai potrivit alesul ca şosetele pe picior, şi că ţi-ai rupt călcâiul la ciorap, d'aia te doare capu'. E, cum le potriveşte românul, cum le concentrează-n vorbă atunci când fapta-i nepotrivită. Adică, îmbeţi aiurea gâştele, te gândeşti că-s duse la Sf Petru şi le jumuli pentru perne, iar pe seară le zăreşti golaşe pe uliţă. Hai!? Cafeaua? Da, cafeaua s-a răcit, iar burta s-a întărit, lacrimile din râs au rostuit obrajii în loc de rouă. Altă cafea pe vatră, altă snoavă.
Baftă şi amuzament dis de dimineaţă!

La Cămara din Poveste

Se spune ca înfăptuirile bune se petrec la gânduri bune. Acum aproape patru ani, am pus punct unei perioade de dezinteres faţă de mai multe lucruri, printre care şi faţă de mâncare. Nu pot spune că am devenit un torţionar al stomacului, maţelor, ochilor, creierului, nasului sau al limbii. Nicidecum. Mă desfăt în continuare, chiar mai abitir ca înainte, cu diverse nebunii culinare, doar că am mai tăiat din grăsimi, la vedere sau nu, din prăjeli şi din zahăr. Pare mult? Habar n-am, dar ştiu că mă simt mai bine, chiar dacă fac ravagii, ori de câte ori am ocazia, printre plăcinte, torturi sau mai ştiu eu ce prăjituri. Să nu uit, gemuri şi dulceţuri, vai de mama lor dacă pică-n mâna mea alaturi de unt şi lapte. Tocmai aici doream să ajung. Este în felul următor, ai poftă de clătite, sau de o felie de pâine unsă cu ceva dulce, care să-ţi aducă aminte de fragedă copilărie şi bunici, şi ce să vezi? Fără să vrei, sau nu, arunci o privire pe ambalaj, şi ce să vezi, te întâlneşti cu X% zahăr. Pe primul loc! Păi, mai bine stropesc felia cu apă şi zahăr şi am terminat distracţia, şi mă scot mai ieftin. Eu unul, am avut ceva noroc, am mai făcut rost de pe la o bunicuţă, de pe la o tanti de poveste din Ţara Făgăraşului, sau chiar făurită de noi, câte o dulceaţă parfumată. De mure, o nebunie! Fiind într-o căutare continuă de bunătăţuri fără de alfabet combinat cu cifre, am găsit o sursă de papa bun. Zacuscă, gem, dulceaţă, mai neaoşe sau în combinaţii vesele, nectaruri sau siropuri, toate îţi vor dezmierda simţurile, îţi vor tăvăli gândurile la mic dejun, prânz sau cină. Din această Camara din Poveste, m-am înfruptat la început doar cu zacuscă. De belea, puţin iute-piperat, numa' bună pentru pofta mea. Am ucis şi un borcan de zacuscă cu peşte, şi zic bine ucis, că nu-i rezişti, o dată ce ai deschis capacul, îl mai pui la loc doar după ce ai spălat borcanul. Acum, am trecut la dulcegării. Şi înca cum, după două zile de smotocit caloriile în combinaţii ciocolatii cu fructe nebune, am hotărât să iau o pauză. Cu o îngheţată. Cu o îngheţată şi o dulceaţă. Dulceaţă de trei feluri. Am zăpăcit în mare viteză, câteva felii de gofret cu următoarele ispite: Pastă de coarne cu mentă şi ghimbir, apoi Dulceaţă de caise cu nuci, stafide şi anason stelat şi la sfârşit (deocamdată) cu Dulceaţă de vişine. A fost în felul urmator, ce gust este cel mai bun. Hai sictir! Ce mănânc acum e cel mai bun! Pe bune? Dar asta ce are, mă? Asta e cea mai bună! În fine, orice ţi-aş spune, nu ma-i crede pe cuvânt, aşa că mai jos vei găsi amănunte, ce poţi savura şi daca mai e pe stoc şi câţi bănuţi face.
Simplu! Să nu uit ceva, o chestie minoră, n-am reuşit să ling tot borcanul. Rectific, borcanele!
Baftă şi desfătare!

https://www.facebook.com/camaradinpoveste/app_715089528563441

Salată de dis de dimineaţă

Dimineaţă. Al naibii de dimineaţă. Atât de devreme încât puteam să prind trenul de şase din Titu. Şi te gândeşti că e Sâmbătă! De numărat oi, nu pot, mă plictisesc, de aruncat privirea-n stil ţurcă pe pereţi mă lasă rece, dar clopoţelul din stomac, nu pot să-l ignor. Mă uit la ceas, insist, mă uit iarăşi, şi încă o dată, dar timpul se încăpăţânează să-mi arate că este stăpânul suprem şi face clipitul ochilor în ritmul său. Îl cred. Este unic. Repede sau încet, doar cum doreşte EL. Mă hotărăsc, şi sar din textilele de lăfăială, purced la un ocol mic prin frigider şi apoi trec la salutat lumea la tarabe. Care lume? Cât draq este ceasul? Fac safteaua la ceva precupeţi şi viteză către bucătărie. E şapte şi jumătate! Bă, da ştiu că sunt diliu cu timpul, aşa că încerc să păcălesc clipele. Simultan, două ouă se scufundă în apă pentru a se înfierbânta, mărarul şi pătrunjelul creţ se împletesc sub jet de apă rece şi se fărâmiţează sub cuţit, roşia şi ardeiul gras se sfârtecă în zeci de bucăţi, câteva seminţe se aruncă sinucigaş în castron, din dulap uleiul de măsline se stropşeşte peste legume, sarea şi piperul strănută de zor peste toate iar bucîţile de caşcaval şi şunculiţă din curcan se burzuluiesc bosumflate că sunt invitate abia la sfârşit. Şi măslinele, da ele au facut salt înainte în triunghi, de la înălţime medie neameţitoare. Tot în castron. Şi ce crezi, ouăle sau spart în figuri şi s-au aruncat în sistem împrăştiat, printre toate cele şi au dat startul la haos. Ceapa? Ciu-ciu ceapă, am uitat de ea! Învârtoşite alandala s-au furişat, pe nevăzute, în burdihanul cel hulpav.
Baftă şi poftă mare!

Mere în ploaie

Mere. Multe, galbene, reci şi să trosnească-n dinţi. Ploaie. Apă multă, rece în cădere mocănească. Mere. Deliciu divin. Ploaie. Spălare biblică. Mere şi ploaie. Imaginea cugetării liniştite. Mere şi ploaie la fereastră. Savoare pastorală în desişul urban. Mere şi ploaie la fereastră în prag de seară de Iunie pârguitor. Stare de beatitudine vicioasă în fiinţă naiv-visătoare. Mere şi ploaie la fereastră în prag de seară de Iunie pârguitor după o zi de goană nebună în arşiţa câmpiei întinse. Răsfăţ şi relaxare. Iubesc merele, hulpav muşc din fiecare, le asemuiesc cu viaţa, cu rodul firii umane, cu visarea, cu viaţa la ţară, cu... Iubesc ploaia, să şerpuiesc odată cu asfaltul printre dealuri molcome, să-mi dea bobârnace-n frunte în miez de văra, să-mi... De'acum în timpuri, proviziile de mere-n prag de ploaie or să fie lege marţială. Ai încercat mere-n ploaie?
N-am picat în puţul gândirii visătoare-n prag de primăvară târzie, ci pur şi simplu m-a izbit deodată, fără avertisment, după o privire pe lângă perdea, gândul de a trosni în fălci, un măr în plină contemplare a ploii care amorţea. Simplu, şi atât. Acum ceva vreme, citeam un paragraf dintr-o carte a unui OM. Spunea simplu, fără chiverniseală sau altoire a vorbii, că trebuie să ne căutăm clipe de relaxare în fapte şi imagini simple. Oricum vom hoinări prin gânduri nebănuite şi vom înţelege mii şi mii de alte gânduri nehotărâte, iar viaţa o vom vieţui vii.    
Baftă, relaxare şi răsfăţ!

Altă vale

Sunt găzar. Adică, Ploieştean înconjurat de văi. Sunt norocos. Adică, în jurul meu am oameni fel de fel, mai molcomi sau mai efervescenţi, mai visători sau mai pragmatici, mai... Dar toţi doritori de clipe pline, clipe în care să-ţi hrăneşti şi sufletul, undeva hai-hui, undeva prin România, undeva unde n-ai mai ajuns vreodată. Ce-ai spune dacă ţi-ai lua picioarele la spinare către o vale, şi acea vale să nu fie Valea Prahovei unde-i bulucul de pe lume, nici Valea Doftanei, unde nu mai ai loc de-o pătură pe care să-ţi odihneşti oasele fără să te afumi niţel. Aş fi fericit să aud de agroturism dezvoltat pe Valea Teleajenului sau pe Valea Cricovului Sărat, sau oriunde în ţara asta. Am avut norocul să ajung într-o astfel de zonă, undeva la ţară, într-un sat uitat de lume, nu departe de vacarmul urban, dar într-un loc unde radioul sau telefonul au rol decorativ. N-ai semnal frăţică! Ciu-ciu semnal! Canci! Ştii ce înseamna asta, aşa-i? Ciolane odihnindu-se, creieraş lăsat la vatră şi plimbat de ochi pe pereţi albi ca neaua, prin lucruri vechi de secole cu miasmă de poveşti cu uncheşi, feţi logofeţi şi Ilene Cosănzene, sau ochi aruncaţi printre flori colorate fistichiu, cu arome dulci şi adormitoare, iar fâneaţa-ţi inundă nările, pe când urechile sunt alintate te cotcodăcit gospodăresc, alintate de joaca efervescentă în mijlocul naturii a unor năzdrăvani suspect de liniştiţi şi pofticioşi de aer liber şi lăsători de socializare digitală. Ăsta da miracol, doar Mama Natură cea vie şi omniprezentă poate face aşa miracole. Iarbă şi colb, piatră şi lemn, vatră şi masă din piatră, mierlă hoaţă şi curioasă, mâţă la datorie, cai fremători, capre santinele, parfum de mărar şi ceapă crudă în ouă galben-canar, şi... şi plăcinte de poveste... Adică viaţă la ţară cu oameni calzi şi energici, sub salcie mlădie, viaţă neaoşă în Valea Sărăţelului.
Baftă şi să fii norocos!

Spaghetti no. 5

Cum am prins o zi acasă, cum am dat iama prin cratiţe. Dar, de data asta, constrâns de Zeul Stomac şi întârzierea năzdrăvanului. Pe bune, cu oricine o mai scoţi la capăt, dar cu  Domnul Stomac, dacă vrea el să fie contra, păi este contra până te îngenunchează, eu unul m-am convins. Te învărte, te zăpăceşte, te doboară ce să mai. Trecuse ceva timp de la ultima încărcare aromatizano-hrănitoare, răstimp în care am făcut o droaie de treburi, şi nu stau să ti le înşir, că ori nu mă crezi ori mă trezesc cu peţitoare. Aşa că... că am pus mâna iute pe o cratiţă pe care am umplut-o de grabă cu apă, şi ţuşt cu ea pe foc. În timp ce apa se străduia să ia viteză în grade, eu şi cu mine, îmi frecam mintea ce naiba să pun pe lângă paste. Mă uit în frigider, el la fel, şi-mi atrage, şi el, atenţia că-i chiorăie maţele de zor. Mă uit în cămară, aşişderea. Păi bine Livache, o meriţi cu vârf şi îndesat, nu bagi, nu scoţi. Mă întorc la frigider, uite ceapă verde, uite şi ardei căpiat. Nu-i de ajuns! Ietete, am pus laba şi pe un sos Arabiata, pe un plic de chimen şi normal ca piper multicolor şi sare fină neaoşă. Pastele? Sunt gata, la scurs cu ele, apoi în cratiţă am sfârâit niţel ulei de măsline, cred că vreo lingură mai pântecoasă, şi în el am băgat la băiţă ceapa, ardeiul, chimenul, sarea şi piperul. Învârtite de trei ori şi apoi înfrăţite cu sosul înroşit. Ce urmează? Tăvălirea pastelor, preţ de câteva piruete prin sos şi apoi umplerea unei farfurii. Gata? Nu, că după o masa colorată, aromată, uşor iute şi săţioasă, se potriveşte de minune o cafea opărită. Iniţial am dorit să umplu o ceaşcă, dar prea puţin volum, aşa că o cană prietenoasă şi bulbucată a sărit în ajutor. Aş mai fi dorit ceva, un dram de cognac, dar...
Baftă şi răsfăţ!

Să auzi liniştea

Defineşte relaxarea, aşa cum o vezi, cum o simţi, cum... cum te reprezintă? Să stai ca o momâie? Să-ţi prăjeşti curu la Domnul Soare? Să-ţi scufunzi buzele în spuma berii reci ca gheaţa? Eu... închid ochii şi încep să zbor, pe sub falnici Munţi şi peste creste, peste lanuri de orz şi floarea soarelui. Apoi, când timpul zice că-i preţ de zăbavă, cobor la pas. Pas după pas, mă pierd în pădure. Îmi pierd paşii prin pădure deasă, scurtcicuitată de poieniţe de un verde crud, învelite cu flori în culori nebune, poieniţe străjuite de ferigi gigantice acoperitoare de orchestră, unde inorogi albaştri sunt călăriţi de nimfe, şi fluturi galbeni păzitori de licurici, îţi ameţesc privirea. Îmi ciripeşte-n urechi Yngwie în duel cu Gary, şi stau tolănit pe spate şi-n ochi azurul mi se strecoară, şi-mi şopteşte-n susur lipede... respiră, visează, bucură-ţi mintea de copil. Păstreaz-o veşnic crudă, nu te ofili sub apăsarea zilei.
Baftă, te pa şi te invit la visare!

https://www.youtube.com/watch?v=I691SvyQT0c