miercuri, 27 august 2014

Încă odată, sau Cum era odată pe Cameliei

Era o gaşcă colorată, de´a dreptul pestriţă. Eram de vârste diferite, cu idei cât mai îndrăcite şi sucite, unu mai aplecat către carte, altul mai zănatic, aşa mai alergător după fluturi sau alte înaripate. Era o gaşca croită pe competiţie, competiţie care o trăiam organizată pe scări de bloc, pe blocuri sau pe zone de cartier. Era o luptă acerbă dar plină de glume, caterincă cum se spune pe direct, de noi, cei crescuti între betoane, indiferent că se băteau cărţile pentru şeptică, renţ, kems, tarnim, sau crăpau zarurile pentru capitalistul monopoly. Competiţia era acompaniată de sudalme soldăţeşti sau ocări ţărăneşti, sau inventate pe moment, mai ales atunci când băgam (jucam) un pătimaş (deja eternul) fotbal. Încingeam o miuţă în curte la 8 sau la 25, de dimineaţa până cand nu mai puteam de foame şi vedeam trei tuşe (d-alea cu var, nu baborniţe cărora nu le tace meliţa) şi trei porţi. Câteodata finalizam cu o bere plină de spumă, la halbă, la terasa de la Nord. Bine, când era sezonul, desfrunzeam un corcoduş sau un măr pădureţ şi apoi mergeam cu jalba´n băţ la fabrica de pâine, unde înmuiam inimile doamnelor brutărese până ne aruncau pe ferite câte o franzela de 4 lei (lei d'ăia, din epoca de aur) şi apoi joaca continua până după asfinţit. Totul pe furiş, ca nu cumva să se vadă paguba din "progresul proletar şi al viitorului de aur, multilateral dezvoltat". Ne vedeam mari zdrahoni, jucând rugby la cap de bloc, printre pomişori firavi, iar noi abia depăşeam gardul viu în înălţime. La leagăne...cei mai mari cascadori, ce să mai, sărituri din elan şi rostogolire în faţă, totul ca la carte. Leapşa (prinselea) pe burlane, hochei pe gheaţa de pe stradă (oho, ce ger şi ce liber era), aruncatul pisicilor de pe bloc cu paraşuta, bătăile cu bulgări din cazematele paralele cu aleea blocului, obligatea la bara de bătător, joaca cu maşinuţele pe străduţe desenate cu creta pe aceleaşi alei, urmărirea fetelor pe Cameliei, ping-pong până rămâneam fără minge şi fumigenele făcute din rame de ochelari (sau din mingiile de ping-pong pleznite) şi vârâte pe gaura cheii, fluieratul pe melodii, semnale de chemare la fotbal, semnale de adunare pentru mers la film, semnale de ieşit afară, totul fără "bipuri" electronice sau metaforice, pedalatul până la Păuleşti sau Bucov, bălăcelile parcă fără de sfârşit de la Teleajen, plecatul în "haită" la urat, din scara in scara, din bloc in bloc, din ger in mai ger, mai zăpăciţi şi mai puşi pe şotii, ţevi cu cornete sau bobiţe adunate din gard, cafteli, împăcări, urlete şi râsete. Aş vrea să le fac pe toate, din nou, să mă tăvălesc în frunzele ruginii, să alerg ca turbatul, pe un cal imaginar şi să urlu din toţi rărunchi ca Tarzan, King Kong sau vreo piele roşie scăpată printre blocuri şi maşini, să joc leapşa pe role sau cu bicicleta, să îngheţ pe drum de la bazin spre casă, şi asta de dorul unei bălăceli în plină iarnă. Din păcate, sau din fericire, drumul e lung, răsfirat şi întortocheat, unii au plecat un pic, alţii de tot, pe alţii poate i-am uitat deja (deh, vârsta) salutări tuturor! Salut Goie, Clau, Hoţe, Justin, Ţac-pac, Ion, Andi Contachinte, Iuli şi Dorel, Giombeală, Grasu, Mache şi Budală, Gineală, Goghen, Zincă, Sorin şi Laur Anghel, Scoică, Peşte Mare şi Peşte Mic, Giani, Sică, Florin Dan, Chiru Mic şi Mare, Mădos şi Gafă, Baboi, Florin Pictoru´, Seba, Papaie, Adi "Giordaş" şi Pepe, salutări tuturor!  
Baftă şi gaşcă veselă, oriunde şi oricând!

sâmbătă, 23 august 2014

M.Wok şi broasca dilie din farfurie

Startul gustărilor, ca să nu zic înfulecărilor voluptuase şi exotice, cel puţin pentru mine, l-am dat (cu ceva ani în urma) acasă la Jose, mare pişicher în ale gătitului cu fructe de mare şi alte bazaconii iberice. Atunci, mi-am făcut curaj, nu glumă, ciocnind câte un chupito urmat de ceva clinchete de whisky. Înveselit şi cu simţurile gustative amorţite (am crezut), am purces la mirosirea şi gustarea caracatiţei. Am înebunit, la propriu. A trebuit să-mi explice lumea din jur, de mai multe ori, că excesul duce la alte complicaţii inutile care mă vor lipsi de plajă sau alte zaiafeturi culinare. Efectiv eram în stare să nu mai las nimic la nimeni. Cam hapsân, aşa-i? Timpul a trecut în favoarea mea, cu fiecare deplasare neaoşă sau venetică, mi-am îmbogăţit palmaresul culinar cu fel de fel de mamifere terestre sau marine, înotătoare marine sau oceanice, cât şi zburătoare internaţionale în combinaţii de mirodenii sau de plante mai înţepate, dulci, amare sau pişcăcioase. Ce nu am trecut pe listă: batracieni. M.Wok ăsta, de pomenesc în titlu, este o reţea de restaurante cu specific asiatic, servire tip bufet, unde poţi testa sute, poate mii de combinaţii. Vrei calamar, midii, stridii, creveţi, vită, caracatiţă, porc, pui, pacheţele de primăvară, peşte, fructe tropicale sau europene, îngheţată, paste, sushi, totul în cantităţi cel puţin generoase, să te zbengui olfactiv şi gustativ până nu te mai ridici de pe scaun? M.Wok este răspunsul, raiul gurmanzilor, pofticioşilor, nesătuilor şi a amatorilor de nou. Să revin la broscuţe. La unul din restaurante, în Estepona mai exact, serveşte aproape zilnic broscuţe răschirate şi decapitate, pe care le poţi trata termic la tigaia wok sau la plancha. Am preferat la wok, cu un amestec de pui de sepie, carcatiţă feliată, creveţi (gambas), sparanghel, morcov şi ciuperci champignon, totul bălăcit într-un sos sweet chili. Gust şi miros? Nota 10, din punctul meu de vedere. Fraţilor, nu rataţi ocazia să înfulecaţi trei-patru broscuţe, cu una doar te zgânderi, măcar o dată pe sezon. Unii spun că aduce cu puiul, sau o combinaţie de pui cu peşte, dar cu o textură diferită, unică şi spectaculoasă. Cred că cea din urmă este mai apropiată de adevăr, de ceea ce am simţit. Oricum, nu m-am putut abţine să nu dau iama şi prin alte grozăvii, alte preparate aromate şi deserturi minunate. Dacă vor deschide un restaurant în ţară, îmi fac abonament, sigur!
Baftă şi nu-ţi refuza nimic în farfurie!







joi, 21 august 2014

Regimul X

Mergeam pe drum cu gândurile mele, aşa hai-hui pe cărările patriei, ascultând ştiriile de seară, când...Când am început să mă enervez al draq de rău. Ştiu că mulţi or să mă facă probăsist sau probăşit, dar eu sunt doar un pur anti neo/comunist, anti buruieni de P-ţa Victoriei şi anti carcalaci de TV şi radio, care elucubrează o sumedenie de tâmpenii şi emit în eter defăimări şi denigrări gratuite, sunt împotriva parveniţilor şi/sau migratorilor din sfera politicului, în potriva tuturor (pe scurt) cretinilor de pe sticlă sau de aiurea din media neaoşă şi din aşa zisele partide coţopenite pe eşichierul politic din România. Ce m-a scos din sărite... "să schimbăm puterea băsistă". Adică ce nu vă convine, băi scârbelor? Cine draq este la putere de vreo doi ani, doi ani plini de mascaradă ieftină şi blagoslovită de comuniştii din umbră, în uniformă sau nu! Ce draq, a venit dosar după dosar şi a început să se mişte nisipul de sub picioare? Vă este frică de umbră, răcoare şi înghesuială? Vă alunecă gândul la alunecarea săpunului? Unora cred că o să le placă, or să regrete doi pe doi şi cinciu' pe pumn. Acum înţeleg cel mai bine ce poţi face cu bani. Nu poţi face spitale, că ai, şi întreţii un sistem corupt şi bolnav, înbolnăvit de sugacii din fruntea lui, sugaci de bani şi putere, bipezi care se vând pe doi arginţi otrăviţi, veniţi de afară sau de aiurea, de la un fripturist pus pe fapte scârnave. Nu poţi să faci o autostradă cap coadă, nici în douăzeci de ani. De ce? Că nu mai puteţi fura, trântori perverşi. Vă doare în bască de noi toţi, aveţi girofar sau elicopter şi aţi trecut de toţi, ne umpleţi de praf şi scârbă. Nu poţi face un oraş curat, că este mare şpaga şi mic bugetul ce rămâne pentru firma "verde, roşie, sau portocalie". Nu poţi face un învăţământ coerent, bazat pe logică, funcţional mai bine de zece ani. Îl schimbaţi dupăa cum bate vântul la cur şi banii în portofel, vă doare în bascheţi de noi. Aveţi bani, ai cui draq or fi de fapt, pentru a vă trimite copiii în străinătate sau la şcoli internaţionale (copiii nu au nici o vină, măcar să ne reprezinte cu mândrie pe viitor şi să nu vă urmeze calea înveninată).  Aveţi nesimţirea să vă etalaţi bogăţiile cu orice ocazie, de unde draq, din ce salariu le-aţi achiziţionat? Toţi aveţi aceeaşi mătuşă? Apropos, aţi făcut ce aţi făcut şi l-aţi scos de la zdup înainte de termen. Las că mai vin două dosare. Bă, dar nu vreţi să vă facem locul vostru, oraşul vostru, ţărişoara voastră? Undeva retras să nu vă deranjeze nimeni? Puneţi mână de la mână şi zburaţi frăţică într-o ţară bananieră, să nu cheltuiţi bani pe geci şi căciuli, să nu vă tragă cumva curentul şi apoi, cine ştie, soarta!? Aveţi bani doar pentru manipulare grosolană, perfidă şi născătoare de ură între români, nu aveţi bani pentru reîmpăduriri, pentru munţii goliţi, furaţi, violaţi efectiv de murdăria de uniune (apropos, nu este partid) care însămânţează numa' gâlceavă între etnii. Aveţi bani pentru reclame false, aveţi bani să ne zgândăriţi cu mândria, dar de fapt băgaţi vrăjeală gratuită. Românul se uită în sufletul său, apoi aruncă privirea pe garduri şi panouri şi zăreşte cuvinte atent meşteşugite, cuvinte cu rezultat mincinos. Aveţi bani pentru studii, zeci de studii de fezabilitate şi mai ştiu eu ce minunăţii de hârtii, şi nu aveţi bani să construiţi un pod la Galaţi/Brăila către Tulcea. Tâmpiţilor, un pod aduce bani la rândul lui. Taxă, trafic, restaurante, import/export, pe scurt bani şi locuri de muncă. Aveţi bani pentru minciuni şi nu aveţi bani pentru un lindic de autostradă de nici şapte kilometri. Aveţi bani de congrese şi conferinţe, de fapt concursuri de îmbătat mintea şi de spălat varză în public şi nu aveţi bani să plătiţi poliţiştii în sistem logic şi performant. Aveţi bani pentru orice tâmpenie care poate face o scurtătură spre fotoliul de preşedinte, prim-ministru, senator sau deputat, prefect sau primar, şi nu aveţi bani pentru a organiza ţara asta minunată, să o vadă tot străinul, să se plimbe voios de la munte la mare şi în deltă. Urlaţi din toţi bojocii că vreţi schimbare, mereu schimbaţi modificarea transformării, reformaţi metamorfoze multiple şi succesive, dar nu aveţi gânduri puse în cuvinte, cuvinte care să facă legi spornice pentru agricultori, micii industriaşi şi prestatorii de servicii. Am fost în sudul Spaniei, şi mă minunez cum naiba fac ăia agricultură într-un teren sterp, stâncos şi prăfos, fără apă la îndemână (doar cu costuri zdravene) şi culmea performează de piaţa liberă este mai ieftină ca la noi, sau identic ca preţ, dar diferit ca putere de cumpărare. Aveţi gânduri? Aveţi gânduri bune? Aveţi gânduri bune pentru această ţară? Dacă nu, duceţi-vă la Ghionoaia, dar repede până nu facem icter sau parkinson şi rămâneţi fără votanţi. Sau apucaţi-vă de muncă şi nu mai lătraţi la lună în deşert, construiţi, făuriţi împreună şi lăsaţi râca, cearta veninoasă, mergeţi şi dormiţi la ţară, fără budă în casă, mergeţi desculţi prin ţărână şi daţi cu sapa măcar un metru, mergeti în fabrică şi daţi cinci minute la pilă, mergeţi la un laborator şi zgâiţi-vă o oră în tabele şi gramaje, mergeţi o oră în brutărie şi frământaţi o pâine, mergeţi la şcoala primară şi ţineţi o oră de matematică, una de română, una de istorie şi una de gografie, mergeţi la o crâşmă şi beţi o cinzeacă cu sufletistul de cartier care este şomer. Mergeţi prin ţară cu adevărat şi o să vă simţiţi, poate, mai români, mai interesaţi pentru NOI TOŢI, noi care vă punem ştampila, încă, pe hârtie.
Baftă şi atât!

marți, 19 august 2014

San Pedro, recharged!

Ultima zi de vacanţă a fost programată pentru plajă. O ultimă lăfăire sub soarele Andaluz, ne-a fost spulberată de norii joşi şi deşi. Dar, cum întotdeauna este bine să iei partea plină a paharului, am făcut un mic tur prin orăşel. De obicei luam la pas străduţele în timpul săptămânii, când turiştii năpădesc fiecare terasă, fiecare chureria sau bodegas, când toate magazinele şi boutiq-urile, sunt larg deschise şi luminate, acum, Duminica, prăvăliile erau închise, şi jumătate din localuri aveau storurile trase, doar chinezii sunt în contrast având fiecare magazinaş deschis. Am descoperit faţa "de iarnă" a orăşelului. Oameni puţini, larmă redusă, maşini ici şi colo, chicote puţine şi răzleţe, doar pietonalul era asemănător dimineţilor însorite şi fierbinţi.
Aşadar...
 ficus
 spre o piaţetă
 străduţă tipică
piaţetă "intermediară"
 spre biserică
 piaţeta centrală
 piaţeta centrală (vedere laterală)
 pietonal - dinspre biserică (centru)
 pietonal - dinspre mare
zona limitrofă - spre Autovia del Mediterraneo (unde se organizează un parc)
                       zona limitrofa - spre Autovia del Mediterraneo (unde se organizează un parc)
 mic dejun: plăcintă cu ton, plăcintă cu carne, pateu quatro formaggi, pizza quatro formaggi, şi cafea (în sfârşit) adevărată


 lume relaxată
 pietonal
 pietonal
 lângă biserică
 spre strada principală
 strada principală
 la stânga sau la dreapta?
 "şaormerie" cu ciu-ciu clienţi
 "hai noroc" vecine!... şi spunem de blocurile noastre că sunt apropiate 
 ...la un chinez
 casă cu flori pe strada principală
 bancă da, business ba
pe principală...hotel
 gata, spre casă
la vale
 pentru "meşteri", şi aici se montează (corect) tot cu rost pentru dilataţie
 înfrumuseţarea tipică a clădirilor
 părculeţ citadin
 sala sporturilor
 "Salut!"
 La bună revedere!

Baftă!

duminică, 17 august 2014

Puerto Banus

Uşor de descris: ameţitor, multicolor, soare, căldură, zumzet babilonian, maşini mari şi mici, maşini răpitoare, maşini cu ştaif, maşini groteşti, semafoare, giratoare, bărci cu motor, yahturi de clasă, far, diguri, bliţuri, peşti imenşi (şi în două picioare), păsări mari, pasări mici, păsări gureşe, plajă cât cuprinde, nisip fin şi arzător, terase, băncuţe, bodegi, gelaterii, tocuri, picioare lungi, fete şi feţe bronzate, frizuri lungi şi scurte, albe, galbene, roşii sau negre, mall, chioşcuri, exclusivism lângă banalitate, organizare şi învălmăşeală, poliţist şi bodyguard, şmenari, escroci şi fanţi de doi lei, palmieri, conifere şi foioase, flori în stânga şi în dreapta, hoteluri şi hostaluri, vile şi urbanizaţii, scutere, motorete şi motociclete, cai şi trăsuri, , suveniruri fel de fel, un agua sin gas, por favor!, curcubee în pahare, bere neagră şi aşezată, arome peste arome, chicoteli, râsete sacadate, spumoase sau colorate, vitrine lucitoare şi umeraşe de bazar, vânzători ambulanţi legali şi nu, muzeu în aer liber, expoziţie ambulantă şi/sau ad-hoc, răsărit natural şi apus uman.
Babilonul modern.
Baftă şi ochi scăldaţi în frumuseţi!