Clădiri vii, străzi vii...

Ce ai face în oraşul tău, dacă ai avea puterea să schimbi ceva, să faci altfel. Cam aşa ar fi pe scurt discuţia înfiripată la o mică raită prin centrul "găzăriei". Eu aş face parcare supraterană cu spaţii de destindere care să aibă vederea spre exterior, iar la ultimul nivel, teren de sport multifuncţional. Şi nu una, cam şase sau şapte. Dar o idee pentru o imagine mai vie, o faţă mai veselă a oraşului, a venit tocmai când treceam pe lângă maternitate. Să desenez pe faţada maternităţii, bebeluşi şi berze, zice Cătă. Corect! Tot se cheltuie o căciulă de lovele pe culori ţipătoare şi trăznite, nu ar fi mai bine să desenăm aspecte vesele din viaţa noastră? În loc de blocurile terne, să avem adevărate poveşti, întâplările lui Creangă. Pe grădiniţe să avem zugraviţi eroii lui Ispirescu. Pe şcoli să prindă viaţă Eminescu, Topârceanu sau Teodoreanu. Liceele să fie şevalet pentru Enescu, Moisil sau Ţiţeica. Facultăţile să ne exprime creaţia lui Coandă, Cioran sau Babeş. Parcurile industriale să ne amintească de geniul românesc: Vuia, Antipa, Odobleja, Karpen, Poenaru, Aslan sau Paulescu. De ce să avem un gard gri, sterp şi trist? De ce să stăm în staţia de autobuz cu ochii tâmpi, doar pe reclame spălătoare de creier? De ce să nu beneficiem de exuberanţa, ingeniozitate şi imaginaţia tinerilor desenatori?
Baftă şi un oraş viu!