Ce-ți poți dori într-o seară de iarnă, destul de geroasă și întunecoasă?
Căldura căminului, atmosfera relaxantă și papa bun. Căldură este? Este. Atmosferă relaxantă, este? Este. Papa bun, este? Este, dar vârâtă în frigider și cam brută. Bun, hai să vedem cum combinăm ce avem la'ndemână, că de ieșit la târguială, nu se poate pune în discuție. Așa că am cules 3 bucățele de mușchiuleț, 4 cartofi dolofani, 1(una) ceapă rubensiană și smiorcăitoare, un triumvirat de carote, un cățel de usturoi, toate înfrățite cu una bucată roșie mare și bine pârguită. Fiind un debutant în ale bucătăriei, a gătelii la temperatură, am încercat să aflu de prin vecini (fratele google) cum se face. Apoi, o sun pe Mama. Un lucru încurajator. Da, dar ce te faci dacă nu știi despre ce vorbește, fă așa și așa, verifică așa și ține x minute, etc. Cu promisiunea că-i voi face cândva o demonstrație de virtuozitate culinară, i-am mulțumit pentru toate gândurile bune. Cum declaram mai deunăzi, cu cât cauți mai mult cu atât nu știi ce vrei, am făcut o pirueta'n minte și am dat clic pe butonașul din stânga jos. Poc, nene laptop, trebuie să mă descurc și singur. În drum spre bucătărie a zbughit și pacea interioară. Un gând samavolnic a început să-mi dea târcoale. Dacă nu-mi iese, mă fac de ocară? Sau doar o să-mi pun pofta'n cui și o să mă mulțumesc cu un iaurt sau salam? Hmm, curaj și la luptă. Mai întâi am făcut un suc din ulei de măsline, lapte, ou, sare, piper multicolor, cimbru și fulgi de chili pentru a îmbăta carnea. Am lăsat-o la însiropat atâta timp cât îți ia să tai cartofii felii, să cureți ceapa și usturoiul. Prioritate a avut cărnița, tolănită într-o tavă de sticlă neînfricată de temperaturi ridicate. După circa 20 minute am așezat pe fundul tăvii un pat de cartofi amestecat cu morcovi iar printre ei, am presărat bucățele de usturoi și ceapă. Am repus în drepturi bucățelele de mușchi, de data asta învelite cu un strat suplimentar de cartofi, peste care am răspândit rozmarin și deasupra am pus să troneze roșia tăiată felii, feliuțe. Nerăbdarea m-a făcut să mă uit prea des la cuptor, lucru care a întârziat finalizarea supliciului. Într-un final apoteotic, defilez cu tava până la juriu. "Da Tati, arată bine, dar mai trebuie ținut la cuptor." Zbang, se încleștează mintea și încep să arăt ca o curcă plouată. Mai bine zis plouat-leșinat-îndurerat și jumulit parțial. Urmează îmbărbătările de rigoare și sfaturile neprețuite. Ca să vezi, povețele se potrivesc de minune cu cele primite mai devreme. Da știu, sunt din aceeași zodie :) .
După 30 minute ne-am înfruptat cu nesaț și pe îndelete din străduința noastră: târguiala și ajutorul final al soției, imaginația și răbdarea proveniență eu, sfaturile Mamei și ale fratelui google.
Așadar, ascultă și notează, vezi și cercetează, încearcă și cere ajutorul.
Baftă!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu