luni, 19 ianuarie 2015

Un pic de picant

Foame. Dar foame mare, nu jucărie. Ce naiba să mănânc, să fie cald, gustos şi picant şi repede făcut. Sau să fie deja făcut. N-am. Adică am, dar nu este gătit. Două bucăţele de muşchi aşteptau semicondimentate, cuminţi, în frigider. Am pus tigaia pe foc, am privit cărnurile şi pe o parte şi pe cealalaltă, le-am mai binecuvântat cu un praf de piper şi ceva măghiran, apoi le-am aşezat tacticos în tigaie. Un ardei roşu, juma de ardei verde, amândoi aşa mai rotofei, o ceapă de apă şi trei căţei de usturoi, nici prea mari dar nici piperniciţi, doi morcovi mai sfrijiţi, toţi laolaltă feliaţi şi puşi pe farfurie la aşteptat. Toată lumea la teveu bagă câte o tigaie pentru fiecare preparat. Hai lasă, pe apa şi detergentul meu? Ia să fac un experiment, după ce termin carnea, tăvălesc legumele în ea. Zis şi făcut. Prăvălesc legumele, tai repede trei feliuţe de unt, aşa, nici groase dar nici să citeşti ziarul, ca şi cum ai vrea sa ungi o felie de pâine şi vrei să simţi şi gustul untului, nu doar mierea sau dulceaţa şi pâinea seacă. Untul l-am dublat cu ulei de măsline, totul învârtit o ţâră cu spatula de lemn, apoi am prăfuit un pic de sare de mare şi piper multicolor. Când au intrat în trepidaţii, în temperaturi babane, am desfăcut o pungă de legume congelate, cică "fitness", şi am plusat cu câteva scuturări, în total cam doua sute de grame, aşa la ochi. Din pungă, au cugetat că trebuie să iasă, câteva felii de castravete, două verzişoare belgiene, ceva morcovi d'ăia pitici, la fel şi niscaiva porumb, conopidă două bucăţele, şi ce mărunţişuri or mai fi fost. E, a rămas chestia picantă. Bag o gonetă la frigider şi pun mâna pe primul borcan cu iuţeli care-mi vine la îndemână. Zice cam aşa "con peperoncino di Calabria" care are 67% ardei iuţi, îmbălsămaţi în ulei de floarea soarelui, sare şi oţet din vin alb. Borcanul este cules dintr-un peco italian, la întoarcere spre ţară din ultima escapadă Genzaneză. Saluto Italia! Data viitoare îmi umplu o geantă, un cufăr, fac contrabandă ce să mai. Cum a ieşit? Carnea potrivită, uşor rumenă dar nu arsă, şi nicidecum nefăcută, cu o aromă subtilă de ţară, de plită. Cred că a ieşit cea mai potrivită din toate încercările. Legumele, cu ceva culoare, lucioase, şi uşor "bronzate" ca şi cum ar fi caramelizate, nici moi dar nici ferme, morcovul cel mai de belea, adică o masă gustoasă, cel puţin potrivită pentru gustul meu. Dacă a ieşit picant? Ce să spun. Cam da... un pic. La un sfert de oră după ce am terminat de păpat, buzele erau cam amorţite... un pic.
Baftă şi poftă mare!



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu