Cu de toate, pentru pici!

Păi dacă e shawarma cu de toate, de ce să nu fie şi tigaie cu de toate. Un puşti preferă o shawarma sau un burger în faţa unei farfurii, chestie de distracţie, timp şi/sau că e la modă. De unde a plecat şi treaba "cu de toate", ca să vezi ce-mi trecu prin devlă. Îi zic lu' ăsta mic, amice bagi Xbox dacă papi legume. Se spune că puterea exemplului dă rezultate. Hai mă, dacă omu' nu vrea, poţi să-l pici cu ceară, nu altceva. Am băgat la legume şi verdeaţă în mine, de mai aveam un pic şi mă făceam Marţian (ăăă, nu-i o aluzie Aurel), adică un omuleţ verde şi-mi mai creşteau şi crăci în loc de antenuţe. Tot de geaba, piciul meu mai mult mirosea şi gusta, dar, că există şi un dar, poftea la un amestec congelat. Toată treabă stă în gust, şi tupeu. Gustul mâncării şi tupeul sau curajul de a încerca ceva nou. Bun, prima fază a fost să-i fac un amestec verde, al naibii de verde: mazăre şi brocoli. Atât! Mazărea, îi place, dar brocoli! Nu şi nu. Aşa că o parte l-am tăiat mic, mic de tot, fideluţă, fideluţă, iar câteva bucăţele le-am lăsat mai mari, un praf de sare şi unul de piper şi...gata. În farfurie am mai adăugat ceva carne, da' nu de speriat. Înţelegerea a fost aşa: dispar legumele din farfurie, joaca e desertul, dacă nu, desertul îl iau eu. Surpriză... a dispărut tot, şi pe bune de a fost puţin. Aşa că, de data asta, am plusat. Am făcut aşa: două cotlete şi o ceafă le-am tăiat şuviţe, le-am îmbălsămat în sare de mare, piper multicolor, cimbru, busuioc şi ulei de măsline. După ce le-am frământat bine, bine de tot, le-am întins în tigaie (o tigaie cu marginile înalte) împreună cu trei feliuţe de unt şi cam o lingură de ulei de măsline. Când a început să se schimbe culoarea cărnii, dar nu să se rumenească, am adăugat aproape o cană cu apă. Cred că a fost cam la o sută cinzeci de mililitri de apă. Dupa vreo dou-trei minute am pus aşa: doi morcovi tăiaţi feliuţe, o ceapă de apă făcută fideluţă, trei căţei de usturoi feliaţi minuscul, un ardei capia roşu întunecat, trei roşii cherry dar nu d'alea cele mai pitice. Am lăsat focul o idee mai mic, cum să zic, cât să nu prindă tot fundul tigăii, să nu fie iute, şi le-am răscolit, aşezat şi reaşezat, cam la un minut-două de vreo două ori. Peste acest melanj, am răsturnat o pungă de amestec congelat. Are un nume cu anotimpuri şi conţine mazăre, puişori de conopidă, brocoli micuţ de tot, fasole păstăi tăiată şi morcovi cubuleţe. Tot ce-am pus în tigaie am gustat, mai precis m-am înfruptat, tocmai ca să nu am comentarii, că nu-i bun, e nu ştiu cum sau mai ştiu eu ce baliverne. Sanchi, îmi era o foame de rădeam şi pietre murate. Rezultatul? Rezultatul a venit o ţâră mai târziu, cu o notă de confirmare: Tati, este foarte, foarte bun!
Baftă şi papa cu "de toate"!