Alarmă falsă

Mă uit afară, soare nu glumă. Încerc să conduc fără ochelari de soare cu Soarele bătându-mi în faţă, nici o şansă, lacrimi ca la Titanic. Merg pe drum, drumul uscat. Mă uit după zăpadă, ea pare că vrea să fugă, să intre în pământ. Mă uit la termometru, el mândru fără pereche, îmi bagă-n ochi un opt - fără minus în faţă- neverosimil acum vreo doua zile. Sus, spre munte, mă aştept la la pomi încă albiţi, la zăpadă şi gheaţă strălucind în razele Soarealui. Zăpadă puţină, în strat fragil, iar gheaţa a prins viaţă. Pârâul clipoceşte vesel, îţi face loc printre gheţuri pentru a se bucura de Soare. Tot ce mă înconjoară mă aruncă-n timp, parcă văd deja ghioceii, parcă vine Primăvara. Ma uit în calendar pentru confirmare, îmi doresc să cred în minuni, dar minunile nu sunt pe toate drumurile. E încă Ianuarie, Primăvara încă nu vrea să mă îmbrăţişeze. Uf! Alarmă falsă!
Baftă şi zile cu Soare!