Cum e mai bine?

Când am ajuns să ţin halba de bere pe burtă, în echilibru perfect, am realizat că sunt pe drumul cu repede înainte spre nimic. Spre zero. Spre ciu-ciu distracţie. Spre o viaţă de "legumă". Aşa că am început să mă uit în stânga şi în dreapta, prin cărţi şi internet, să aplec urechea la unul sau la altul care dorea să scape de kilogramele care prisosesc. Sau mai bine zis, care te copleşesc. Oare când începi să gâfâi privind şiretul de la pantofi, când treptele îţi devin duşman de moarte, sau când orice oglindă în care te priveşti pare o oglindă de la bâlci, să devină semn că eşti pe cracă? Sper că nu m-am trezit prea târziu. Bine, dar nu despre aşa ceva doream să pălăvrăgesc, ci despre partea de mijloc, adică ce naiba începi să mănânci când vrei rezultate de sănătate şi scăpare de kilograme. Logica spune că trebuie să bagi mai puţin în tine, dar să nu te înfometezi. Unii spun că trebuie să mănânci doar anumite chestii, alţii cuvântează că trebuie să mănânci doar unele chestii într-un anumit fel, iar alţii că trebuie să te fereşti de unele preparate ca draq de tămâie, alţii zic că trebuie să renunţi la unele plăceri cam dulci, sau că degeaba mănânci sau nu mănânci dar trebuie să te mişti, sau  mai nou, să alegi doar ce-i din zona ta şi cât mai tradiţional. Apăi dacă o luăm tradiţional, cam trebuie să renunţăm la porumb, cartof sau roşie, că le-au adus de peste ocean. Adică mâncare potrivită şi curată, asezonată cu niscaiva mişcare. Şi nu doar din pleoape în poziţia Bundy! În fine, cert este că trebuie să faci ceva, iar eu am zis clar: nu pot renunţa la multe. Păi frăţie, fără pâine nu pot, fără ciocolată, nu mai zic de prăjituri de casă, nu pot să traiesc, fără sărmăluţe, şi pot continua pe încă trei pagini. Cel mai crunt a fost cu micul dejun, că trebuie să mănânci. Şi înainte mâncam, şi încă bine de tot, una sau două cafele acompaniate cu patru sau cinci ţigări. Este! Aşa că am început cu o alună, cu o măslină, cu un ou sau un caşcaval, ba un sălămior, ba ceva fructe, câte un pic, câte un pic, am ajuns la aşa ceva, cum vezi mai jos în poză. Salam crud-uscat, ou, legume, brânzică, pâine din secară, fructe şi ceva mişcare! Pe scurt, mâncare cât mai puţin procesată, cât se poate din regiune, şi din când în când pun oasele la treabă.
Bafta si mic dejun în fiecare zi!