vineri, 9 ianuarie 2015

Dobitocul la volan

Dobitocul biped, nu cel patruped care trudeşte din zori pâna în seară pe tarla. Mă refer clar, în formă peiorativă. Astăzi, după ce că eram şi în grabă, am reuşit în nici o sută de metri să-mi ridic tensiunea aproape de explozie. Un dobitoc după altul, că ăştia umblă în haită. Primul, opreşte de-a-n curulea în colţul intersecţiei, iar al doilea, ca un marţian venit prima dată pe planeta asta şi este habarnist total de legile pentru circulaţie rutieră, opreşte de-a dreptul pe zebră, pe trecerea de pietoni în paralel cu un alt cretin, care plecase de lângă maşină. Pe unde draq să treci? Iniţial am vrut să-l fac cu ou şi cu oţet, să-i aduc aminte de casă, şcoală, mamă şi alţi strămoşi, dar ce naiba vină aveau? Poate acasă, ai lui, au încercat să-i explice zi de zi că trebuie să-şi respecte semenii, la şcoală învăţătorul sau profesorul îi dădea bineţe în fiecare zi, dar totul degeaba. Am tras, totuşi, aer în piept şi am dat jos geamul şi să-i explic în cuvinte normale că a oprit aiurea, şi ne bloca, şi pe noi cei din trafic, dar şi pe orice pieton care ar fi dorit să traverseze regulamentar, pe zebră. Cu ocazia asta, mi-am adus aminte, ca în filmele apocaliptice, într-o clipită, de sute de cretini din trafic, de zeci de situaţii care te amuţesc prin priveliştea etalată în faţa ochilor. Am expirat şi i-am spus că e în locul nepotrivit, că aşteaptă şi din contrasens alţi oameni încremeniţi în maşinile lor. Ce crezi? Îmi arată, nervos, că vorbeşte la telefon! Băi, rămâi mut! Ori privirea mea a fost explicită, ori baieţii de pe trotuar, nu ştiu care mai mult sau mai puţin, cert este că şi-a mutat prostia după colţul străzii, într-un loc în care nu încurca (deocamdată) pe nimeni. Un dobitoc tâmpit. Tâmpiţi care opresc unde nici cu gândul nu gândeşti. Un tâmpit. Un dobitoc. Băi, dar oriunde mergi îl întâlneşti, că eşti în Sud sau în Transilvania, în Dobrogea sau Banat, în Moldova sau Oltenia, oriunde. Şi cam cu aceleaşi comportamente, îl zăreşti şi prin ţările vecine. E dobitocul posesor de nesimţire maximă, blochează pe cine vrea el, când vrea el, parchează pe trecerile de pieton şi pe locurile celor cu dizabilităţi, parchează pe două locuri, frânează fără pretext (fără a avea în faţă pe cineva sau ceva), merge ca tembelul fără lumini aprinse în prag de seară şi pe ceaţă, aprinde becurile de ceaţă pe vreme senină, depăşeşte fără să semnalizeze, merge în dorul lelii pe drumul cu o singură bandă de sens, aruncă mizeriile pe geam sau îţi taie calea de-a-n boulea,  şi culmea tot el este cel nervos dacă-i spui că deranjează aiurea-n tramvai. Uf, şi taximetriştii! De data asta fără poze, că mă enervez prea rău şi-i păcat de telefon. Şi încă o chestie, când ai nevoie de un poliţist (curcan, gabor, caraliu,) să-şi facă treaba, ioc, nu găseşti nici dacă tragi cu tunul, mai ales acum pe gerul ăsta.
Baftă şi drumuri fără dobitoci!
PS
Apropos de curcani inteligenţi (că se supără câte unu' când spun că e pleonasm expresia miliţian prost) şi parcări/staţionări de-a-n puleaurea, îmi povesteşte un coleg, cum doi caschetari se iau de el, şi-i mai trag şi o amendă, că a avut tupeul să oprească în faţa grădiniţei să-şi lase copilul, în zonă neinterzisa de nici un semn de circulaţie şi fără să obstrucţioneze pe careva. Ci doar pentru simplul fapt că avea interzisă staţionarea pe sensul opus!? Băi, eşti nebun!?





Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu