Moaca

Moaca mea, moaca ta. Zi de zi în oglindă, ne chiorâm la moaca personală. Azi nu-mi place cum stă firul de păr numărul 1482, prea este zulufit, aşa că-mi fac freaza pe dreapta, ba nu, îmi fac coc ridicat. Dar dacă aş trage o vopsea, de ce să-l ţin aşa tern, şaten? Îl fac negru, negru cu reflexe albăstrui. Ba mai bine blond, un blond auriu, că şi aşa sunt o groază de bancuri despre blonde, şi eu sunt sub acoperire şi le dau peste nas misoginilor. Dar moaca de bărbat cu păr tăciune, şi să se vadă de la o poştă că real este cam gri spre alb? Părul, dar nasul? Mai bine-l tai, sau îl ridic, sau îl îndrept. Aşa-i? Ietete, am descoperit că am nişte riduri, cum le spune, da, da laba gâştii. Ar fi beton să le şterg, sau să le umplu cu chit de faianţă, că am dat cu o tonă de cremă şi ioc rezultat aşteptat. Eu zic aşa, dacă nu-mi fac ceva schimbări radicale, tăiat de urechi, pictat de sprâncene şi electrocutat părul, nu rezolv nimic. Pe naiba, ştiu că se poate şi fără, şi cu ditamai succesul de "mor duşmanii de necaz", asta ca să citez din "clasici".
Baftă şi imaginaţie nebună în faţa oglinzii!