Trecutul vine să ne salveze

O expresie dintr-un film. O afirmaţie simplă şi adevărată. Super-mega-ultra adevărată. Filmul rula în continuare, iar eu zburdam hai-hui prin minte căutând exemple veritabile, posibile înlocuiri ale prezentului modern şi telehnogizat. În film era vorba de o tipografie foarte veche, cu tehnologie de acum juma' de veac, care-i ajută pe nişte producători de film să realizeze afişul filmului turnat într-o localitate minusculă, rurală, departe de megalopolisurile actuale.
Să vedem cu ce ne poate ajuta trecutul.
Nu ai curent electric, telefonul este mort, televizorul e stană de piatră, calculatorul devine o mobilă inutilă. Ce faci? Poştaş, teatru, bibliotecă.
Nu mai există nici benzină sau motorina. Ce faci? Trăsură, căruţă, pedestru.
Altfel, mai optimist, ce am face dacă moda n-ar reveni, dacă imaginaţia creatorilor de modă nu s-ar sprijini şi pe trecut. Cum ar fi viaţa noastră fără decolteuri şi mini-uri? Togă, rochii măturând pământul. O idee din perspectiva feminină?
Trecutul ne salvează, ne inspiră. Priveşte maşinile, ciclic se reîmprospătează. Şi la nemţi şi la italieni, şi la francezi şi la americani.
Mâncarea, mâncarea revine la tradiţional, la tigaie şi cratiţă. A fost nebunia fast food-ului, acum s-a mai domolit, restaurantele se reinventează.
Vieţuirea este trecutul dezvoltat şi îmbogăţit transpus în prezent
Baftă, să ai trecut!