De top!

Aproape în fiecare zi aflu ca suntem ultimii. Aproape la orice. Aceaşi chestie o a aud pe fiecare post de radio şi o văd la fiecare televiziuune sau website de ştiri, chestie care mă frustrează, mă duce cu gândul la depresie. Parcă am fi un popor ultim, din ultimii oameni, cu cele mai josnice fapte şi cele mai incapabile minţi, în special la conducere. E, aici este singurul subiect unde nu prea aş contrazice. Dar, atunci când este o ştire pozitivă, trece repede, ca o ştire ciumată şi perversă. Păi când avem cu ce să ne fălim, apare clasa politică şi bate toba cât se poate de tare, în toate cele patru zări. Este? Dar când ne pun pe primul loc, mai ştiu eu ce organizatori de clasamente, la ceva legat de cultură, capul în pământ ca la struţ, sau o ştire scurtă cât un epitaf pe cruce. Dă-o în... chiar aşa de sugrumată a ajuns cartea? Trecând dintr-o ştire în alta, am dat de una de m-a blocat. Cum frăţie, să avem aşa ceva în casa noastră şi să nu batem talanga!? Aş face filme artistice, aş povesti în documentare cine a trecut pe acolo, aş trage un clip publicitar. Dacă arăţi câteva biblioteci din filme, o grămadă de oameni ar recunoaşte interioarele de la Oxford sau Harvard, dar de Iaşi, Bucureşti sau Cluj Napoca, doar dacă a trecut pe acolo şi a buchisit la o carte. Avem mai mult de un Brâncuşi? Avem!
Biblioteca Gheorghe Asachi.
Bafă, să ai parte de ştiri frumoase!