Turda

După odihna de rigoare în Corunca, încă o dată recomand popasul de lângă cățelul constructor, am plecat pe răcoare către Turda. Ținta este salina. Reclame la TV, povestiri ale prietenilor, toate te fac să nu ratezi sub nici o formă o plimbare într-un loc așa de bine lăudat. Salina își deschide porțile la ora zece, când am ajuns, cu puțin înainte de ora unsprezece, parcarea era deja arhiplină. Am reușit să găsesc un loc destul de retras, cât să și pot pleca nestingherit și am pornit către prima corvoadă: rând la bilete. Prima recomandare: obligatoriu bluză cu mânecă lungă sau un hanorac ori o jachetă mai subțire. Întotdeauna, într-o salină, vei fi întâmpinat de temperaturi potrivite pentru lunile Martie-Aprilie, undeva la 12-14 grade, temperatură superbă pentru o răcorire în star de vară călduroasă. Plimbarea începe cu o coborâre plăcută, ușor înclinată, printr-un tunel suficient de larg pentru a trece doi oameni vânjoși unul pe lângă celălalt fără nici o problemă.

De altfel, la intrare ești anunțat sa mergi pe dreapta, ca și cum ai conduce normal pe străzile patriei. A doua recomandare: respectați partea dreaptă. Dacă nu, răbdați calmi până trece tot puhoiul care năvălește de sus în jos și de jos în sus. Apropos de acest lucru, fără cea mai mică supărare, tocmai cei cu accent transilvănean, de care se spune că sunt cei mai civilizați din România, tocmai ei nu respectau recomandarea de la intrare. A doua variantă? Lecții de rugby. Condițiile din interior? La cel mai înalt nivel.

Curățenie ca la carte, toalete impecabil întreținute și aparatele de agrement  în stare foarte bună de funcționare. Recomandarea numărul trei: timp berechet la dispoziție. Și aici nu mă refer doar pentru timpul pierdut stând la coada de la lift sau pe scări, ci pentru a profita de toate facilitățile de alungare a stresului.

Minigolful este răspunzător pentru primele hohote de râs

, roata iți va încerca emoțiile până la ultima picătură

, locurile de belvedere sunt cu unghiuri de vizibilitate mare

 iar pentru antrenarea plămânilor, îți poți încerca talentul la tenis cu paleta de ping-pong sau dacă te pricepi la bile, ai posibilitatea să rupi un tac în două. Dacă mai ai energie de cheltuit, și ceva marafeți, mai cobori un nivel și ajungi la micul lac, luminat subacvatic, unde poți să-ți arăți măiestria de vâslaș.
Truda minerilor o vei conștientiza cel mai bine dacă vei urca și coborî în salină pe scări. De la un nivel la altul vei găsi scrijelit în peretele de sare, sau vopsit cu roșu, anul în care s-a ajuns la adâncimea respectivă. Adâncimea, asta ar fi fost o informație interesantă, zic eu și mulți alți turiști de toate națiile, informație care ar fi ajutat la înțelegerea mai clară a dimensiunii muncii depuse de către mineri. Nu știu cât contează pentru fiecare om, reclamele din media băștinașă, dar merită un drum până în inima Transilvaniei să vezi truda înaintașilor pentru ca noi toți ceilalți să avem o masă mai gustoasă.
Lucru bun la suvenirurile oficiale, vei găsi insigne și tricouri plăcut imprimate. La tarabele de afară ai ocazia să cumperi niște sosuri de ardei, manufacturate, o minunăție!  Ultima recomandare: vizitați în afară sfârșitului de săptămână.
Baftă și plimbări răcoroase & trăsnite!

PS
Praid, venim!