Guacamole globalizat

   M-am trezit mai târziu ca de obicei, cu ceva foame în glandă dar cu lene mare pentru pregatit ceva. O lene d'aia, centură neagră șapte dani! După ce am băut prima cană de cafea, abia atunci am înțeles că trebuie să fac ceva. Foamea se răscula, începea să facă balamuc mare, clar, urma să amețesc, să devin ciufut (nu că n-aș fi - zic unii) și să halesc rapid ceva aiurea, care mi-ar fi dat boala porcului.
   Așadar, cu gândul la avocado pe care l-am cumpărat cu ceva zile în urmă, am purces către bucătărie. Agale. Viteza celui trimis după moarte. Butonez după o rețetă nouă, nouă pentru că săptămâna trecută am mai făcut ceva ce semăna cu guacamole. Găsesc "rețetă mexicană originală" pe vreo patru variante. În toate pomenea și de ceapă și de usturoi, eu punând doar ceapă, am zis să întreb o persoană avizată, documentată, chef ce să mai. Mona răspunde sec: ambele!
   Ca un adevărat Muntean, rostesc neaoș: Tulai Doamne! Dau in alte onomatopee iar cele doua cuvinte, tulai Doamne, mă duc la chestii cosmopolite, de globalizare, de ruperea granițelor și mixarea tuturor lucrurilor, inclusiv a oamenilor.
   La sfârșitul operațiunilor de spălare, tăiere, tocare și mixare a ingredientelor, realizez că ceea ce mă străfulgerase mai devreme, prin gând, este realizat de mult timp. De foarte mult timp. De atât de mult timp, încât noi trăim în beznă și chiauneală. Cum? Pâi, exemplu este guacamole globalizat!
   Avocado din Peru, lămâie din Grecia, sare Românească (sic!), piper Indian, Roșii din Italia, ceapă verde Românească (bis!), pătrunjel Românesc (băi, chiar suntem buricul pamantului!), usturoi Românesc (hai ca ametesc, chiar sunte tari sau era sub acoperire), castron din China (nimic fără ei) și chestii crocante din Polonia și Italia (bis!) pe post de suport pentru pastă.
   Deci, rețetă originală, de la mama ei, Mama Natură!
Baftă, sa ai poftă!

PS
nu am dorit neapărat, nu am ținut morțiș, dar, chiar dacă am folosit două bucăți de avocado, am întrebat în stânga și în dreapta, de trei ori, cine mai dorește. La sanchi, în gândul meu era: Livache, papă repede, tot!
Mi-a reușit!