Colț de rai

De multe ori ne-am gândit, atunci când Busu spune că este soare, unde să ne petrecem sfârșitul de săptămână. Hai în colo, să trecem munții, ba în colo că-i frumos și n-am fost niciodată. Dar la țară? Se spune că cel mai bine te încarci de energie, acolo unde-ți sunt originile. Chiar de am fost de multe ori, și nu sunt condiții de bloc, mereu ne energizăm, ne liniștim, în special Cătă. Ea a fost norocoasă în copilărie, a cutreierat dealurile, fânețele și pădurile în lung și-n lat, acum încercăm să-l "drogăm" cu natura și pe piciul nostru. Când era mic, mic de tot, cât un ghemotoc, abia pășea pe iarbă cu piciorușele goale. Mai măricel, pe la patru ani, a fost tare hazliu având în vedere sfioșenia față de necunoscut și necunoscuți, plecând la pârâu a zărit o bătrânică pe uliță și o întreba țipând din toți rărunchii: Mamaie cum te cheamă? Ce faci? Și bătrânica ioc, nu sufla o vorbuliță, era surdă. În acest loc, parcă uitat de vremuri, de multe ori auzi doar sporovăiala păsărilor și a vântului. Drumul până acolo e schimbător, fad chiar dincolo de Focșani, până la Vidra, dar cum cotești spre Câmpuri, totul se schimbă, ajungi pe meleagurile Vrâncioaiei care a zămislit viteji ai neamului, ajungi in locuri de poveste.

În nici un kilometru intri în altă lume, asfaltul piere, îl mai găsești doar pe drumul principal.

Drumul pătrunde șerpuit printre dealuri, urcă mai pieptiș sau mai molcom, și te duce sus pe culme.

După primul sat te rupi de tot ce înseamna civilizație modernă, drumul te strecoară printr-o tăietură-n deal, prin "gura drumului" cum îi spun oamenii locului, acolo unde a fugit o mireasă, de mirele nesortit de dragoste ci de rubedenii, în vremuri demult apuse. O fi legendă sau poate nu, dar mare păcat ca nu prea mai sunt prunci în zona, prunci care să asculte povești despre Cosânzene sau Feți Logofeți care aievea au cutreierat locurile.

 Apoi la vale, tot la vale te duce drumul, treci un pârâu care te zgândărește pe vreme tunătoare cu vești prea multe de la Nea Ilie. Atunci vine năvalnic și tulbure, adună tot ce prinde din mal în mal, și aruncă-n spume și duce hăt departe până la Putna cea învolburată.

Încă un pic și am ajuns.

Prispă, pipă și cafea.
Prispă, grătar și salată.
Prispă, pipă și vin roșu... acum pe înserat.
Aș dori să pot reproduce greierii și păsările care-mi încântă auzul, ciocănitoarea sanitară și alintul domol al vântului, mugetul prelung din grajd sau nechezatul mândru al unui armăsar.

Vă las în gânduri tihnite... savurați un colț de rai...îl găsiți, există în toată țara.
Baftă și fericire!
PS
Busu nu a potrivit-o! Sper să potrivească Doamna Natură doar Soare și Eol. Eol domol!