Plimbare către normalitate

   Obișnuim să ne plimbăm seara. De obicei căutăm străduțe pierdute și rătăcite, departe de zgomotul dintre blocuri și mirosuri fetide de eșapament. Nici nu știi cât de repede trece timpul, câți kilometri ajungi să parcurgi, atunci când călătorești cu ochii peste natură sau pe arhitectura clădirilor. În această perioadă, ai ocazia să te bucuri de gustul unei dude sau a unei zarzăre, chiar o vișină sau o cireașă. 

   Deunăzi, ne-am hotărât să facem o tură pe la Parcul Stere, cunoscut de noi, găzarii, ca Parcul Bucov. Ți-am mai povestit despre el, pe an ce trece arată mai bine, mai îngrijit, acum alta a fost plăcerea, descoperirea. Chiar, surpriza.

   Dacă în mod normal, doar Duminica este aglomerație și foarte rar Sâmbăta, iar în cursul săptămânii ai toate aleile pentru tine, acum... Chiar era lume. Parcarea era aproape pe jumătate plină, aleile erau colorate de foarte mulți copii, iar locurile de joacă râdeau în fel și chip, tineri care alergau sau pedalau, și oameni, nu prea mulți, la terase! 

   Pentru a ne bucura de tot ce ne înconjura, am trecut în revista tot ce am putut zări și ne-am oprit la o terasă cochetă, din lemn și pe malul lacului, unde am devorat la comun o porție de hamsii și una de mititei! Dacă-mi spui că prăjeala nu este sanătoasă, o știu, ne certam! Incredibil! Plăcerea terasei din copilărie, asta a trezit în mine! Au defilat prin minte, toate vremurile, terasele cu scaune și mese din tablă și margaritar pe jos, ale anilor '70-'80, apoi "plastificarea" anilor '90 și explozia teraselor-reclame ale anilor '00!
   Îmi era dor de plimbare-cină, de salutat paznicul, de mers pe sub tei, de... De normal!

Baftă, hai la plimbare! 
PS

ar trebui să fie o normalitate, plimbarea de seară, să iesim la o terasă să bem un suc, o apă sau o bere, să mâncam o înghețată, să ne plimbam fie vara fie iarna, nu să tocim telecomanda și canapeau în stilul Al Bundy! 😉