Ești în trafic. Trafic intens, bară la bară. E dimineața devreme și vrei să ajungi la muncă, la birou, la fabrică, la magazin, la tarabă sau oriunde vrei tu. Să te întâlnești cu cineva pentru ceva. E nebunia zisă și "rush hour" când ar fi mai bine să savurezi o cafea și să privești știrile. Da, cafeaua e o soluție, un ajutor pentru a răbda, efectiv a răbda cu stoicism, minute în șir de "trândăveală" în trafic. Și când îți faci vise că te vei pune în mișcare... se bagă ăla cu dreptul de "jmecher', dreptul de "jip" sau ăla cu dreptul de nesimțit. Nici unul nu se gândește că poate nu-l vezi, că ești în coloană și te ții după cel din față mecanic, cu gândul la ce te așteaptă în aceea zi sau la patul cald, moale și primitor care stă singur și stingher acasă. Nu-l vezi și...poc, trosc, fleoșc, uite rabla. Să vezi atunci distracție. "Bă chiorule, incapabilule, cretinule și bâlblâlb și brembleblem"! Sau și mai teribil, ies din străduța laterală și blochează banda de contrasens. Păi da, tu milos îl lași să intre în coloană că-s ceilalți la punctul de fierbere și n-ai chef de blocaj general, de parlamentări interminabile cu aduceri aminte de mame, sfinți, zei sau purcei. Nu se poate elegant, să faci cu mâna, să ceri voie, să-ți pui un zâmbet protocolar pe toată fața și să saluți simplu din cap? Eee, nu se poate...în special în imediata apropiere a Bucureștilor, dis de dimineață pe zona crepusculara Pipera-Tunari "nu se iegzista" domle' așa ceva. Punct. Altădată am crezut că-i de vină numărul de la mașină, deh de provincie, dar acum!?
Dar la noi în "Republica 24" ce să zic? De când cu cazematele și redutele de pe liniile de tramvai, ai zone unde se circulă, culmea, mai bine - păi nu se mai poate parca/staționa brambura că-ți vei lua mezel pentru toată viața. Dar și șoferi care abia așteaptă un zece metri de accelerație și să-ți ia fața razant, să-ți tremure vopseaua de pe aripă mai rău ca steagurile de la Costinești.
Măi frate și soră în ale șofatului, nu-i fain să ajungem la job cu ridurile ne adâncite și cu fierea fără bolborosiri. Ne așteaptă o zi faină, plină de "provocări și realizări nebănuite și negândite în câmpul muncii" apoi o seară cu familia, iubita/iubitul sau gașca de prieteni, de ce să ne dezamăgim semenii și să-i injectăm cu o stare dementă, stresantă, acră și cum mai vreți să-i spuneți. De ciufuți, ce să mai încolo și încoace.
Cheie, întâia, a doua și a treia, aha, poftiți și Dumneavoastră, a doua, a treia și wruum, la drum, radio sau cd, muzică, știri sau chicoteli cu zăpăciții (unii foarte direcți și adevărați) de la microfon, așa-i că-i mai bine? Uite...un zâmbet!
Baftă și dimineți proaspete și voioase!
Stiu ca este tarziu pentru un "buna dimineata" si devreme pentru un "buna seara", dar cu siguranta niciodata nu este ora nepotrivita pentru atasarea unor cuvinte de lauda unui principiu solid, construit (in sensul de consolidat) pe incapatanarea de a privi celebra "jumatate plina a paharului" pe care incercam cu totii sa o incadram in spectrul vizual. Pe scurt, respect pentru intentia de a diminua impactul negativ generat de lipsa de scara de valori si salutari pentru dorinta de a intelege. Realitatea, insa, arata un contrast intre cei care (chiar si in scris) incearca sa dea un sens actiunilor cretine si protagonistii unui teatru care, din nefericire, este pus in scena exact in realitatea pe care o impartim independent de vointa noastra. Respectam opinia, uram cretinii, cultivam "virusul indulgentei", toleram alergiile, vindecam efectele...dar, din nefericire, asistam neputinciosi la perpetuarea cauzelor. In speranta ca aceste cuvinte lezeaza ignoranta, flateaza capacitatea de perceptie si izoleaza principiile, imi permit sa urez "proprietarului" de blog maxima capacitate de toleranta si eventualilor "terti"...predispozitie la "imbogatire" cu virusul sus mentionat! O zi ca oricare alta, va doresc...pentru ca..."apa trece, pietrele raman"!
RăspundețiȘtergere