Simplu, rapid, colorat şi gustos.

Într-o zi de sfârşit de săptămână, care mirosea a primăvară timpurie, am dat o fugă cu Bodo prin oborul neaoş răgăţean. O privire aruncată printre vechiturile boţite şi prăfuite, o ureche trasă la o tocmeală hazlie, sau o parcurgere de repertoriu al unui precupeţ, te va purta de îndată în timp, te va trimite la schiţele şi momentele lui Nenea Iancu. Habar n-ai când trece timpul, şi uite aşa, pas cu pas, am ajuns pe la "moldoveni", cum se ştie despre comercianţii pitoreşti, cu vorbă hâtră, colorată şi plină de  pilde, un amestec de Români din părţile Bucovinei ruptă de ţară şi Români din Moldova de peste Prut. La tarabele ticsite de marfă, vei zări de la banala pastă de dinţi sau cafea instant, până la peşte afumat şi icre negre. Ori rămâi indiferent, ori băleşti şi rămâi cu ochii atârnaţi printre bunătăţuri. Eu am salivat mai rău ca Niagara, şi nu cum e ea acum îngheţată bocnă. Dintre bunătăţuri, am ales şi nişte file de hering conservat într-un sos de ulei şi ardei iute. Bombă! Azi dimineaţă, la prima oră, am ras un mic dejun frugal şi mi-am îmbătat simţurile cu o cană de cafea, apoi m-am avântat în treburile casnice. O treabă, o pândă la televizor, o altă treabă, o ştire şi o foame, nebună, nebună de tot. Ce să fac, până-i gata prânzul o să mă topesc uşor, uşor. Am mai rezistat vreo zece minute şi am zis: gata! O farfurie pântecoasa, juma' de ardei roşu căpiat şi juma' de ardei gras galben, câteva roşii cherry feliate de urgenţă, o mână de frunze de salată asiatică, un praf de piper multicolor, busuioc, o ceapă mai micuţă, un dulău de usturoi şi vreo două linguri de boabe de porumb, totul însoţit de câteva bucăţele de hering mărunţite. Sosul a venit în completare minunată, a zăpăcit Cătă o juma' de portocală cu un dram de oţet balsamic şi un praf de piper. Răsturnat şi amestecat, totu-i gata în doi timpi şi trei mişcări!

Baftă!