marți, 3 februarie 2015

Cerc vicios

De unde să încep, sau cum să o spun mai pe direct, că de drept, eu zic că este.
Suntem săraci, în genere ca ţara, ca şi trai fac referire, şi dacă mă gândesc bine, şi săraci şi murdari. Murdari şi moral.
Lenea te face sărac. Nu-ţi faci orânduială în treburile copilăriei, n-o să ai chef de muncă. N-ai chef de muncă, eşti sărac. Şi sărac, şi leneş.
Leneşul sărac, aşteaptă ajutor, aşteaptă para mălăiaţă. Para mălăiaţă sunt ajutoarele de la stat, de la comunitatea în care vieţuieşte.
Ajutoarele sunt îndeosebi materiale. Mai are trecere şi un kilogram de mălai cu un litru de ulei, dar bănuţul este cel dorit. Cel mult aşteptat. Se stă la coadă, se îmbranceşte puradel cu bătrânel, trântor pe leneşă, manglitor pe cartofor şi fermecătoare pe trântă, toţi şi toate într-un dans înghesuit, balcâz şi oropsit, plin de bălăcăreli colorate.
Săracul leneş cu ajutoare. Ce face el? Îsi arată recunoştinţa? Desigur, cu vârf şi îndesat. De fiecare dată când are ştampila în mână.
Săracul leneş cu ajutoare şi ştampilă. Ce face el? Dă verde la furat. Da, da, da... Aprobă furtul din buzunarul tău, şi al lui, şi al ei, al nostru al tuturor care avem "tupeul" să muncim şi să ne plătim taxele şi impozitele. Care avem "nesimţirea" să-i trezim dis-de-dimineaţă cu paşii noştri grăbiţi, pe caldarâmul îngheţat, sau atunci când trebuie să pornim motoarele maşinilor pentru a dezgheţa geamurile încremenite în cleştele gerului.
De ce se perpetuează starea asta bolnăvicioasă? Pentru că au nevoie de ei. Cine? Buruienile de la tribună, care au miros doar pentru biştari, nicidecum pentru pâinea scoasă din cuptor. Ba da, scuze, şi pentru ea, dar numai pentru ghiftuire. Atât! Cum se face, de unde grâu, nu contează pentru ei.
De ce avem nevoie de buruieni? Nu avem, chiar deloc. Ce sa înveţi de la ei? Cum se fură? Cum se copiază? Cum se minte? Cum se păcăleşte?
Sărac - leneş - încruntat - negativ - ajutoare - vot - buruiană - furt - lipsă investiţii - şomaj - sărăcie.
Aşadar, cum naiba facem să scăpăm de buruieni? Alegeri? E o idee, de fiecare dată să alegem răul ăl mai mic. Dar s-ar putea să dureze cam mult. Ceva procurori curajoşi şi cu mână liberă? A început, dar mai durează. Antrenarea celui de lângă tine în a zâmbi? O treabă bună, zâmbeşte şi ai să trăieşti mai sănătos. Să spui "bună ziua", e o chestie de bun-simţ care atrage după sine un răspuns, un salut şi poate un zâmbet. Asta se mai numeşte şi respect, aşa-i? Legat de treaba asta, am să spun pe scurt o trăire. Când am fost prima dată în Spania, undeva în sud, am trăit o experienţă ciudată, total diferită de ceea ce trăiam zi de zi în ţara noastră. Oriunde mergeam, oriunde priveam, zăream doar oameni cu chipul destins. Senini. Dacă-mi încrucişam cu careva privirea, a doua oară mă salută. Hola! Mă gândeam că sunt plecaţi cu sorcova, că-i soarele prea puternic. Deloc, oamenii erau senini. Şi nu sunt bogaţi, chiar au avut o viaţă aspră până de curând. Teren sterp, muntos, arid, fără vegetaţie.
Respect - zâmbet - tonus - pozitiv - realizări - destindere - trai decent.
Baftă!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu