Ce mi-a trăznit deunăzi? Să nimicesc câţiva cârnaţi proaspeţi. Adică să-i mănânc pe nerăsuflate, fiindcă-mi plac la nebunie. Sunt uşor zemoşi, ceva picanţi şi săţioşi. Bine, asta cu săţietatea, nu ştiu ce să zic, depinde când te pui la masă, şi cu cine. Dacă eşti venit din drumuri lungi şi mai ai şi companie de soi, adică încă unul pe măsura mea, care mănâncă nu numai cu gura ci şi cu ochii şi cu sufletul, atunci nu prea sunt. Şi nicidecum nu sunt de ajuns. În fine, am luat mai bine de juma' de kil' de cârnăciori, undeva la cam şapte sute de grame, şi i-am ciopârţit în bucăţele mici şi nicidecum egale. Uite aşa, cum mi-a venit cuţitul în ei, mai la stânga, mai la dreapta, dar cât se poate de departe de degetele mele. Îmi sunt cam dragi şi cred că-mi stă bine cu toate, şi întregi. Tigaia încinsă, a luat la alergat de îndată toate bucatele până a scos aproape tot din ele.
Pe moment m-au încercat unde de tristeţe. Parcă-i duceam dorul unui cârnăcior pe grătar, un cârnăcior înfrăţit cu o ceafă sau un mic şi mustar pe înecate. Uf! Băi ce coşmar! Dar să vezi ce nebunie de tigaie fac, Dăi mai departe, îmi zic în barbă. Şi hai şi cu un pumn de tăţei chinezeşti în oală la fiert, şi cu două amestecuri de legume congelate vârâte în tigaie lângă cârnăciori.
În câteva clipite, peste toată agitaţia din tigaie, a aterizat şi un praf de busioc. Două prafuri, ca să fie mai aromat. Şi o boare de piper multicolor. Hai şi un praf de sare de Cacica. Stop! Sare de Cacica. Sare frăţică, nu glumă, sare românească, aromată şi sărată adevarat. Un pic învârtit tot amalgamul din tigaie şi apoi răsturnarea în farfurie. Ce decorare, ce aranjare, mâna pe furculiţă şi la atac!
Baftă şi să nu-ţi pui pofta-n cui!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu