Legume şi carne

Parcă-ţi vine mai uşor să spui carne lângă legume sau carne şi legume, dar de ceva vreme, şi sper să mă ţină, prefer legumele în pondere din ce în ce mai mare. Dacă a pornit dintr-o necesitate, această predilecţie a început să devină o stare de fapt, să-mi placă şi să caut legumele din ce în ce mai diferite, să le combin şi să le aromatizez suplimentar cu mai ştiu eu ce mirodenii sau verdeţuri mai mult sau mai puţin neaoşe. Primează legumele în stare brută, cele văratice, peste care să adaug verdeţurile normale de grădină şi mirodeniile clasice, cum ar fi busuiocul sau cimbrul, dar acum pe vreme rece de iarnă, mă atrage combinaţia tigaie-alimente-aragaz. Parcă le dă altă savoare, căldura flăcărilor le amplifică de sute de ori explozia de arome, iar culorile încep să se întrepătrundă. Aşadar, de câte ori am ocazia, mă refugiez pentru câteva minute în bucătărie, aleg câte ceva de prin frigider şi de prin cămară, nu stau mult pe gânduri, că altfel nu mai ştiu ce să aleg, şi le adun laolaltă pe masă.

De data asta, roşiile le-am tăiat feliuţe subţirele, ardeiul l-am tăiat în sferturi, pe lungime apoi l-am şuviţat pe lăţime de sus în jos, ceapa înjumătăţită şi făcută fideluţă, usturoiul (doar vreo patru căţei) tăiat feliuţe mici de tot, iar morcovii i-am şuviţat cu ajutorul curăţitorului de cartofi. Să nu uit, am mai pus şi un sfert de dovlecel, tăiat pe jumătate şi apoi feliat subţire ca pentru a citi ziarul prin el. Toate legumele au fost invitate în crăticioară, loc călduţ şi numai bun de puţină sporovaială cu un pic de unt şi ceva ulei de măsline. Simultan cu legumele, într-o tigaie pântecoasă, se bronzau trei bucăţi de ceafă îmbrobodite în busuioc, cimbru, sare de mare şi piper multicolor.

Vei spune, băi chelule, mă vrăjeşti cu legumele şi tu o arzi cu trei bucăţi de ceafă, hai? Da mă, dar e preventiv, dacă mai doresc o tură mai târziu? Răpun de îndată câteva legume şi în cinci minute am cina, sau o gustare sau cum vrei să-i spui, atunci când urlă foamea in mine. Aşa că hai să termin cu treaba asta. După ce am terminat de aprofundat temperatura în carne, am trecut legumele în tigaie. De ce? Păi se cam gâlceviseră între ele, şi se zemuiră prea mult, aşa că le-am pus la dans pe foc iute câteva clipite şi gata. Răsturnate la odihnă pe o farfurie lângă o ceafă rubensiană şi aromatizate cu puţin mărar şi pătrunjel, a ieşit o masă pe cinste, numai bună pentru un hulpav nesătul ca mine.
Baftă şi să-ţi fie de bine!