Transformarea întâlnirilor

   Suntem fiinţe sociale, ne place să comunicăm, să stăm la palavre. Palavre despre orice şi oricând, şi nu oricum. Palavre şi snoave. Dar palavre, snoave şi ceva băuturică? Parcă se leagă altfel. Mai sunt ceaiurile. N-ai auzit de ele? Întreabă un uncheaş mai hâtru, şi-ţi va povesti de-ndată despre ceaiurile dansante ale mijlocului de veac trecut. Mda, dar cui nu-i place o berică, la umbră şi un grătar garnisit cu mici şi ceafă? Parca aud ceva, plescăi? Bere blondă, rece şi multă. Carne... cât cuprinde burdihanul, mici zemoşi şi carne arămie. În tinereţe, burduseşti portbagajul cu baxuri de bere şi caserole de cărniţă proaspătă şi apoi să te pui pe un rummy sau un rentz. Papa bun! Pe bune? Acum, hai să ne imaginăm... anii ce trec. Unul după altul, răsfăţ peste răsfăţ, an după an. Ce zici, ghiozdanul din cârcă ajunge în burtă? Înlocuieşti berica cu ceiuţul? Dar cărniţa? Parcă vad că sari înfocat cu furculiţa în salată. Iar rentz-ul îl înlocuieşti cu poker-ul. Cum sună o deschidere cu două agocalmine şi plusare cu un urinex? Sau dublă cu papaverină? Cam aşa ne-a pleznit mintea peste moacă, cu o realitate spumoasă, că aşa-i românul, face haz de necaz.
Te pa şi să auzim de bine!