Paste cu legume

Sună banal. Ciudat de banal. Atât de banal încât nu-ţi vine să le mănânci, darămite să le prepari sau măcar să citeşti despre ele. Dar... surpriză, şi încă destul de mare. În trecutul nu îndepărtat, am savurat de cateva ori paste cu ardei, uşor picante şi îndulcite, la cârciuma care o vizităm cu drag. Bun zic, deci se pot face paste şi altfel, nu musai cu carne. Mi-a luat ceva vreme până să mă hotărăsc să gătesc fără carne. Deloc, deloc, deloc, ioc carne. Şi cum vine treaba asta? Păi tot cu un gând, un gând plecat dintr-o discuţie, discuţie despre mâncare sănătoasa, despre viaţa la ţară. Despre o viaţă orânduita în sute, chiar mii de ani. Cum de bunii noştri trăiau cam tot atât ca acum, chiar mai mult dacă nu erau vremuri înegurate de război. Eu unul, mă uit la cruci, şi văd că la ţară se trăia destul de sănătos, se muncea câmpul, trupul şi mintea. Cu ştiinţă sau fără, asta nu ştiu, dar cu un bob zăbavă şi orânduială. E, uite aşa, din cuvânt în cuvânt, din idee în idee am ajuns la faptă. Am scotocit prin cămară şi prin frigider şi am cules cam tot ce-am zărit de origine vegetală. În timp ce apa pentru paste stătea la înfierbântat, am luat vreo cinşpe roşii cherry pe care le-am tăiat pe jumatate şi le-am tolănit într-o tigaie, la încins. Nu singure, ci cu juma' de cană de apă, un praf de sare şi unul de piper. Când a început să bolborosească apa, am pus şi două felii subţiri de unt. În paralel, pastele au intrat la apă, la înmuiat, iar legumele la tăiat şuvite, şuviţe. Ce legume? Păi... o ceapă galbenă, trei căţei de usturoi şi un ardei căpiat. Doar atât, dar le-am împreunat cu roşiile şi cu trei linguri de roşii pasate. De amestecat, a fost simplu, unu, doi, trei şi gata. Gata, gata, acum le las să freamăte în tigaia încinsă, iar pastele le-am pus la scurs. Apropo de scurs pastele, am încercat în cateva moduri, cel mai bun este într-o strecurătoare de modă veche, din tablă emailată şi cu picior evazat. Am mai pregătit ceva pentru final. Un sos pesto, măsline, pătrunjel şi mărar. Vorbind de sosul pesto, sigur, cert, sută la sută, îmi cumpăr mojar şi un ghiveci cu busuioc, ce naiba. Măslinele sunt fără sâmburi, le-am tăiat pe jumătate şi le-am pus în aşteptare împreună cu mărarul şi pătrunjelul. N-au aşteptat prea mult, că am luat pastele din strecurătoare şi le-am împerecheat cu legumele, totul în tigaia pântecoasă, peste care am turnat sosul pesto, au urmat câteva învârtiri şi răsuciri iar la final au aterizat măslinele şi verdeţurile. Dacă a ieşit bine? Din punctul meu de vedere, foarte gustoase, frumos colorate, şi cred că destul de sănătoase şi ceva hrănitoare. Cred că-i o variantă zdravană pentru un prânz uşor sau pentru o cină gustoasă şi aromată.
Baftă şi mixează banalităţi!