Afumat şi nu... muşchi

Paste, ouă, curcan, salate, bune toate, dar a venit (iarăşi) rândul legumei venerate de către mulţi dintre noi. Porcul! Nefiind locul de un grătar, am zis să-l vâr în cuptor. Tot în cuptor. Din rezerva strategică, am scos de cu dimineaţă una bucată muşchiuleţ afumat şi una bucată muşchiuleţ simplu, normal, neafumat ne nimic. După ore şi ore de aşteptare, m-am pus pe tăiat în bucăţele mici, ca pentru două îmbucături. Cât să pui mâna pe cuţit şi să faci un mic exerciţiu de diviziune. În tava din sticlă neînfricată, am pus ca la ţintar: o bucăţică de-un fel, una de alt fel, o bucăţică din celălalt fel, o bucăţică de... Şi tot aşa până am tapiţat toată tava. Peste cărniţă am presărat un praf de măghiran şi ceva mai mult de un dram de cimbru. Dar totuşi un dram, dar de piper multicolor. Puţintel, că-i dă şi măghiranul oleacă de iuţeală, iar sare doar un vârf mic de tot pe bucăţelele neafumate. Apoi, am intervenit cu un strat de cartofi felii, nici subţiri dar nici prea groşi. Aşa, de-un deget mic. Pe şi printre cartofi am împrăştiat una bucată ceapă galbenă tocată până n-am mai avut ce să toc, vreo patru căţei de usturoi făcuţi micro cubuleţe, doi morcovi medium class tăiaţi discuri precum... pulurile de table şi cam atât. Am venit imediat cu al doilea strat de cartofi, cartofi înmiresmaţi cu rozmarin. Ca să fie pachetul mai bogat, am turnat şi două ture de ulei de măsline. Apă, am uitat de apă. Apă...cam trei căni, deci vreo cinci sute, maxim şase sute de mililitri. Cuptorul nu am apucat să-l încing, am uitat, dar toată găteala a durat cam oră şi ceva, să zic cam optzeci de minute. Mult? Puţin? Nu ştiu ce să-ţi spun, pot să-ţi spun că a plăcut, cică ar fi fost cea mai bună găteala la cuptor facută de mine. Oare!?
Baftă şi poftă mare!

faza primară

faza înfulecat viteză 

să nu uit... a fost şi desert