Aromă în mic dejun

Când erm un ţânc, eram delegat cu achizitiile de verdeţuri de la piaţă. Era o acţiune simplă, şi total ineficientă la primele încercări. Cum aşa? Pai simplu, bunica-mea îmi dădea cei doi sau trei leuţi necesari pentru cumpărarea de zarzavat, mă întreba dacă sunt edificat despre ce trebuie să aleg, încuvinţam în gura mare că "ştiu, am deja şapte ani şi să nu mă mai cicăli atâta". Şi uite aşa, simplu, făceam două drumuri, pentru că veneam cu zarzavat, dar cu ce nu trebuia, iar la al doilea drum plecam cu câte o frunză din fiecare plantă, vârâtă adânc în buzunar. De multe ori le şi miroseam, doar, doar s-o lipi adânc în creier aroma fiecăreia şi nu o să le mai încurc vreodată. Ete na, târziu, dar târziu de tot, s-au lipit de mine. Ce, tu deosebeai leuşteanul de pătrunjel? Ori, de vedeai mărarul lângă morcovul plin de frunze, ce faceăi? Şi uite aşa, au mai zburat anii, am învăţat să le aleg şi să îndrăznesc să le mai şi amestec, ba pe la paste, ba pe la vreo fripturică. Cum sunt mare amator de mâncăruri orientale şi meridionale, am zis să mă iau de verdeţuri şi să le folosesc şi la micul dejun. N-am adunat mare scofală, dar,muşchiuleţul fript cu piper şi cimbru pus lângă brânza de capră, roşiile cherry şi măsline, şi presărate toate cu mărar şi pătrunjel tocate mărunt... minunat. Să nu uit, gustarea a fost însoţită de pâine din secară. Gustos, colorat şi sănătos.
Baftă!