joi, 5 martie 2015

Concluzie surprinzătoare?

     De când cu gâlceava de la teve, am mai intrat în cate o discuţie de genul să-i ia draq pe toţi, în unele discuţii totul a fost soft, degajat, cu luciditate, în altele au zburat steluţe de ninja printre cuvinte şi stropi de viperă răsăreau pe buzele unuia sau altuia. Băi, dar în alte discuţii am simţit unele afirmaţii direct în plex, în mijlocul creieraşului şi în spatele urechii. O treabă e să faci o afirmaţie de tipul: băi frătie eu dacă fur, fur un miliard sau două, să am pentru medic şi avocat şi pe urmă să stau cu burta la soare prin Costa Rica. E o afirmaţie de tânăr, care am întâlnit-o frecvent în urmă cu vreo douăzeci de ani, atât de des că intrase în vocabular, devenise un fel de tic verbal la caterincă de-un pahar. Dar acum, să aud de la oameni maturi, care ştiu (sau aşa pare) să preţuiască fiecare sfanţ trudit, şi să ştie să tragă o cumetrie pe cinste şi să-şi ducă odraslele zi de zi la şcoală, băi, cam stai aşa într-o parte şi priveşti a tâmp în bec.
   De ce?
   Pentru că nu o spun la caterincă, o gândesc pe bune, simt gândul, trăiesc ideea de a şuti vreo două milioane de euroi, să stea pe ţambal preţ de vreo cinşpe luni şi apoi să-şi slobozească răsuflarea prin ţări bananiere. Şi apropo, nu am auzit doar în oraşe sărace, sau de la oameni care trudesc pe cinci bani găuriţi traşi cu tunul, nu nenică, la oameni care au mai citit şi Cireşarii sau Papillon, nu doar Poveastea poveştilor a lu' Creangă sau doar A de treflă.
   Aici duce preacurvirea televizorului, spălarea ecranului zi de zi cu păcatele unor tâmpiţi care s-au crezut mai presus de orice, intangibili, Este efectul telenovelei. Lumea nu mai vede limpede viaţa, telenovelea îţi abureşte simţurile şi te face să crezi că ai o viaţă de doi bani, nu arăţi şi nu trăieşti ca tanti şi ca nenea, plini de marafeţi şi plastice în cur şi buze. Aşa şi cu galopul ameţitor al ştirilor cu şi despre penali. Nu zic că nu trebuie să ştim de ei, dar atât, cutare a zbârcit-o şi a încasat-o. Punct! Dar să ştiu pentru ce, şi cu ce a plătit. Să-i ia şi gologanii ciordiţi de la stat, adică de la mine, de la tine, de la toţi care ne plătim cu încredere naivă toate taxele.
   Dacă vezi că-i târât pe la bară, prin săli de anchetă, şi apoi trece o lună şi rânjeşte din bamveu, sau stă pitit doi, trei ani şi te persiflează din bulău cu texte ideologice scrijelite în bloguri. Cum draq? Băi escroc/escroacă de neam şi ţară, eşti în tabără la Năvodari sau în zeghe? Apăi, cum să nu ai oameni care trag o astfel de concluzie? Croşetez un milion, două, de euroi şi după o odihnă de un an, spăl putina. Frăţie, dacă eşti lucid, realizezi că-n vremurile astea, nu-ţi ajung marafeţii, aşa că trebuie să tragi mai mult. Şi n-ai cum, doar dacă te mânjeşti zdravăn şi te vâri în politică. Sau merge, poate se sparge draq ulciorul şi gata.
   Mai, este o concluzie surprinzătoare? Când ghiorăie maţele în juma de case, şi alt sfert din case au pe masă cartofi, margarină şi parizer?
   Bafta şi la munca! La muncă cu politrucii şi paraziţii lor, că altfel vor trage la trestie şi canal!

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu