luni, 16 martie 2015

Răsfăț

Din motive nedorite, a trebuit să-mi pun câteva textile în traistă și să fac un pas mare către capătul cotinentului. Nu că nu mi-aș dori o astfel de călătorie, dar să nu fie din scurt și pe vremea asta de... E frig, la propriu, am ajuns pe seară și un aer rece îți bate o țâră obrazul - amice, nu-ți lăsa textilele că-ți trag un tremur de-ți îndesi pastile, cu nemiluita, iarași în burdihan. Cu jacheta în spinare și cu bocceluța de mână am aterizat pe tărâmul relaxarii. Aeroport, pupături, mașină, sporovaială, poartă. Poarta închisă dar râsete colorate. Frăție, patru mii de kilometri și voi ne tineți la poartă? Cine a inventat telefonul, mare magician, mai ales varianta mobilă, altfel răgușeam degeaba și tremuram ca un ... Îmbrățișări și pupături, râsete și veselie și stop. Stop! Toată lumea e în regulă? Da și iar da și iar stop. Stop enervant, rău de tot. Toată lumea ciocnea ceva, eu doar turnam. Una este să ciocnești o cupă cu vin sau o bere și alta-i turnatul ceaiului în ceașcă. Se potrivește? Oameni senini, oameni voioși, oameni săritori. Oameni. Tu știi bine, că un tort e gustos, e dulce și savuros dacă are tot ce-i trebuie, blat, cremă, fructe, ciocolată, toate cele. Așa și acum, a mai trebuit cireașa de pe tort. Omule, a venit, și nu una, ci un uragan de cireșe. Calamari, caracatițe și creveți. Sarmalele și salata boeuf deja au trecut în planul doi. Răsfăț! Răsfățul este alinarea, desfătarea simțurilor cu ceva ce-ți este drag, ceva cu ce te întâlnești mai rar în viață. O dată pe an, pentru mine este rar, nu vreau să fiu un hapsân, dar pentru mine, un pofticios înveterat, o dată pe an este al draq de rar. Așa că, astea două zile, pentru mine sunt un desert, un bonus, un răfăț.
Un răsfăț pe zi!   



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu