Curcan şi cuptor

Sătul. Sătul şi bucuors. Bucuros că mi-a ieşit. Înmiresmat, bine pătruns dar nu uscat. Am mestecat rar, profund, citind fiecare moleculă care se prelingea printre papile. Miroseam tot ce-mi alinta vălul palatin. Am privit cu nările, cu limba şi printre picături, am privit cu ochii. Pe rând, cu câte unul. Ca un ţintaş de soi. Priveam atent victima, viitoarea îmbucătură, o fixam în privirea ochiului şi o ţintuiam în cătarea furculiţei. Un criminal, asta sunt, un ucigaş de pofte. Pulpă de curcan îmbrobodită în cimbru şi oregano, şi descântată cu sare şi piper. Da, pulpă de curcan înmiresmată şi tolănită pe fundul tăvii. Am învelit-o cu cartofi, babani, tăiaţi felii durdulii şi ferme. Şi morcovi. Mici, tăiaţi în discuri mici, ca nişte pucuri pentru elfi. Ceapă galbenă. La început am divizat-o julien şi am săvârşit mărunţirea printr-o tocare atentă. Fără degete, doar ceapa. Două cepe. Două cepe şi şase căţei frumoşi, căţei de usturoi. Tăiaţi şi tocaţi? Cum să zic, i-am "pătrăţit" în paralelipipede mici, minuscule, şi neregulate. Usturoiul l-am amestecat în castronaşul cepei. Ceapa şi usturoiul le-am zăpăcit printre cartofi şi morcovi. Cartofii, morcovul, ceapa şi usturoiul, le-am împrăştiat, prin regula fiecare unde poate, în toată tava. Tavă mică, aproape rectangulară, din sticlă neînfricată la căldură. Şi mărar cu pătrunjel, dar în farfurie. Impresia degustătorilor? FB! Adică foarte bine!
Baftă, căldura şi savoare!