Neaoş & venetic

Săptămâna asta m-am fâţâit prin centrul Moldovei, şi am poftit la ceva tradiţional, ceva cu aromă de Moldova, ceva ce să-mi pleznească simţurile, ceva ce să fie neaoş, cu produse neaoşe. Am reuşit, dar parţial, cu o Ciorbă Rădăuţeană, când îmi era foame, nu aveam noroc de ceva cârciumă la îndemână, iar când eram la cârciumă, eram bardaf. Plin până la refuz ca un godac pregatit de trimis în împărăţia bălţilor pentru porci senini cu aură şugubeaţă. Aşa că tot ce-am savurat a fost o combinaţie neoş-venetică, cu arome meridionale modernizate şi împletite cu savoarea brânzeturilor subcarpatice. Ajuns acasă, cu o foame cât roata carului dată de ambiţia de a nu mă dezlipi de scaunul maşinii până la sosire, am aruncat toate cele în cele patru zări şi am alergat, efectiv, în bucătărie, după ce am trecut razant printre toate chestiile posibil mestecabile din frigider şi din cămară. Cu ce m-am ales? Ca de obicei, cu o poală plină de legume: ardei capia, ardei "ciudat" verde, ceapă galbenă, morcov (au zis prezent doi fraţi), roşii cherry (cinci ghindoace), doi căţei (pântecoşi) de usturoi, şi un pumn de nuci. Da, ai citit bine... nuci. Nuci, miez de nucă din Munţii Vrancei, aromat, crocant şi uleios. Să nu uit, am mai fâşiat un piept de pui. Puiul l-am împrăştiat în tigaia încinsă şi unsă cu unt şi ulei de măsline. Cam un minut a durat părpălirea puiului, ba pe o parte, ba pe alta, uite aşa l-am zăpăcit prin alergare în tigaie. Imediat am răsturnat în tigaie tot calabalâcul de legume, care-l împrospătasem cu sare de Cacica şi piper multicolor.

Căldură, culoare, arome. La un loc. Ca şi cum ai sta pe prispă, vara, la ţară. Dar dacă aş muta prispa la ţară, dar în altă parte? Da, dar cum? Păi, cu sos de mango & chilli şi cu suportul minţii hai-hui. Iete, aşa am corcit neaoş şi venetic, totul într-o farfurie. Gustul? Aroma? Încearcă şi nu vei regreta.
Baftă şi poftă mare!