miercuri, 25 martie 2015

Hoteluri şi hoteluri

În ţara asta sunt hoteluri şi hoteluri, năravuri şi năravuri.
Exemplu pozitiv, din întâmplare (sau nu) un hotel din Cluj.
Întâmplarea face, ca la lift să apară şeful. Adică patronul. te vede cu bagaj, şi-ţi explică cum trebuie să călătoreşti cu cutia de oţel şi sticlă: trebuie să apeşi butonul continuu, până ajungi la etajul dorit. Asta e, are şi liftul o meteahnă. Acelaşi om, la micul dejun se potriveşte cu tine, în acelaşi moment, la luat cafeaua. Cu toate că era deja în drum cu mâna spre ceaşcă, te lasă să savurezi cafeaua de dimineaţă înaintea lui. O să-mi spui că e comerciant, şi îşi vede interesul. De acord, pe deplin, dar vrei să auzi şi faza a doua?
Exemplul negativ: din întâmplare la Timişoara. Personajele: eu, geanta de laptop şi gentuţa de pipe.
Întreb senin, după o zi de lucru calmă, dacă se potriveşte o masă cu ceva priză, sau prize, alăturate, să fie liberă pentru trei persoane. Găsim? Răspunsul mă izbeşte în creieraş mai rece şi mai puternic ca o avalanşă în Himalaya: dacă mâncaţi ceva, da, dacă nu... nu. Înghit în sec, nu de foame, ci efectiv am rămas fără moleculă de aer şi salivă pentru a putea da un răspuns coerent, dar la caterincă maximă fără perdea sau de salon. Am bâguit că voi mânca, aşa că am fost poftit la o masă chiar cum îmi doream. Îmi recapăt legătura între materia cenusie, laringe şi gură, prind curaj şi cer o ceaşcă de apă fierbinte, şi aia gratis, fără bani, fără zâmbete, fără nimic. Moca. Culmea, o primesc, deja anunţul că voi mâncă ceva, deschide poarta mărinimii şi a ospitalităţii tipc mioritice. Îmi încerc norocul şi plusez cu cererea unei scrumiere. Suav, calm, şi relativ zâmbitor, îmi reproduce încregătura sinapselor: da se fumează, dar afară. Dacă mai aveţi răbdare, pe seară, se fumează şi în restaurant. Mut. Blocat. Interzis. Pas. Încuviinţez, cu un zâmbet larg şi tâmp, că am răbdare. Ştie toată lumea, o minune este legată de cifra trei. Unu, masă. Doi, ceaşca cu apă fierbinte. Trei, scrumiera. Să-mi încerc norocul cu o comandă de păpică? Pe bune, tu ce draq ai face? Te-ai mai caza acolo? Ai mai băga bani în curul lor? Stau şi mă gândesc, trag un fum călduţ şi miros un roş' de Recaş. Păcat de atmosferă.
Baftă şi să auzim de bine!


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu