Sunt oameni aidoma pionilor. Oameni care merg la sacrificiu, sunt în avanposturi, niște cercetași în orice domeniu și în orice situație din viață. Vecini, prieteni sau colegi care au voluntariatul și altruismul în sânge. Oameni fățiși. Sunt alți oameni cu coloană vertebrală vizibilă de la o poștă, seamănă cu turnul din șah. E la vedere mereu, se expune prin etalarea direcției, ști ce vrea, te anunță ce dorește să facă, unde-i calea lui. Vecini, prieteni sau colegi care doresc alianțe cu cei de lângă ei. Oameni drepți. Sunt oameni-cai, oameni cu atitudine, oameni inteligenți, altruiști, care apar parcă din neant și rezolvă situații, de multe ori extreme. Calul este unul din cei mai devotați prieteni ai omenirii. Calul aproape realizează o simbioză cu noi. La fel, sunt oameni care vin mereu în ajutorul vecinilor, prietenilor sau colegilor. Sunt oameni conducători, precum regele și regina. Oameni sfătoși, încercați și întotdeauna pozitivi. Sunt oameni tenaci, măreți prin decizii, impunători prin exprimare fără cuvinte, cu îndrumări sclipitoare și de multe ori îngăduitori. Rege și regina. Nebunul...l-am lăsat la sfârșit. Nebunul e de multe ori misterios. E performant dacă este ajutat, singur e disperat. Te ajută, dar pitit. Pionul îi este camarad credincios, îl susține în acțiuni și îl pitește în apărare. N-are de ales, este subaltern. Dar el, el stă pitit, se amestecă prin mulțime pentru a-și ascunde perversitatea. Apare ca din negură, atunci când este chemat la rampă, și lovește fără milă, fără știință, crezând că nu va fi înțeleasă intenția și cercetată acțiunea. Vrea să arate că el știe, că el poate, că el vrea, dar reușește doar să-și manifeste nebunia, nesăbuința. Crede că-i victorios. Cel viu, așa zis om, dar cu litere mici, cele mai mici, e cel pezevenghi și cârcotaș în umbră, crezător că deține adevarul absolut și că-i far călăuzitor. De-l sperii, se bagă-n orice pătrățică, fără cuget, fără preget, convins lăuntric, că este corect și merituos. E vocal, dacă-l sfădești în public, și campionul copy-paste. Cel care contrazice harta, cel căruia medicul îi spune ca-i miop iar el neagă, cel căruia nota i se pare întotdeauna nedreaptă... Tăcerea oponentului o consideră victorie, când de fapt este ignorare. Poate dacă-i exprimăm vorba, ideea, cu adresări boierești, chiar domnești, nebunul se liniștește, având orgoliul gâdilat. Norocul lui sunt ceilalți: pionul cercetaș, turnul drept, calul inteligent, măreții rege și regină. Nu este vecin, nici prieten și nici coleg.
Baftă și viață fără de nebuni!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu