Noapte. Mă cam plictisesc la volan, pedalez de vreo patru ore, când deodată ceva e nelalocul lui pentru șosele neaoșe. Știți foarte bine cum arată drumurile, nu trebuie să fi cine știe ce șofer, darămite unul experimentat. Marginea acostamentului se contopește de multe ori cu pământul, nelucrat dealtfel, sau există un degrade început de asfalt, continuat de pietriș mai mult sau mai puțin binevenit și continua cu un amestec de resturi netrebuincioase omului și colb nemăsurat. Dacă discutăm de liniile de vopsea, terminăm orice dialog mintenaș. Aici o dungă ștearsă, chiar dacă a fost trasată acum o vară, dincolo o dungă galbenă împletită cu una albă, mai încolo una chiaună. Atât de chiaună că ai îndoieli de este continuă sau poți face vreo depășire. Asta chiaună, le place vestelor reflectorizante, că de, stâlpișori cu tăblițe nu găsești când vrei sau când trebuie...doar când e rost de-o japcă tradițională. Să revin la mirarea mea. Mă cam mir, ce-i adevărat. La ieșirea din urbea lui Alecsandri, de mergi spre nord noaptea, spre Roman, începând de la turnul SNR-ului, vei fi izbit în retină de albul imaculat al marcajelor rutiere. E ceva de nedescris...calci ușor frâna, să te asiguri că-i aievea, apoi continui molcom, străfulgerat de-un gând. Sunt la Brașov sau am ieșit din țară!? Nu frate, au greșit rețeta vopselei sau nu au avut ce face cu ea, vorba lui Jorj de capitală. N-au avut cu-i să o mărite. Așa a început mariajul fericit, pentru noi, dintre asfaltul negru și vopseaua alb-imaculată. E un mariaj dătător de indicații, de repere și de siguranță. Zâmbitor și revigorat de gândul ce răsare din ce în ce mai des în tigvele noastre "se poate și la noi coane!", purced la pedalat spre hanul ședințelor. Dar vai, cineva are o gumă de șters uriașă. Așa de mareeee, că-mi șterge gândul de mai devreme. Păi da, cât să țină o minune? O zi sau trei? O șosea sau trei? Un kilometru sau trei? Na-m stat să număr, că or fi fost trei sau treisprezece, dar există o speranță. Cineva nu mai cumpără vopsea, sau nu o mai vinde, cineva se apucă de treabă, sau se plictisește de moarte. Sau marcajul este defect? El nu știe cum trebuie să se prezinte la datorie?
Baftă și drumuri luminoase!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu