Roma - episodul patru

În sfârșit avem o zi cu soare. Ne-am pus de acord din seara precedentă, fie ce o fi , vom toci pingele încă o zi. Nu știi când ajungi la cineva în vizită, darămite să ai ocazia unei cutreierări nestingherite prin Roma. Așadar, după cafeaua de dimineață cremoasă și tare, sărut mâna Geta, purcedem la stația de autobuz în formulă primenită. Am renunțat la prichindei, să se odihnească, și am cooptat tineri energici și lipsiți de mofturi burgheze, adică dispuși să schimbe șezutul în poziția sirenă cu laptopul la îndemână pe potrivitul tălpilor, alternativ una în fața alteia.  Soarele ne salută printre nori, ne dă de veste că o să ne mângâie fețele, toată ziua. Deocamdată vântul ne arată că știe și că poate mai mult decât o adiere subtilă, și începe să ne cravașeze asiduu peste obraji. Într-un final, așteptat mai abitir ca pâinea caldă, sosește tiptil, tiptil... autobuzul. Ne înghite în burdihan și se pornește alene la vale spre Roma. La capăt de linie schimbăm autobuzul cu metroul, pentru a ajunge la Basilica di San Giovanni in Laterno.

Catedrala Romei adăpostește  mormintele mai multor papi, având doi co-ocrotitori - Sf Ioan Botezătorul și Sf Ioan Evanghelistul - și prim ocrotitor pe însuși Hristos. Este de o frumusețe răpitoare și o opulență rar întâlnită. Tavanul și pereții sunt ornați cu minunate arabescuri aurite însoțite de un albastru infinit...transcedental.

Și aici, marmura a luat trup omenesc, bine conturat chiar vânjos, reprezentând cei doisprezece apostoli acoperiți cu mantie ascetică, fiecare fiind însoțit de un simbol caracteristic vieții pe care au dus-o. Fericita întâlnire cu o verișoară ne duce la primul popas. Ne răsfățăm cu un ceai, o cafea sau o bere - deh, năravuri de viață iberică - în timp ce picioarele zic sărut-mâna pentru pauza inopinantă de la Shaker. 

La snack barul Shaker, ai ocazia să înveți și despre istoria măcinării cafelei și preparării licorii dătătoare de energie. Am apreciat mereu împletirea utilului cu plăcutul, rezultatul fiind  îmbogățirea cunoștințelor de orice gen, dar în special despre viața de toate zilele. Problema majoră cu desfătarea, este instalarea lenii. Această doamnă este stăruitoare și amăgitoare. Cu un heirup aproape proletar, ne dezrădăcinăm din confortul dat de scaunele ergonomice, și pornim către Circo Massimo. În calea noastră apare complexul de Terme di Caracalla, mai precis spus  impozantele ruine, ale vestitului împarat războnic lipsit de dragoste frățească.

De la terme spre circ, veți trece printr-un bulevard umbrit de ficuși intercalați printre pini maiestuoși, tunși și frezați în specificul peninsular.

Imediat ce traversezi intersecția - atenție mare când se face verde, adică așa mai în pas vioi, că altfel vei simți "briza" mașinilor și a scuterelor - ajungi la o groapă neuniformă în adâncime dar lungă de peste șase sute de metri.

O arenă imensă, în care se desfășurau curse de cai sub privirile a peste doua sute cinzeci de mii de oameni. Da, ați citit corect, mai mult decât doua stadioane Maracana. Astăzi nu a mai rămas mare lucru, doar într-un capăt al arenei se lucrează la restaurarea unei turnante. De la marea arenă ai de parcurs doar vreo două sute de metri și ajungi la unul din obiectivele vizate de turiștii din lumea întreagă. Este vorba de poligraful antic Bocca della Verita, aflat în porticul bisericii greco-catolice Santa Maria in Cosmedin.

Părerile sunt împărțite: ba că ar fi de fapt un capac de canal ba o parte a unei fântâni, cert este că legenda ne transmite puterea de a fi "detector de minciuni". Traseul este completat de trecerea obligatorie prin biserică. Aici ești întâmpinat de o muzică, dacă pot spune, contemplativă. Nu este o biserică opulentă, din contră, dar te va surprinde cu măiestria făuritorilor de mozaicuri. Așa că am pornit catreTeatro di Marcello, lucrare de amploare mai mică, comparativ cu Coloseumul dar mai veche, totodată, o construcție căreia i sa  nimicit măreția prin adăugirea de noi ziduri parazite. 

De aici trebuie să-ți programezi o urcare lungă  și mai lentă a dealului capitolin, sau la fel de lungă dar abruptă și la capăt foarte spectaculoasă. Noi am ales ambele variante. Apoi, în drum spre zona de belvedere asupra Foro Romano, te poți odihni la umbra pomilor, contemplând ruine antice și biserici medievale.

Din capătul aleii Templo di Giove poți cuprinde într-o singură privire tot forul roman.

Din acest loc înțelegi foarte bine măreția imperiului, creativitatea lumii antice și nepăsarea oamenilor despre propriul trecut. Trecând printre Museo Centrale și Palazzo dei Conservatori ajungi la Campidoglio, piața de pe una din cele șapte coline, în imediata apropiere a Altare della Patria.

De la Capitoliu provine și cuvântul capitala. În această piață te vei bucura de geniul renașterii -Michelangelo. Tot aici poți încheia un circuit amplu și bine definit în vizitarea principalelor obiective istorice și culturale ale Romei. Noi am dorit să încheiem periplul într-un loc care nu l-am mai văzut niciodată. Astfel, am purces pe calea Cavour spre Basilica Santa Maria Maggiore, una din cele patru bazilici papale.

  Orice poți face într-o călătorie, în special într-un oraș atât de diversificat și colorat precum Roma, dar nu poți refuza plăcerea unui cornet cu înghețată. Ehe, să mergi la mama gelateriilor și să stai pironit în fața vitrinei... nu merge. Intrăm într-un astfel de "sanctuar" și rămânem blocați.

Cel puțin eu. Gândesc ce gândesc, apoi numai gândesc și dintr-o răsuflare cer bază de ciocolata și mix de ce nu am văzut și mâncat în viața mea. Ce a ieșit? Înghit și acum în sec...dacă pot spune așa ceva. De fapt am "o Niagara" în gură!

La viitoarea călătorie, pe lângă harta adecvată 

aș dori să folosesc și un aparat foto performant, pentru imagini mai grăitoare și mai dătătoare de pofte gustative și olfactive completate de dor de ducă.

Baftă, sănătate și fericire!