descurcă lume

Eram tare nerăbdător să ajung acasă. Să încerc împărtășirea celor trăite în această seară. După mulți ani, prea mulți, am ajuns iarăși într-o sală de teatru. Pe vremuri, ca elev, ajungeai la teatru din două motive: îți plăcea sau doreai o notă mare. Acum am realizat ce dor îmi era. În seara petrecerii pentru Mica Făptură, am primit propunerea de a merge la un spectacol. Fără a intra în amănunte despre piesă, am zis da. N-am rumegat deloc: când este piesa, la ce oră sau dacă sunt bilete. Ioc. Am zis da, și atât. Vine după amiaza cu pricina, moment sosit după ce tremurăm un pic pentru prichindel - nu-i bilet, cu cine îl lăsăm - dar totul se rezolvă, parcă de la sine. Intrăm...biletul este scanat.. da, vremuri noi, tehnologii noi. Nu mai face nimeni bășici din rupt cotoare de bilete. Aceeași clădire, dar foaierul este diferit, este proaspăt, mai luminos, a dispărut izul de închis și prăfuit, aerul oarecare tern și sec. Așa percepeam în vremurile trecute, cele cu parțial color. Maestrul Toma, cel cu elefantul, ne veghează, ne îndrumă fără cuvinte, unde-i soț și unde-i fără soț. Că așa-i în tenis. Găsim foarte ușor locurile, și încercăm să ne așezăm cât mai comozi. Eu unul, nu am stare, dar maschez bine. Ar fi trebuit să fiu în alt loc? Cercetez, din ochi, toată sala. Constat prezența multor tineri, nu că eu aș fi prea tomnatic, părinți tineri cu țânci de mână, mulți din generația mea, și bineînțeles oameni maturi alături de seniori, cunoscători de soi ai fenomenului. Piesa. Piesa a fost spumoasă. N-am cuvinte potrivite în acest moment, să vă descriu esența și desfășurarea spectacolului fermecător. Totul se întâmplă la început de anii patruzeci ai secolului trecut. Este o poveste atemporală. Schimbi decorul și poate fi prezentul oricui și oriunde. Firfirică cel săritor și bun, o cam bagă pe mânecă. Atât mai pot spune, au fost peste trei ore de magie. De magie 3D a bunicilor, dar mai impresionant, mai puternic ca un 3D actual. Respiri, vibrezi odată cu "ecranul", cu personajul, chiar interacționezi cu el. Acest 3D original, viu, va dăinui mereu. De unde știu?  Am văzut pe fața prichindelului meu, pe fața lui Io și pe fața altor copii. Teatrul rămâne un izvor bogat de cultură dar și de bună dispoziție. Sper ca fiecare să aibă timp și pornire de a petrece măcar o zi sau două pe an, în sala de teatru indiferent de piesa. Fie comedie sau dramă, scenariu clasic sau modern, autor consacrat sau nou venit în familia teatrului. Emoții și aplauze: Mulțumesc Lina, Mulțumesc Colonele, Mulțumesc Mircea și Firfirică, Mulțumesc Coana Chița și Elvira, Mulțumesc Nuți, Mulțumesc Lucreția, Mulțumesc Mitzuko și Mulțumesc Boxerule. Vă mulțumesc pentru reîntâlnirea cu emoțiile de mult vârâte într-un sertar.
Baftă și Mulțumesc Moni și Mari!